Repetarea scenariului georgian în Ucraina

Modul cum operează Rusia în Ucraina are multe în comun cu atacul din august 2008 asupra Georgiei. Atunci ca şi acum Putin a invocat protejarea cetăţenilor sau etnicilor ruşi şi a dat înapoi abia atunci când au intrat în joc aviaţia şi flota americană care sunt cu mult superioare capabilităţilor ruseşti.

Daniel Fata, oficialul american care a coordonat la vremea respectivă răspunsul SUA la agresiunea rusească din Georgia, din poziţia de adjunct al secretarului apărării, susţine într-un interviu publicat de Washington Post că operaţiunea actuală rusească din Crimeea este foarte asemănătoare cu cea din Georgia.

Justificarea agresiunii de către preşedintele rus prin protejarea cetăţenilor ruşi este cunoscută de atunci americanilor. În realitate, Putin dorea să răstoarne guvernarea preşedintelui Saakaşvili, aşa cum acum nu vrea să se limiteze la Crimeea, ci să ajungă până la Kiev şi să răstoarne noile autorităţi, pe care nu le recunoaşte. Ieşirile în presă recente ale lui Ianukovici care anunţă că se va întoarce şi va prelua conducerea la Kiev sunt un indicator clar în acest sens. Mai mult, şi Alexander Dughin, ideologul Uniunii Eurasiatice şi consilier al lui Putin, declara recent că Rusia nu se va mulţumi cu anexarea Crimeei, ci vrea să ajungă la Kiev.

Deocamdată SUA a reuşit să blocheze extinderea invaziei ruse spre est prin aducerea portavionului George H Bush şi a multor avioane de luptă în zonă. Putin ştie că capabilităţile militare navale şi aeriene americane sunt net superioare celor ruseşti. Iar americanii au dat un dublu semnal: Rusiei că nu vor lăsa Ucraina de izbelişte şi aliaţilor din NATO care se simţeau ameninţaţi direct – Polonia şi Lituania – că li se va garanta securitatea.

Problema este că nu-i suficient ca Putin să fie blocat, ci teritoriile „câştigate” de ruşi trebuie „readuse în starea de dinainte”, altfel ruşii vor „transnistriza” Crimeea şi o vor folosi ca pe o armă constantă împotriva Ucrainei. Şi este greu de crezut că UE va primi în sânul său o ţară membră cu un conflict îngheţat pe teritoriul ei.

Exact asta nu au făcut americanii în Georgia, iar credibilitatea SUA în regiune a avut de suferit pentru că ruşii n-au fost pedepsiţi pentru agresiune, iar în prezent controlează complet, economic şi politic, Abhazia şi Osetia.

Interesant este că Fata subliniază în interviu faptul că SUA şi Europa trebuie să nu-şi concentreze exclusiv atenţia pe acţiunile lui Putin în Crimeea, pentru că ruşii obişnuiesc să ameninţe într-o parte şi să atace între timp în altă parte. Exact asta s-a întâmplat în 2008 în Georgia, când americanii se aşteptau la o agresiune în Osetia de Sud, dar armata rusă i-a surprins atacând în Abhazia. În opinia sa, Putin ar putea lovi în statele baltice, Polonia, Republica Moldova sau România sau ar putea termina treaba în Georgia, unde deja Rusia ocupă 20% din teritoriu şi trage garduri de sârmă ghimpată, mărind zona ocupată.

Şi fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili avertiza recent într-un articol pentru Washington Post că „sunt multe paralele între primele etape ale agresiunii ruse împotriva Georgiei şi ce se întâmplă în Ucraina. Observând evenimentele recente şi răspunsul global, nu pot să nu mă gândesc la faptul că istoria se repetă. În anii ‘30, Germania nazistă a ocupat părţi din Cehoslovacia vecină sub pretextul protejării etnicilor germani. Astăzi, Rusia susţine că îi protejează pe etnicii ruşi – sau pe cei cu paşapoarte ruseşti din Crimeea sau teritoriile georgiene”. În opinia sa, „motivaţiile lui Putin sunt similare cu cele ale Germaniei înainte de război: preşedintele rus vrea să repare tratamentul injust şi umilinţele la care a fost supusă Rusia de către puterile occidentale după Războiul Rece. Astfel încearcă să recucerească teritoriile pierdute. Putin destabilizează vecinii într-un efort de a pune capăt oricărei extinderi NATO sau UE. Mai mult, el vede în periodicele expansiuni teritoriale o cale de refacere a capitalului său politic intern”.

Dincolo de aceste asemănări cu situaţia din 2008, se pune întrebarea până unde va merge Putin: dacă se va mulţumi cu Crimeea sau îşi va asuma o invazie nebunească a estului Ucrainei, declanşând astfel un război.

”Putin se va mulţumi doar cu o tiraspolizare a capitalei Crimeei – Simferopol.După modificarea Ucrainei, va începe însă dezagregarea Federaţiei Ruse - un proces ireversibil, similar cu prăbuşirea URSS” - Mircea Druc, fost premier al Republicii Moldova

„Va încerca, dar nu va reuşi. Se va mulţumi doar cu o tiraspolizare a capitalei Crimeei – Simferopol. Actuala Ucraina îşi va schimba configuraţia”, mi-a spus într-un interviu acordat recent Epoch Times, Mircea Druc, fost premier al Republicii Moldova în 1990-1991.

Referitor la posibile acţiuni de agresiune în Republica Moldova, Druc a explicat pentru Epoch Times că „în comparaţie cu situaţia din 90-92, Kremlinul contează acum mai mult pe factorul găgăuz, decât pe cel de la Tiraspol. Anumite forţe visează la axa Crimeea – Odessa - Tiraspol - Comrat pentru a elimina totalmente Ucraina viitoare de la Marea Neagră şi gurile Dunării. Decisiv, totuşi, rămâne comportamentul şi deciziile conducerii de la Chişinău”. Fostul premier consideră că ”Putin va aştepta să vadă capacitatea de reacţie a coloanei a cincea (în Basarabia şi România) precum şi a trădătorilor autohtoni. Eventual, un 23 august '44 la Chişinău, cu ecouri la Bucureşti”.

În opinia sa, după „modificarea Ucrainei, va începe dezagregarea Federaţiei Ruse. Un proces ireversibil, similar cu prăbuşirea URSS. Destrămarea, ca imperativ istoric al momentului, nu poate fi evitată”.

Cert este că prin invazia Ucrainei, Putin a creat un precedent periculos pentru Federaţia Rusă. Nu doar din perspectiva Republicilor autonome din Caucazul de Nord sau altor entităţi care ar putea să-l invoce pentru a se rupe, ci şi a Chinei pentru care graniţa cu Rusia este tot mai flexibilă.

În estul Siberiei, numărul etnicilor chinezi creşte, iar Beijingul investeşte mai mult decât Moscova în goana lacomă după minereuri şi hidrocarburi. Ca urmare, prin încălcarea suveranităţii teritoriale a Ucrainei şi revizuirea graniţelor, Putin riscă să-şi dea foc la propria valiză.

Pe de altă parte, Rusia ar putea intra în coliziune de interese cu cealaltă mare putere de la Marea Neagră, Turcia, care deja prin vocea ministrului turc de externe Ahmet Davutoglu a susţinut că ţara este preocupată de protejarea etnicilor tătari din Crimeea. Deocamdată autorităţile turce nu au luat o atitudine tranşantă în privinţa invadării Ucrainei, dar turcii au ieşit pe străzile Istanbulului, Ankarei şi Antalyei pentru a condamna agresiunea la care sunt supuşi fraţii tătari. Iar într-un an electoral, Erdogan, a cărui imagine este tot mai şifonată de scandaluri de corupţie şi legi nedemocratice, poate încerca să profite de astfel de momente pentru a mai recupera din voturile pierdute.