Povestea vorbei: Braşoave

Pitorescul DEX românesc susţine sus şi tare că braşoavă vine din... Braşov. Românii ştiu că vânzător de braşoave e totuna cu ”vânzător de gogoşi”, adică ”mincinos, palavragiu”. În acelaşi timp, braşoavă înseamnă: ”minciună; palavră: vorbă goală; afirmaţie neserioasă; balivernă; fleac; invenţie; născocire; plăsmuire; poveste; scorneală”.

Să ne întoarcem în timp, pe vremea când în Dacia se găseau toponime şi hidronime, atestate, ca Berzobis şi Berzovia, ultima variantă existând şi astăzi în judeţul Caraş-Severin. În judeţul Arad, toponimul şi hidronimul Berzovia au căpătat forma Bârzava. Din BERZOBIS sau BERZOVIA vine, de altfel, şi denumirea Braşov. Dar ce însemnau aceste două sintagme dacice?

În majoritatea limbilor germanice ursului i se spune Ber, de unde şi cunoscutele toponime Berlin şi Berna, care îl au pe stemele lor. Din vechile cronici germanice, aflăm că, în Antichitate, războinicii se îmbrăcau în blană de urs, ca mai întâi să fie binecuvântaţi cu puterea acelei fiare şi, în al doilea rând, să-i înspăimânte pe duşmani.

În mitofolclorul aceloraşi germanici figura şi Berengott, un zeu-urs. La rândul lor, războinicii daci aveau şi ei obiceiul de a se înveşmânta în blană de urs, din aceleaşi motive ca şi germanicii. Datina este confirmată de istoricul antic Porphiros, care povesteşte că, imediat după naştere, Zalmoxis a fost înfăşurat într-o blană de urs.

Din dacicul BER ”urs” vor fi rămas în română cuvinte ca fiară, bârlog ”locul ursului” şi berc ”cu coada scurtă sau tăiată”. Din ZOBIA şi ZOBIS ”blană”, româna a moştenit şubă şi şuviţă

Cum se ştie, întorcându-se din război, ostaşii aveau, şi încă îl mai au, şi obiceiul de a povesti prin ce au trecut. Desigur, unii mai înfloreau pe ici, pe colo povestirile. Ca vânătorii şi pescarii de astăzi! Aşadar, deşi cu aceeaşi origine, braşoavele nu mai au demult nicio legătură cu Braşovul.