Povestea vorbei: Dragostea şi căsătoria
alte articole
La prima vedere, cine ştie din ce pricină, proverbele şi zicătorile româneşti par a ignora dragostea. Pentru cei atinşi de acest simţământ, există expresii foarte ciudate, cea mai cunoscută fiind aceea de îndrăgostit(ă) lulea, ce ar putea stârni nedumerirea. Cum adică, „lulea”? Totuşi, nu-i aşa de grea explicaţia, fiindcă îndrăgostiţii "se aprind", iar ceea ce se aprinde face şi fum, cum face şi luleaua!
Şi cum, în ordinea lucrurilor, cei îndrăgostiţi ar trebui să se căsătorească, proverbele şi zicătorile noastre insistă pe relaţiile ce se stabilesc între bărbat şi femeie după nuntă.
Părerile par a proveni mai mult din partea bărbaţilor, dacă te iei după felul cum priveau, iar unii mai privesc şi astăzi femeia, muierea. Astfel, cică nici otrava nu-i mai rea ca muierea. Muierea e dracul, numai coarnele îi mai lipsesc! De muierea rea şi dracul fuge.
Muiere tăcută greu găseşti. Cine are nevastă alături este mereu muncit de griji. Bărbatul să aducă cu sacul, muierea să scoată cu acul, tot se isprăveşte. Decât a bărbatului, mai bine a argatului! Nu ştie bărbatul ce ştie tot satul. Muierea îmbătrâneşte, dar pofta nu-i conteneşte. Vai de casa unde bărbatul e muiere! Să cânte cocoşul, iară nu găina!
Însă, dacă le asculţi pe femei, nici bărbaţii nu sunt mai breji. Astfel, bărbat bun şi usturoi dulce nu se poate.
Cum, în concepţia românilor, căsătorie perfectă nu prea există, zicătorile sunt şi ele pe măsură. Deci, bărbatul surd şi nevasta oarbă, cea mai bună căsătorie! Cum e lelea, şi bărbatul. Când muierea e mută şi bărbatul surd, e viaţa cea mai bună între amândoi. Şi-a găsit hârbul copacul, tigva dopul şi lelea bărbatul. S-au găsit tusea şi junghiul.
Totuşi, se vede că nu pot unul fără altul; aşadar, muierea fără bărbat e ca furca fără fus. Bărbatul fără muiere, ca şi când e luat de iele.
Basmele româneşti sunt însă cu mult mai favorabile dragostei şi căsătoriei decât tocitele zicale; astfel, întotdeauna, Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, topiţi de dragoste, se căsătoresc şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Frumos!
