Povestea vorbei: Lemn Tănase

Printre zicalele întortocheate ale limbii române se numără şi lemn Tănase, ceea ce se tălmăceşte prin a fi insensibil. Toate ca toate, dar de ce şi Tănase? Hai că a fi de lemn sau ca lemnul ştim ce înseamnă: a nu simţi nimic, a fi insensibil.

O oarecare legătură cu insensibilitatea o au şi expresiile a dormi buştean, adică a dormi adânc, precum şi a (se) lămuri buştean, adică a lăsa ori a rămâne nedumerit în urma unei explicaţii neclare. Oricum, uneori lemn este sinonim cu buştean.

Cu Tănase e mai complicat. Explicaţia ar putea fi de la vechiul nume românesc masculin Atanasie, care se presupune că ar proveni din limba greacă, unde Athanasios este în legătură cu athanatos „nemuritor” şi cu athanasia „nemurire”.

În trecut, masculinul Atanasie şi femininul Atanasia erau nume destul de răspândite printre români, astăzi sunt însă foarte rare. Numele Athanasios, cu varianta Athanasius, apare îndeosebi în onomastica ortodoxă, unde a devenit popular datorită faimei şi cultului unui patriarh din Alexandria.

Preluat de către slavi de la bizantini, numele ajunge şi la români, graţie şi calendarului nostru popular, unde se află şi sărbătoarea zisă Atanasiile sau Antanasiile, ultima denumire fiind o contaminare din numele Sfinţilor Antonie şi Atanasie, celebraţi pe 17 şi respectiv 18 Ianuarie.

Ziua de Antanasii este o sărbătoare dedicată copiilor, căci se spune că Sfântul Atanasie este unul dintre patronii lor. Cine respectă sărbătoarea Atanasiilor, prin nelucrare, este ferit de ameţeli, de boala copiilor şi de pojar.

În româneşte, căzând negaţia a-, numele prescurtat în Tănase ar fi putut fi înţeles ca „muritor; mort; înţepenit”, mai ales de către fanarioţi şi de alţii care ştiau elineşte. Astfel, probabil, s-a renunţat treptat la numele de botez Tănase, el rămânând doar ca să întărească zicala a fi de lemn, adică a fi insensibil.

Oricum, muritori sunt toţi oamenii, nu numai alde Tănase...