Nouă savanţi contestă teoria gravitaţiei a lui Einstein

Cu cât studiul fizicii cuantice progresează şi cu cât oamenii de ştiinţă descoperă mai multe despre găurile negre, materia întunecată, energia întunecată, şi alte fenomene cosmice, explicarea acestora devine tot mai dificilă în contextul actualei înţelegeri a gravitaţiei.

Iată o perspectivă evidenţiată de nouă oameni de ştiinţă, precum şi teorii alternative legate de gravitaţie.

1.Thomas Townsend Brown: o maşină ce sfidează gravitaţia?

Thomas Townsend Brown (1905-1985) a fost un fizician care a efectuat cercetări pentru US Navy şi Apărarea naţională, iar mai târziu a lucrat în calitate de consultant în industria aeronautică.

El a creat o maşină, patentată ca "gravitator", care, după cum a declarat el, sfidează gravitaţia, şi despre care şi unii savanţi de astăzi afirmă că ar sfida gravitaţia: supusă unei tensiuni de înalt voltaj, s-a mutat în direcţie opusă celei în care ar fi făcut-o conform înţelegerii actuale a gravitaţiei.

În cererea brevetului de invenţie, Brown a spus că aceasta funcţionează într-o stare de repaus în raport cu restul universului. Acest lucru sfidează teoria relativităţii speciale a lui Albert Einstein, care afirmă că o forţă ar trebui să funcţioneze în acelaşi mod la orice cadru de referinţă. Gravitatorul, se spune de asemenea, că a încălcat a treia lege a fizicii a lui Isaac Newton conform căreia fiecare acţiune ar trebui să producă o reacţie egală şi opusă.

În 1930, colonelul Edward Deeds a scris: "Am avut o serie de oameni de ştiinţă care au văzut gravitatorul şi toţi au fost absolut uimiţi de acţiunea sa şi au afirmat cu sinceritate că, aşa cum văd ei rezultatele şi mişcările gravitatorului, este absolut inexplicabil pe baza vreunei legi a fizicii cunoscute".

Unii au spus că mişcările gravitatorului sunt direcţionate de către un vânt de ioni - că particulele ionizate crează forţa. Paul A. LaViolette este unul dintre savanţii care nu sunt de acord cu explicaţia vântului de ioni.

"Măsurătorile au indicat faptul că forţa de ridicare a discului electrificat al lui Brown a fost de aproape 100 milioane de ori mai mare decât ceea ce ar putea fi în mod rezonabil generat de un vânt de ioni", a scris LaViolette în cartea sa "Secretele propulsiei Anti-Gravitaţionale".

2. Paul A. LaViolette: Guvernul a construit în secret un avion anti-gravitaţional?

LaViolette şi-a primit titlul de doctor la Universitatea de stat din Portland şi este în prezent preşedinte al Fundaţiei Starburst, un institut de cercetare ştiinţifică interdisciplinară. El a scris în cartea sa: "În ultimele decenii, programe aerospaţiale clasificate strict secret în Statele Unite şi în alte câteva ţări au dezvoltat aeronave capabile să sfideze gravitaţia. O formă a acestei tehnologii poate ridica o ambarcaţiune pe fascicule de energie de respingere a materiei. Această tehnologie exotică se încadrează în domeniul relativ obscur de cercetare cunoscut sub numele de "electrogravitate".

LaViolette a urmărit acest domeniu de cercetare înapoi până la Nikola Tesla în secolul al 19-lea şi apoi până la Brown, în prima jumătate a secolului al 20-lea. În teoriile lui Brown, electrostatica şi câmpurile gravitaţionale sunt combinate, a explicat LaViolette.

Efectul electrogravitic este ignorat "deoarece fenomenul nu este anticipat nici de electrostatica clasică, nici de relativitatea generală", scrie LaViolette.

El a continuat să discute cinetica subquantică, care vede gravitaţia atât ca o împingere cât şi ca o tragere. Acest lucru este posibil prin polaritatea sarcinii electrice. Această polaritate se corelează cu forţele gravitaţionale negative şi pozitive.

3. NASA despre energia întunecată

Savanţii ştiu că universul se extinde cu o viteză mare. Ei spun că "energia întunecată" este forţa din spatele acestei expansiuni. Ei nu cunosc ce este "energia întunecată", dar poate sfida teoria gravitaţională a lui Einstein.

Un document de la NASA care descrie energia întunecată, afirmă că o posibilitate, "este că teoria gravitaţiei a lui Einstein nu este corectă".

"Aceasta nu ar afecta numai expansiunea universului, dar ar afecta, de asemenea, modul în care se comportă materia normală din galaxii şi grupuri de galaxii",scrie în document. "Acest fapt ar oferi o modalitate de a decide dacă soluţia la problema energiei întunecate este o nouă teorie a gravitaţiei, sau nu: am putut observa modul în care galaxiile se adună în grupuri. Dar în cazul în care se dovedeşte că este nevoie de o nouă teorie a gravitaţiei, ce fel de teorie ar fi? "

Vedeti de asemenea: http://epochtimes-romania.com/news/o-forta-imensa-schimba-cosmosul-oamenii-de-stiinta-regandesc-paradigma---211608

4. Tom Van Flandern: Problemă cu viteza gravitaţiei

Tom Van Flandern (1940-2009) a primit titlul de doctor în astronomie de la Universitatea Yale în 1969. El nu respinge complet teoria relativităţii generale, dar spune că teoria a avut probleme. Teoria lui Einstein "a fost mai degrabă incompletă decât greşită", a scris el în "Viteza gravitaţiei – ce vorbesc experimentele", publicată în "Physics Letter A" în 1998.

El a pus la îndoială înţelegerea vitezei de gravitaţie. În Legea universală a gravitaţiei a lui Isaac Newton, viteza gravitaţiei este infinită, explică Van Flandern. Dar, în teoria relativităţii generale, gravitaţia se mişcă cu viteza luminii. Van Flandern a comunicat că acest conflict este adesea evitat în mediul academic.

„Aceeaşi dilemă are mai multe aspecte", a scris el. "De ce fotonii soarelui călătoresc în direcţii care nu sunt paralele cu direcţia de acceleraţie gravitaţională a Pământului către soare? De ce eclipsele totale ale soarelui de către lună ating punctul maxim al eclipsei aproximativ 40 de secunde înainte ca forţele gravitaţionale ale soarelui şi lunii să se alinieze? Cum pot anticipa pulsarii binari poziţia, viteza, şi acceleraţia viitoare a celuilalt, mai rapid decât ar permite timpul lumină dintre ele? Cum pot avea găurile negre gravitaţie, câtă vreme nimic nu poate ieşi, deoarece viteza de ieşire este mai mare decât viteza luminii?"

El a propus un nou mod de a înţelege viteza gravitaţiei.

5. William H. Cantrell: logica lui Einstein este circulară

William H. Cantrell, doctor în ştiinţă, este membru al personalului tehnic de la laboratorul MIT Lincoln. A fost anterior profesor asistent adjunct în departamentul de inginerie electrică de la Universitatea din Texas.

El a prezentat o perspectivă disidentă asupra teoriei relativităţii în revista “Infinit Energy”, publicată de organizaţia non-profit Fundaţia New Energy (NEF).

Succesele lăudate din teoria lui Einstein, cum ar fi fisiunea nucleară în bomba atomică, nu se bazează de fapt pe teoria sa, spune Cantrell. Bomba atomică ar putea exploda şi fără teoria relativităţii.

Cantrell scrie: "Este fără îndoială un fapt că teoria relativităţii a avut un impact profund asupra fizicii în timpul secolului al 20-lea. Teoria lui Einstein este vestită în întreaga lume pentru că a produs o serie de succese strălucite. Cu toate acestea, există o comunitate considerabilă de oameni de ştiinţă disidenţi care o resping pur şi simplu, şi un grup mult mai mare care manifestă o aversiune pronunţată la adresa ei deşi nu cunoaşte vreo alternativă.

"Acest dispreţ provine din faptul că Einstein a împrumutat din matematica lui Lorentz şi Poincaré, şi acest lucru i-a permis să modifice măsurarea lungimii şi timpului pentru a forţa viteza luminii să fie constantă pentru toţi observatorii.

"Având în vedere o alternativă clară la manipularea falsă a ipotezelor, cei mai mulţi gânditori raţionali ar sări către şansa substituirii. Dar de ce să fie provocată o astfel de presupusă teorie de succes? Ei bine, din cauza a două motive foarte bune – primul, a înţelege cu adevărat şi a descrie modul în care funcţionează natura, şi al doilea, pentru a face noi descoperiri, îndată ce blocajul neintenţionat către progres a fost eliminat".

Cantrell şi alţi oameni de ştiinţă au spus că logica teoriei lui Einstein este circulară. El a ilustrat acest punct cu o analogie. El a declarat că cineva ar putea lansa ipoteza că "Pământul are o lună geamănă făcută dintr-o brânză specială verde, care este perfect transparentă la iluminare".

"Evident, acest lucru este un nonsens, însă, deliberat, ipoteza nu poate fi respinsă prin experiment. Ne aflăm într-o situaţie dificilă similară atunci când vine vorba de relativitatea lui Einstein".

6. Ruggero Maria Santilli:Relativitatea se bate în cap cu electrodinamica quantică

Ruggero Maria Santilli a învăţat la Universitatea din Napoli şi Universitatea din Torino, Italia, şi la fără frecvenţă, la Universitatea Harvard, înainte de fondarea Institutului de Cercetări Fundamentale. Santilli prezintă nouă neconcordanţe între teoria relativităţii generale a lui Einstein şi înţelegerile ştiinţifice actuale. Unele dintre aceste inconsecvenţe ridică probleme în înţelegerea convenţională a gravitaţiei.

O astfel de inconsecvenţă este că gravitaţia lui Einstein nu poate fi, în esenţă, reconciliată cu electrodinamica quantică, a declarat Santilli în lucrările sale din 2006 "Nine Theorems of Inconsistency in GRT with Resolutions via Isogravitation".

"Amintindu-şi că electrodinamica quantică este una dintre teoriile cele mai solide şi verificate experimental din istoria ştiinţifică, este evident că ipoteza destul de răspândită că Teoria gravitaţiei a lui Einstein are un caracter definitiv şi universal este non-ştiinţifică", a scris el.

Lucrarea lui Santilli a fost publicată în revista “Galilean Electrodynamics”, fondată de Dr. Petr Beckmann, care a reinterpretat relativitatea în cartea sa din 1987 "Einstein Plus Two."

Revista publică articole care provoacă teoriile relativităţii generale şi speciale ale lui Einstein. Politica lui editorială afirmă: "În special, revista caută documente ce argumentează că teoriile lui Einstein sunt inutil de complicate, fiind confirmate doar într-un sector îngust de fizica, (şi) conduc la contradicţii logice ..."

Tom Bethell

Tom Bethell nu este un om de ştiinţă, dar a cercetat teorii alternative extinse, ca editor senior din partea “American Spectator”. În articolul său "Rethinking Relativity", a scris: "Criteriul simplităţii a fost frecvent folosit ca o instanţă de apel în a decide între teorii. În cazul în care se face destul de complex, sistemul lui Ptolemeu poate prezice corect poziţiile planetare. Dar sistemul Solar-centrat este mult mai simplu, şi în cele din urmă l-am prefera din acest motiv".

El l-a citat pe Clifford M. Will de la Universitatea Washington, un exponent al relativităţii: "Este dificil să ne imaginăm o viaţă fără relativitatea specială. ... Gândeşte-te la toate fenomenele sau caracteristicile din lumea noastră, în care teoria relativităţii speciale joacă un rol. Energia atomică, atât cea explozivă cât şi cea de tip controlat. Faimoasa ecuaţie E = mc2 spune cum masa poate fi convertită în cantităţi extraordinare de energie".

Bethell a atras atenţia la predicatul "joacă un rol." Bethell a scris, "(Will) ştie că o afirmaţie mai puternică, cum ar fi accea că Teoria relativităţii este indispensabilă, ar fi fost considerată ca inexactă".

7. Joseph Polchinski: ipoteze întrebări

Joseph Polchinski, un fizician de la Institutul Kavli pentru Fizică Teoretică al Universităţii din California, Santa Barbara, a discutat ideea de gravitaţie în raport cu găurile negre. Teoria lui Einstein afirmă că găurile negre au o atracţie gravitaţională extrem de puternică.

Renumitul om de ştiinţă Stephen Hawking a declarat în 1970 că materia se poate scurge prin găurile negre, setând un paradox.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, Van Flandern s-a întrebat: dacă gravitaţia se mişcă cu viteza luminii, "Cum pot găurile negre avea gravitaţie, atunci când nimic nu poate ieşi, deoarece viteza de ieşire este mai mare decât viteza luminii?"

Polchinski a declarat la PBS în februarie, după ce Hawking a discutat unele noi teorii cu privire la găurile negre: "Nu este neapărat greşit, dar cumva, o parte din presupunerile pe care le credem despre mecanica cuantică şi gravitaţie este greşită, iar noi încercăm să ne dăm seama care anume."

"Este o confuzie, dar este o confuzie care sperăm că ne va maturiza în viitor", a relatat el.

8. Eric Verlinde: Teoria gravitaţiei “Zi grea a părului”

Profesorul Eric Verlinde este concomitent şi teoretician şi profesor de fizică la Institutul de Fizică Teoretică al Universităţii din Amsterdam.

El vede gravitaţia ca o consecinţă a legilor termodinamicii, influenţată de factori cum ar fi temperatura, presiunea şi compoziţia. Gravitaţia cum am perceput-o – ca un măr care cade din copac, de exemplu, - derivă din înclinaţia naturii pentru a maximiza dezordinea.

Un articol din New York Times din anul 2010, a descris-o ca pe o teorie a gravitaţiei "zi grea a părului". Părul devine creţ la căldură şi umiditate deoarece există mai multe moduri pentru păr să fie buclat decât să fie drept, iar naturii îi plac opţiunile. Principii similare lucrează pe obiecte pentru a le aranja în spaţiu, conform lui Verlinde.

"Cunoaştem de mai mult timp că gravitaţia nu există”, a declarat Dr. Verlinde ziarului Times, "Este timpul de a striga asta".

9. Juan Maldacena: “Teoria lui Einstein ar trebui substituită cu ceva din mecanica cuantică.”

În 1997, fizicianul Juan Maldacena, care lucrează în prezent la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton, NJ, a dezvoltat o teorie care vede universul ca o lume de corzi vibratoare foarte subţiri care crează gravitaţia. Lumea de corzi este înţeleasă ca o hologramă proiectată de un cosmos inferior-dimensional cu o construcţie simplă, plată şi fără gravitaţie.

Într-un interviu postat pe site-ul educaţional resource website Learner.org, Maldacena a declarat:"Noi credem că relativitatea generală sau teoria lui Einstein ar trebui să fie înlocuită cu ceva din mecanica cuantică, atunci când atingi aceste puncte precum începutul Big Bang, de exemplu, sau interiorul găurilor negre aveţi, de asemenea, ca exemplu similar de materie care colapsează într-o foarte mică regiune de spaţiu-timp şi acolo nu se poate descrie spaţiul-timp după modelul clasic. Trebuie să o faci cu ajutorul mecanicii cuantice. Teoria corzilor este o teorie în construcţie care a fost dezvoltată pentru a descrie mecanica cuantică a spaţiu-timpului".