Rusia se retrage din formatul Normandia, acuzând Ucraina de incursiune armată în Crimeea

Serviciul federal de informaţii (FSB), succesorul KGB, a pretins miercuri că a dejucat ”acte teroriste” pregătite de serviciile militare de informaţii ucrainene împotriva infrastructurii din Crimeea, printr-un grup de sabotori în oraşul Armyansk, asupra cărora s-ar fi găsit 20 de dispozitive explozibile artizanele şi arme şi că unul dintre ofiţerii săi şi un soldat rus ar fi fost ucişi în acest proces. Un ofiţer de informaţii ucrainean ar fi fost arestat.

Preşedintele Putin s-a grăbit să anunţe că ”în aceste condiţii întâlnirea în formatul Normandia, din care fac parte Rusia, Ucraina, Germania şi Franţa, care urma să aibă loc în China în marja G20 nu are sens” şi să acuze Kievul de terorism.

Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a respins însă acuzaţiile lui Putin ca fiind ”la fel de absurde şi cinice ca şi afirmaţiile că nu ar exista trupe ruseşti în Donbas”. El a cerut Rusiei să-şi respecte angajamentele luate prin acordurile de la Minsk de a-şi retrage trupele din Donbas şi Crimeea şi a afirmat că ”Rusia este cea care a finanţat şi a susţinut terorismul pe teritoriul Ucrainei pentru o lungă perioadă de timp şi a ridicat-o la nivel de politică de stat în zonele ocupate din Donbas şi în Crimeea”, potrivit Financial Times.

Mai mult, serviciul de informaţii ucrainean a negat faptul că unul dintre angajaţii săi ar fi fost deţinut, iar Ministerul ucrainean al Apărării a descris acuzaţiile ca ”o încercare de a justifica redislocarea şi acţiunile agresive ale unităţilor militare ale Federaţiei Ruse pe teritoriul peninsulei ocupate”.

Ideea că Rusia pregăteşte o ofensivă masivă împotriva Ucrainei, sub pretexte precum cel cu incursiunea ucraineană în Crimeea, este plauzibilă dacă ne gândim la avertismentul consilierului prezidenţial ucrainean pentru operaţiuni anti-teroriste Andrei Lisenko care susţinea recent că Ucraina este în alertă şi se aşteaptă oricând ca o ofensivă a armatei ruse să înceapă. El arăta că sunt semne precum repoziţionarea echipamentelor şi rotirea forţelor militare pe toată linia de contact, cât şi treceri ale graniţei prin zonele necontrolate.

”Şi în Nordul Crimeei, trupele ruseşti fac manevre şi trebuie să fim conştienţi că în orice moment, la orice oră, ele pot începe o ofensivă la scară mare sau mică”, a avertizat Lisenko, citat de agenţia Unian.

Capcana acordurilor de la Minsk

Chiar dacă acordurile de la Minsk, mediate de Franţa şi Germania, au redus intensitatea conflictului din Estul Ucrainei, doar în luna iulie Ucraina a pierdut 30 de soldaţi în ciocnirile armate din Donbass. Luptele continuă, iar angajamentele luate de cele două părţi nu au fost implementate.

Rusia insistă pe faptul că Ucraina nu a adoptat legislaţia care să consfinţească un statut special pentru regiunile Doneţk şi Luhansk şi nu a organizat alegeri acolo, în timp ce Kievul arată că aceste concesii nu pot fi făcute până ce Rusia nu-şi retrage tehnica militară şi soldaţii şi nu redă Ucrainei controlul asupra frontierei.

Publicaţia Zero Hedge reaminteşte că restaurarea controlului asupra frontierei cu Rusia de către Ucraina este condiţionată de modificarea Constituţiei şi garantarea unui statut special permanent teritoriilor separatiste, care să includă dreptul la formarea de miliţii populare şi autonomie extinsă. Este însă imposibil ca Ucraina să organizeze alegeri libere şi corecte, în absenţa retragerii soldaţilor străini şi a dezarmării separatiştilor, şi să facă descentralizare înainte de a-şi relua controlul asupra graniţei.

”Rusia vrea să folosească pretextul aşa-ziselor atacuri teroriste pentru a continua militarizarea Crimeei şi pentru a legitima reprimarea unor grupuri din Crimeea, inclusiv a tătarilor, cu aprobarea tacită a lui Erdogan”.

Acest blocaj cauzat de prevederile acordului Minsk II nu sunt o noutate. ”Putin este câştigătorul acestor negocieri, iar Rusia intenţionează să creeze o enclavă în cadrul Ucrainei, pe care o va administra prin îmbinarea modelului transnistrean (separatişti înarmaţi şi o administraţie nerecunoscută) cu susţinerea economică a guvernului de la Kiev”, îmi explica Ileana Racheru, cercetătoare la IDR, într-un interviu acordat Epoch Times, la momentul semnării acordului Minsk II.

Ea arăta că ”majoritatea obligaţiilor sunt puse în sarcină autorităţilor ucrainene, separatiştilor revenindu-le doar obligaţia de a înceta focul şi de a retrage armamentul greu...(...) Ucrainenii se angajează să organizeze alegeri locale în raioanele din Doneţk şi Lugansk ocupate de separatişti, în acord cu legislaţia ucraineană; să realizeze reforma constituţională (până la sfârşitul anului 2015), ca bază a procesului de descentralizare (ţinând cont de specificul regiunilor Doneţk şi Lugansk, în urma consultării reprezentanţilor acestora); să adopte o lege specială cu privire la statutul special al unor raioane din regiunile Doneţk şi Lugansk. Acest deziderat va fi foarte de greu de realizat, în primul rând pentru că există posibilitatea reală ca discuţiile din Rada Supremă să nu ducă la un compromis, dar şi pentru că Acordul va fi perceput ca fiind în defavoarea Ucrainei

Pe de altă parte, afirmaţia jurnaliştilor de la Zero Hedge că ”Ucraina nu a făcut niciunul dintre paşii cheie legaţi de reformele constituţionale şi de autonomia locală pentru Doneţk şi Lugansk” este eronată. O altă specialistă în spaţiul post-sovietic Angela Grămadă îmi explica într-un interviu acordat Epoch Times în 2015 că ”legea privind statutul special al celor două regiuni a fost adoptată, dar nu funcţionează pentru că nu au fost întrunite toate condiţiile cerute de aceasta şi anume organizarea de alegeri în conformitate cu legislaţia internă a Ucrainei şi restabilirea controlului asupra frontierei”.

Ea a arătat că ”acordurile de la Minsk vorbesc despre organizarea alegerilor, dar în conformitate cu legislaţia internă a statului ucrainean şi cu legea despre statutul temporar al celor două regiuni. Condiţiile pentru organizarea acestor alegeri pe întregul teritoriu al acestor două regiuni nu au fost întrunite: focul armat nu a încetat, militarii străini nu au dispărut de pe teritoriul Ucrainei, tehnica militară străină la fel. Acordurile de la Minsk nu conţin prevederi cu privire la consultarea reprezentanţilor nerecunoscuţi a celor două regiuni, LNR şi DNR, cu privire la descentralizare şi la reforma administrativ-teritorială a Ucrainei”.

Într-un alt interviu acordat la începutul anului, preşedinta think-tank-ului ESGA îmi spunea că ”ruşii cer autonomie lărgită pentru Donbass, astfel încât partea sa controleze întregul. Ucraina doreşte însă ca descentralizarea să fie un proces de jos în sus, în care deciziile de gestionare a resurselor financiare locale să ţină cont de nevoile cetăţenilor”.

La rândul său, Serghei Gherasimciuk, directorul think-tank-ului Strategic and Security Studies Group din Kiev, a declarat azi pentru Epoch Times că ”implementarea acordurilor de la Minsk a fost blocată de violările constante ale armistiţiului, creşterea numărului de victime şi de faptul că Rusia nu dorea să-şi respecte angajamentele luate. Rusia vrea să folosească pretextul aşa-ziselor atacuri teroriste pentru a continua militarizarea Crimeei şi pentru a legitima reprimarea unor grupuri din Crimeea, inclusiv a tătarilor, cu aprobarea tacită a lui Erdogan. În plus, Rusia va cere Occidentului să limiteze actualul sprijin militar pentru Ucraina şi să facă presiuni asupra Kievului să dezarmeze batalioanele de voluntari existente. Obiectivul principal al provocării actuale este de a intimida Ucraina şi Occidentul şi de a impune agenda rusească în negocieri, iar în caz contrar să le îngheţe pe acestea până după alegerile din Franţa şi Germania de anul viitor”.

Expertul ucrainean a mai subliniat că ”în timp ce Ucraina insistă pe faptul că securitatea trebuie să fie o precondiţie pentru organizarea de alegeri în Donbass, Rusia insistă ca abia după acestea să fie redat Kievului controlul asupra frontierei”.

În concluzie, Ucraina face în prezent o reformă a descentralizării, dar nu în interesul Rusiei care caută să impună o federalizare. Iar cum Moscova vede că partea nu a reuşit să controleze întregul, prin acordurile de la Minsk, ea inventează pretexte fantasmagorice precum incursiunea ucraineană în Crimeea pentru a justifica o eventuală ofensivă la scara largă.