Povestea vorbei: Câinii din Giurgiu
Păstor cu oile, Simon, România (Sean Gallup / Getty Images)
La români, o bătaie zdravănă te face să auzi câinii din Giurgiu. De ce neapărat din Giurgiu? Zicalei i s-a pierdut demult tâlcul originar. Oricum, a circulat şi circulă prin toate zonele ţării.
Aflăm această expresie şi în mitofolclorul vechi, de pildă în basmul ”Aleodor împărat”, cules de Petre Ispirescu: ”Fata de împărat, tot uitându-se la el, i se scurgea ochii după frumuseţea şi după boiul lui. Inima îi dete brânci şi ea nu se putu opri, ci îl sărută. Aleodor, cum se deşteptă, îi trase o palmă de auzi câinii în Giurgiu”.
În piesa ”O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, jupân Dumitrache îi spune prietenului său Ipingescu: ”Tii! Frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă aşa, că-i sărea ochilarii din ochi şi giubenul din cap, de auzea câinii din Giurgiu”.
S-a constatat că băştinaşii din Giurgiu nu ştiu de unde vine zicala care s-ar părea că-i priveşte. Trecând cândva prin comuna Colţi, din judeţul Buzău, am notat de la un bătrân cioban de-al locului o variantă a baladei ”Mioriţa”, din care transcriu aici un fragment:
Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
Şi de-o fi să mor,
Tu să le spui lor
Ca să mă îngroape
Aici, pe aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi,
S-aud din mormânt
Mieii mehăind
Şi câinii din giulgiu
Cum latră a giurgiu.
Întrebându-l pe ciobanul din Colţi cum se tălmăceşte giurgiu, a răspuns că, prin partea locului, cuvântul înseamnă ”grozav; zburlit; zborşit”. Aşadar, după o bătaie soră cu moartea, adică foarte violentă, însemna pe vremuri că te-aşteaptă giulgiul şi mormântul.
Giulgiul pare a se fi prefăcut în Giurgiu tot prin preajma comunei Colţi, căci nu departe, spre Vrancea, se află muntele şi râul Giurgiu. Aşadar, zicala nu a avut nicio legătură directă cu actualul municipiu de pe malul stâng al Dunării.
