Viziunea UE privind criptarea pe două niveluri este feudalism digital
Sam Altman, CEO al OpenAI, a demonstrat recent un moment de umanitate într-o lume tehnologică ce promite adesea prea mult, prea repede. El a îndemnat utilizatorii să nu împărtăşească lucruri intime, sau pe care nu le doresc publice, cu ChatGPT.
Departamentul de Securitate Internă din Statele Unite a început deja să ia notă de acest lucru, potrivit Bill Laboon via CoinTelegraph.com.
Avertismentul său atinge un adevăr mai profund care stă la baza întregii noastre lumi digitale. Într-un domeniu în care nu mai putem fi siguri dacă avem de-a face cu o persoană, este clar că software-ul este adesea agentul care comunică, nu oamenii. Această incertitudine crescândă este mai mult decât o simplă provocare tehnică. Ea loveşte chiar în fundamentul încrederii care ţine societatea unită.
Acest lucru ar trebui să ne determine să reflectăm nu doar asupra IA, ci asupra unui aspect şi mai fundamental, mult mai vechi, mai discret şi mai critic în domeniul digital: criptarea.
Într-o lume din ce în ce mai modelată de algoritmi şi sisteme autonome, încrederea este mai importantă ca niciodată.
Criptarea nu este doar un strat tehnic; este fundamentul vieţii noastre digitale. Ea protejează totul, de la conversaţii private la sisteme financiare globale, autentifică identitatea şi permite încrederea să se extindă peste graniţe şi instituţii.
Esenţial este faptul că nu este ceva ce poate fi recreat prin reglementare sau înlocuit cu politici. Când încrederea se destramă, când instituţiile eşuează sau puterea este folosită în mod abuziv, criptarea este ceea ce rămâne. Este plasa de siguranţă care asigură protecţia informaţiilor noastre cele mai private, chiar şi în absenţa încrederii.
Un sistem criptografic nu este ca o casă cu uşi şi ferestre. Este un contract matematic; precis, strict şi menit să fie indestructibil. Aici, o „uşă din spate” nu este doar o intrare secretă, ci o defect încorporat în logica contractului, iar un singur defect este suficient pentru a distruge întregul acord. Orice slăbiciune introdusă într-un anumit scop ar putea deveni o oportunitate pentru toată lumea, de la infractorii cibernetici la regimurile autoritare. Construită în întregime pe încredere prin intermediul unui cod puternic şi de neînfrânt, întreaga structură începe să se prăbuşească odată ce încrederea este distrusă. Şi în acest moment, încrederea este ameninţată.
Un plan pentru feudalismul digital
Iniţiativa ProtectEU a Comisiei Europene propune un mecanism care obligă furnizorii de servicii să scaneze comunicaţiile private direct pe dispozitivele utilizatorilor înainte de aplicarea criptării. Acest lucru transformă efectiv dispozitivele personale în instrumente de supraveghere şi încalcă integritatea criptării end-to-end. În timp ce actorii statali nu ar permite niciodată o astfel de vulnerabilitate în propriile sisteme securizate, acest mandat creează un standard de securitate separat şi mai slab pentru public.
La prima vedere, pare un compromis rezonabil: criptare mai puternică pentru guverne, cu aşa-numitul „acces legal” la datele cetăţenilor. Cu toate acestea, ceea ce propune este un dezechilibru codificat, în care statul criptează, iar publicul este decriptat.
Aceasta nu este o politică de securitate. Este un plan pentru feudalismul digital – un viitor în care confidenţialitatea devine un privilegiu rezervat celor puternici, nu un drept garantat tuturor. Criptarea pe două niveluri schimbă echilibrul de încredere din responsabilitatea democratică şi consolidează o structură de control pe care nicio societate liberă nu ar trebui să o accepte. Nu vă înşelaţi: această dezbatere nu este despre siguranţă. Este despre control.
Nu ar trebui să trăim într-o lume în care numai cei puternici au dreptul la confidenţialitate.
Într-o eră a inteligenţei artificiale omniprezente, a hackingului sponsorizat de stat şi a supravegherii digitale în masă, slăbirea criptării nu este doar o miopie, ci o imprudenţă sistemică. Pentru cei dintre noi care trăim într-o lume descentralizată, aceasta nu este o dezbatere abstractă, ci o problemă de interes practic. Criptarea puternică şi de neînfrânt este mult mai mult decât o caracteristică tehnică; este fundamentul pe care se bazează totul.
Adevărul prin verificare
De aceea, misiunea Web3 trebuie să rămână ancorată în promisiunea sa fundamentală: adevărul. Nu adevărul prin autoritate, ci adevărul prin verificare. Acest principiu al unui contract autoaplicabil este motivul pentru care sistemele cu adevărat descentralizate sunt construite fără un administrator de chei sau o instituţie care să deţină cheile. Introducerea unei uşi ascunse este o contradicţie; restabileşte un punct central de eşec, încălcând însăşi premiza unui sistem fără încredere. Securitatea este o stare binară: fie este prezentă pentru toată lumea, fie nu este garantată pentru nimeni.
Din fericire, aceste principii nu sunt doar teoretice. Primitivele criptografice care apar din acest spaţiu — dovezi zero-knowledge care pot confirma fapte fără a expune date şi sisteme de dovadă a identităţii care rezistă atacurilor Sybil fără a compromite confidenţialitatea — oferă o alternativă reală şi funcţională, arătând că nu trebuie să alegem între securitate şi libertate.
Ironia este evidentă: acelaşi domeniu care este acum ameninţat deţine instrumentele de care avem nevoie pentru a construi un viitor digital mai sigur şi mai deschis. Un viitor bazat nu pe supraveghere sau control, ci pe inovaţie fără permisiuni, încredere criptografică şi demnitate individuală.
Dacă vrem o lume digitală sigură, incluzivă şi rezilientă, atunci criptarea trebuie să rămână puternică şi standardizată universal pentru toată lumea.
Nu pentru că avem ceva de ascuns, ci pentru că toţi avem ceva de protejat.
