România, paradis infracţional pentru traficanţii de carne vie. Danileţ: Am întâlnit copii care mi-au spus, "fraţii Tate au mai multe maşini decât ai tu cărţi în bibliotecă"

România este un paradis infracţional pentru traficanţii de carne vie şi pentru infracţiunile legate de sex, crede fostul judecător Cristi Danileţ. Potrivit acestuia, ca mediu, România favorizează activitatea unor personaje precum fraţii Tate, intraţi acum din nou în prim-planul atenţiei publice după un al doilea dosar DIICOT în care aceştia sunt acuzaţi inclusiv de trafic de minori şi act sexual cu un minor.

Fraţii Tate au venit în ţara noastră în anul 2016, după ce Andrew Tate, la acel moment cunoscut doar ca luptător profesionist de kickboxing, a fost dat afară de la show-ul Big Brother, difuzat de o televiziune britanică. Acesta a fost exclus după ce, în spaţiul public, au apărut imagini în care lovea o femeie, în afara emisiunii. Au intrat prima oară în vizorul autorităţilor care au început urmărirea penală abia în 2023. Până atunci, şi-au văzut de treabă liniştiţi. Au dus o viaţă de lux, au fost "vedete" şi şi-au făcut o mulţime de fani în mediul online.

Într-un amplu interviu acordat Epoch Times, judecătorul a opinat că nu crede că e cazul de intervenţii legislative, cum îşi propune Marea Britanie, unde misoginia extremă ar urma să fie tratată ca o formă de extremism, conform unei iniţiative recente a Ministerului de Interne, care vine ca răspuns la influenţa publică a fraţilor Tate.

Potrivit lui Danileţ, soluţia pentru contracararea efectului fraţilor Tate – extrem de toxic, crede el – este educaţia. Şi ca reţelele, pe care oricine poate promova orice mesaj, să impună nişte reguli mai dure. El mai crede că şi comunitatea are o vină pentru derapajele spre care alunecă adolescenţii. Ochii închişi la probleme favorizează apariţia lor. În primul rând, ochii închişi ai părinţilor, care îşi lasă copiii nesupravegheaţi pe TikTok de la vârste mici, ai profesorilor care ignoră fenomenul etc.

Efectul nesupravegherii este fatal, crede fostul magistrat care interacţionează des cu elevii, el predând cursuri de educaţie juridică în şcoli. Danileţ a relatat că a întâlnit elevi care i-au spus că n-are rost să înveţe carte când pot vinde fotografii pe OnlyFans şi, în general, copii care dezavuează munca fiindcă au văzut ei pe TikTok, la personaje precum Tate, că bani şi maşini nu se fac din muncă, ci din şmecherie.

"Greşeala o fac părinţii, care de la 5-6 ani le deschid contul copiilor, după care îi lasă nesupravegheaţi pe platforme", a punctat judecătorul.

Nu în ultimul rând, judecătorul a vorbit despre "o impotenţă instituţională în domeniul traficului de persoane", o lipsă de pregătire şi îndrăzneală a organelor cu competenţe în domeniu, agravată de lipsa uriaşă de personal: "Este mai uşor să faci astăzi un dosar cu un joint la adolescent decât să faci un dosar complicat de trafic de persoane sau de trafic de droguri", spune el.

Redăm principalele declaraţii ale lui Danileţ:

Reporter: În spaţiul public a apărut informaţia că în Marea Britanie se pune problema de schimbare a legii astfel încât misoginia extremă să fie tratată ca o formă de extremism. Credeţi că este cazul unui demers similar şi la noi? O problemă devenită de acum socială, precum fraţii Tate, necesită schimbări legislative sau se poate rezolva doar prin educaţie?

Cristi Danileţ: Eu nu cred că sunt necesare schimbări legislative aici. Unii ca fraţii Tate sau cei care propagă astfel de mesaje misogine în spaţiul public îşi găsesc adepţi printre oamenii needucaţi şi, în special, printre copii. Foarte mult se propagă informaţii de acest gen pe TikTok, unde copiii sunt lăsaţi mult prea devreme. Eu am întâlnit copii care, la vârsta de 5-6 ani, au contul făcut de părinţi, iar la 7-8 ani sunt lăsaţi pe TikTok fără niciun fel de supraveghere. Or, vă daţi seama că aceşti copii se îndoctrinează, dacă vreţi, se îndoctrinează cu informaţiile pe care le văd acolo.

Ori pe TikTok nu sunt eu urmărit sau alţi oameni ai legii, moralişti sau oameni de bună credinţă. Şi se propagă lucrurile foarte uşor, iar respectivii au mulţi adepţi, în special printre copii. Deci, practic, se otrăvesc copiii, şi după 5-6 ani de navigat în acest mediu, logic, ajung un adolescent cu multiple prejudecăţi şi stereotipuri, gen „femeile sunt proaste”, „femeile trebuie să fie supuse”, „bărbaţii trebuie să le controleze”, „bărbaţii trebuie să aibă bani, maşini şi să se distreze”.

Şi atunci, unor astfel de copii, tu la şcoală, degeaba le mai spui ca profesor că trebuie să ai bun simţ, că trebuie să fii un om de caracter, că trebuie să înveţi ca să ai un viitor, pentru că ei o să-ţi spună: „Am văzut cum fac alţii bani pe TikTok, stau pe internet, vând poze pe OnlyFans, investesc în criptomonede, de ce trebuie să muncim?” Şi, practic, educaţia din şcoală, dacă vreţi şi cea de acasă, este înlocuită de educaţia de pe TikTok şi de pe reţelele de social media.

Lucrurile sunt foarte grave. Eu nu cred că legislativ se va diminua fenomenul, din contră, acest lucru îi va face pe copii şi mai atraşi, mai curioşi. Cred că trebuie educaţie, în primul rând. Noi, adulţii, de exemplu, nu suntem pe TikTok, ceea ce este o mare greşeală. Copiii absorb informaţia de acolo, pe care o au la îndemână, şi nu au informaţia mea la îndemână, ci informaţia unor infractori, a unor traficanţi, a unor drogaţi. Această informaţie ajunge la copii.

Şi, în al doilea rând, poate că administratorii unor astfel de platforme ar trebui să aibă obligaţia de a limita accesul persoanelor care transmit astfel de mesaje. Ştiu că în timpul pandemiei, de exemplu, a existat un acord la nivel UE pentru cele 3-4 mari platforme de social media ca să limiteze fake news-urile legate de pandemie. Poate că tot aşa, ceva la nivel macro ar trebui să existe, nu la nivel mic, legislativ naţional. Noi putem da legi în România, dar cei ca fraţii Tate sunt pe TikTok, care este accesat dintr-o mulţime de ţări.

Şi Facebook-ul, şi Instagram-ul, şi TikTok-ul, şi alte platforme ar trebui să aibă reglementări stricte pentru speech. Ei au deja nişte reglementări cu privire la hate speech, dar cu privire la misoginism încă nu le au. Deci, e o chestiune mai degrabă de administrare a platformelor decât de legiferare.

Da, trebuie să existe libertatea de exprimare. Dacă eu gândesc urât despre femei şi o spun, e problema mea. Şi se pune întrebarea dacă e problema societăţii să-mi limiteze mie speech-ul. Eu nu trebuie să fac rău unei femei în concret, dar în rest pot să-mi exprim părerea. Unii sunt foarte religioşi, alţii nu sunt deloc religioşi, dar toţi au dreptul să se exprime. Nu poţi să vii tu, legislativ, să reglementezi ce trebuie să crezi, ce nu trebuie să crezi, cine are dreptul să vorbească şi cine nu.

Însă aceste platforme, care sunt deschise către publicul larg şi mai ales către copiii care nu au încă format discernământul psihologic, care nu au terminat procesul de maturizare, pentru ei astfel de informaţii sunt periculoase.

Reporter: Oamenii au follow-eri în toată lumea. Totuşi, au venit să trăiască aici, şi-au stabilit cartierul general în România. Cum vă explicaţi? Este România un mediu care favorizează acest tip de infracţionalitate? Ce credeţi că i-a încurajat să vină aici?

Cristi Danileţ: România este o ţară săracă, cu educaţie precară. Cei mai mulţi traficaţi din Europa, copii traficaţi şi femei traficate din Europa, provin din România. Mai exact, cifrele ne arată că jumătate din numărul persoanelor traficate în întreaga Uniune Europeană sunt din România. De ce? De ce sunt uşor de păcălit copiii şi, mai ales, fetele? Fetele, femeile tinere, de ce sunt uşor de păcălit? În primul rând pentru că nu au bani şi le cumperi foarte uşor, iar în al doilea rând pentru că multe vor să-şi facă un viitor rapid. Şi atunci se lasă păcălite. Traficul de persoane nu este mereu de la început cu forţă, cu bătaie, cu şantaj. Asta intervine, dar mai târziu. De multe ori, traficul de persoane se face cu consimţământul persoanei în cauză, fie că este minoră, fie că este majoră. Ea sau el vor să câştige mai mult. Ea acceptă să se prostitueze, ea acceptă să participe la videochaturi pentru câştiguri foarte mari şi foarte rapide. Asta este un vis pentru unii oameni.

Eu am păţit-o la orele mele de educaţie juridică. Am mers în centre de plasament unde sunt fete şi am încercat să le spun că ele trebuie să înveţe, ca după ce ies din centrele de plasament la 18 ani, să urmeze totuşi o şcoală, să aibă o meserie, şi una mi-a spus în faţă: „Dar şi eu fac bani pe OnlyFans. Foarte uşor. Vând fotografii cu corpul meu la bărbaţi care îmi dau bani pentru asta. Nu-mi spuneţi mie să muncesc, că eu aşa fac banii.” N-am avut ce să le mai spun. Apoi, am întâlnit copii care, când le-am spus că trebuie să înveţe, trebuie să citească, mi-au spus: „Fraţii Tate au mai multe maşini decât ai tu cărţi în bibliotecă.”

Pentru ce ne pui pe noi să citim? Am rămas şocat. Ideea este că nici nu avem cum să răspundem copiilor astfel. Repet, oamenii de bună credinţă lipsesc, din păcate, de pe TikTok.

Profesorii, din păcate, nu sunt pe TikTok. Acolo se face educaţie, şi ei nu înţeleg asta. Este o platformă, un mediu în care copiii sunt prezenţi. Părinţii nu sunt acolo, profesorii nu sunt acolo, şi atunci cine e? Cei care vor să se distreze, cei care vor să îndoctrineze oamenii, acela e mediul în care ne învârtim. A exclude astăzi TikTok-ul ca platformă de educare în România mi se pare foarte grav. Nu ne putem preface că nu ştim ce e acolo.

Toţi copiii noştri sunt acolo, din păcate. Greşeala o fac părinţii, părinţii care de la 5-6 ani le deschid contul copiilor, după care îi lasă nesupravegheaţi pe platforme. Ori legal, copiii nici nu au ce căuta până la 13 ani nici pe TikTok, nici pe Instagram, nici pe Facebook.

În şcolile în care am fost, copiii din clasa I sunt deja pe platformele de socializare. E cumplit.

Reporter: Din punctul de vedere al autorităţilor, cum vă explicaţi că oamenii şi-au văzut de treabă netulburaţi ani de zile în România, până când Ambasada SUA a fost alertată de un soldat american, care era prieten cu una dintre victimele celor doi? Cum de nu se autosesizează organele judiciare? Nu a sărit nimănui în ochi opulenţa nejustificată în care trăiau şi mesajele toxice pe care le promovau?

Cristi Danileţ: În fiecare oraş din România există găşti de bărbaţi care nu muncesc, dar au maşini luxoase, joacă la jocuri de noroc sau stau în imobile luxoase.

Astfel de informaţii le are toată lumea, de la vecini până la jurnalişti, inclusiv organele legii. Din păcate, nu avem suficientă pregătire, cred eu, nici îndrăzneală şi nici suficiente efective. Este mai uşor să faci astăzi un dosar cu un joint la adolescent decât să faci un dosar complicat de trafic de persoane sau de droguri.

Există o impotenţă instituţională în domeniul traficului de persoane. E un fenomen atât de îngrijorător, încât ar fi trebuit să alocăm toate resursele noastre acolo. Aşa cum în urmă cu câţiva ani au fost alocate resurse pentru DNA şi anticorupţie, acum ar fi trebuit să alocăm resurse pentru combaterea traficului de droguri şi a traficului de persoane.

Închipuiţi-vă că există judeţe în România care au un singur procuror la DIICOT. Un singur procuror pe judeţ. Ce să facă acel om? El trebuie să aibă în jurul lui câţiva poliţişti cu care să lucreze.

Nu există specializare, nu există nici efectivele necesare şi, sincer, e nevoie de un anumit tip de om care să lucreze în cazuri de trafic de persoane. Şi poliţiştii şi procurorii trebuie să fie puternici, cu curaj, să înţeleagă lumea interlopă, să ajungă la un moment dat să se infiltreze în această lume, să ştie cum să adune informaţiile şi cum să protejeze victimele.

Din păcate, la noi lucrurile acestea sunt tratate cu mare superficialitate.

Reporter: Vorbind de victime. Sunt fete care intră, aşa cum spuneaţi, de bună voie, atrase de mirajul banilor câştigaţi uşor, însă apoi au parte de violenţă extremă şi se trezesc prinse într-o lume din care vor să iasă. Sunt şi altele, multe, care sunt păcălite prin metoda „loverboy” şi se trezesc violate, sechestrate. Este România un paradis infracţional pentru traficanţii de carne vie?

Cristi Danileţ: Da, fetele ajung să-şi exprime consimţământul atunci când sunt îndrăgostite prin metoda „loverboy”. După care sunt sechestrate, bătute, violate, filmate, ca să poată apoi să fie şantajate că acele poze sau filmuleţe vor ajunge în spaţiul public, că li se va spune părinţilor cu ce se ocupă, colegilor, şi, bineînţeles, dacă ajung să fie duse în afara ţării, li se iau actele, sunt duse în locaţii unde nu ştiu unde se află, nu au voie să vorbească cu nimeni, nu au telefon la îndemână şi sunt ani de zile în care stau pur şi simplu în stare de sclavie. Căci, de fapt, despre asta vorbim, să înţeleagă lumea, traficul de persoane înseamnă sclavie modernă, adică o persoană este transformată într-un obiect de făcut bani, este vândută, folosită, ca să facă bani pentru „proprietar”.

Sunt foarte multe situaţii, da, România este un paradis infracţional pentru traficanţii de carne vie, cu siguranţă. De aici se exportă foarte multe persoane traficate în străinătate pentru exploatare sexuală, muncă forţată şi cerşetorie.

Şi este evident că, dacă noi nu reuşim să oprim reţelele, să le blocăm şi să cooperăm cu autorităţile din străinătate, este un eşec total. Aţi văzut cazul Ţăndărei. Ne spun englezii că avem o mare problemă cu cerşetorii instruiţi în România, trimişi în Marea Britanie; ei îi arestează şi condamnă acolo, noi constatăm că faptele sunt prescrise, îi achităm pe toţi şi le dăm armele înapoi. Lucru absolut îngrozitor.

La fel, traficul de persoane, din ceea ce ştiu, este foarte greu de investigat. Presupune oameni care să ancheteze timp îndelungat. Vă daţi seama că astfel de dosare au o miză foarte mare. Suspecţii sau inculpaţii au bani foarte mulţi, angajează avocaţi foarte scumpi, vor specula orice neregulă din dosar, vor întârzia foarte mult, se va prescrie, şi în tot acest timp, de victime nu vorbeşte nimeni. Adevărata problemă este legată de victime. Cum blocăm revictimizarea lor? Cum oprim revictimizarea lor? De victime nu vorbeşte nimeni!

Şi atunci, o fată care a fost recuperată de pe nu ştiu ce bordel şi a fost dusă înapoi acasă, va fi căutată în continuare de traficanţi. Pentru că traficanţii ştiu că ea produce, aduce bani. Şi dacă nu sunt traficanţii, sunt rudele traficanţilor care continuă astfel de operaţiuni.

Inclusiv din penitenciare se conduc operaţiuni de trafic de persoane şi de droguri.

Reporter: Şi soluţia ar fi? Există?

Cristi Danileţ: Eu nu văd o soluţie pe termen scurt. Doar pe termen lung. Chiar nu o văd. Teoretic, ar trebui mărite efectivele la DIICOT, specializată sau ultra-specializată activitatea procurorilor şi poliţiştilor pe trafic de persoane, cooperarea cu agenţii străini. Asta pe partea de represiune. Iar pe partea de prevenţie, pur şi simplu, educaţie.

Adică, copiii ar trebui să ştie încă de mici unde sunt pericolele unui străin. De la a sta de vorbă cu un străin până la a te urca într-o maşină cu un străin. Să înţeleagă ce este fenomenul „loverboy”, să înţeleagă că da, într-adevăr, poţi câştiga bani mulţi, dar nu prin intermediul unor acte infracţionale.

Educaţia! Există norme în lege cu privire la educarea copiilor despre traficul de persoane şi traficul de droguri, dar se aplică absolut accidental. Adică nu le bagă nimeni în seamă, nu se vorbeşte în mod serios.

Profesorii nici nu ştiu să identifice elementele componente ale unui act de trafic de persoane, să le spună copiilor din când în când. Şi vă spun că ştiu cazuri de profesori care văd fata venind machiată, rujată, ea fiind dintr-o familie săracă; o aşteaptă interlopul afară cu maşina, o duce prin oraş, lipseşte o zi, două, trei de la şcoală, iar profesorul nu vrea să se bage. E clar că fata aia e folosită pentru prostituţie.

Sunt multe oraşe unde se întâmplă astfel de lucruri. Şi nu doar în oraşele mari; să nu vă închipuiţi că doar în oraşele mari avem astfel de afaceri. Se întâmplă şi în oraşele mici.