Teoria evoluţionistă a lui Darwin, contestată de arheologi (Poze)

Numeroşi arheologi au făcut descoperiri uimitoare care contestă teoriile general acceptate de societate.

Mulţi oameni ţin cu îndârjire la teoria potrivit căreia omul se trage din maimuţă, deşi au fost descoperite atât de multe vestigii culturale şi construcţii antice care atestă un nivel cultural avansat şi datează dintr-o epocă, în care, potrivit acestei teorii, nici măcar maimuţele nu existau.

Mă refer aici la diversele picturi rupestre care arată oamenii îmbrăcaţi cu haine moderne care datează de zeci, sute sau chiar milioane de ani, sau la construcţiile descoperite pe fundul majorităţii oceanelor care datează de zeci de milioane de ani, sau la diversele obiecte care atestă un nivel cultural extrem de avansat, care nu aveau cum să fie făcute de aşa-zişi oameni-maimuţă.

Pe scurt, teoria evoluţionistă susţine că plantele acvatice au evoluat în animale acvatice, care apoi s-au mutat pe uscat, după care au urcat în copaci, apoi au devenit maimuţe şi apoi s-au transformat în omul modern.

În lumina acestei teorii, oamenii nu există de mai mult de câteva milioane de ani. Însă arheologii au descoperit, de-a lungul vremii, amprente umane fosilizate, care contestă această teorie.

Este vorba despre urme imprimate în roci care datează de zeci şi sute de milioane de ani. Potrivit teoriei evoluţioniste, oamenii nu aveau cum să lase acele urme, de fapt nici măcar animalele nu trebuiau să existe în acea perioadă.

Urma de picior uman din New Mexico

În 1987, paleontologul Jerry MacDonald a descoperit, într-un strat din Permian (perioadă geologică a erei paleozoice), o mare varietate de urme fosilizate din mai multe specii diferite de animale şi păsări. Printre diferitele urme fosilizate a descoperit amprentele clare ale unui picior uman.

Surprinzător, aceste straturi datează de acum 248-290 de milioane de ani – cu milioane de ani înainte de existenţa animalelor, păsărilor, dinozaurilor şi desigur, a omului. Atunci cum pot fi explicate aceste amprente?

În iulie 1992, revista Smithsonian a publicat un articol referitor la aceste amprente în care a recunoscut misterul acestor urme fosilizate, pe care paleontologii le-au numit "problematice". În articol sunt descrise urmele care par a fi ale unor mamifere şi păsări mari, care "au evoluat cu mult timp după perioada Permian, dar aceste urme sunt în mod clar din Permian".

Deşi este lăudabil că MacDonald şi Smithsonian recunosc în mod clar existenţa acestor urme într-un strat, ceea ce contrazice în mod evident teoria evoluţionistă actuală, este de remarcat că aceştia scot în evidenţă doar urmele de mamifere şi păsări şi nu menţionează nimic de amprenta umană descoperită.

Destul de interesant este că după ce aceste urme au fost descoperite, evoluţioniştii nu au încercat să argumenteze autenticitatea lor sau să le discrediteze. Nici nu au încercat să argumenteze că amprenta nu este umană. De cele mai multe ori aceştia pretind că este o imprimare care doar arată ca o amprentă umană. Tăcerea lor spune multe.

Amprenta umană din Texas

O amprentă umană fosilizată a fost descoperită în Texas în timpul unei activităţi de construcţii şi s-a descoperit că provine din Cretacic, având o vârstă de circa 70-120 de milioane de ani.

Paleontologul Joe Taylor a declarat: „O scanare computerizată cu raze X arată comprimarea straturilor rocii sub presiunea mâinii. Am examinat personal amprenta. În afară de faptul izbitor că aceasta este în mod evident umană, textura suprafeţei din zona palmei ar fi practic imposibil la sculptat. Când s-a turnat un mulaj din latex în amprentă, unghia de la al doilea deget a fost imprimată, pentru că acea zona era mai ridicată. Este foarte puţin probabil să fi fost sculptată, chiar dacă sculptorul s-a gândit la asta. Epiderma dintre degetul mare şi arătător este evidentă. Din nou, este puţin probabil ca un sculptor bun să se gândească la asta”.

Urmele de sandale din Utah

William J. Meister, un colecţionar de fosile amator, a descoperit în iunie 1968 o fosilă care conţinea o amprentă de picior uman, probabil cea mai veche de acest gen care a fost găsită.

Amprenta pare a fi o urmă lăsată de cizme, sandale sau pantofi, care au strivit un trilobit şi s-a dovedit că a fost făcută în urmă cu 300-600 milioane de ani şi este o dovadă suficientă pentru a răsturna toate ideile convenţionale acceptate referitoare la evoluţia umană şi geologică.

Meister a făcut uluitoarea descoperire în timpul unei expediţii la Antelope Spring, în apropiere de Delta, Utah. La un moment dat Meister a spart cu ciocanul o lespede de cinci centimetri grosime şi a descoperit amprenta. Roca s-a deschis "ca şi cum ar fi o carte" şi a dezvăluit picioarele unui om care au călcat un trilobit. Se pare că omul purta sandale.

Trilobiţii au fost nevertebrate marine mici, care au trăit între 600 şi 260 de milioane în urmă. În prezent se crede că oamenii ar fi apărut în urmă cu 1 şi 2 milioane de ani şi au purtat încălţăminte abia de acum câteva mii de ani.

Sandala, care pare să fi zdrobit un trilobit viu, are călcâiul imprimat mai adânc decât talpa, exact cum ar fi o imprimare de pantof uman. Meister a dus piatra la Melvin Cook, un profesor de metalurgie de la Universitatea din Utah, care l-a sfătuit să arate modelul geologilor din universitare. Meister s-a găsit în imposibilitatea de a găsi un geolog dispus să analizeze amprenta aşa că a mers la un ziar local, Desert News. În scurt timp descoperirea a primit publicitate naţională.

Într-o conferinţă de presă, curatorul Muzeului de Ştiinţele Pământului de la Universitatea din Utah, Jame Madsen, a declarat: "Nu existau oameni acum 600 milioane de ani. Nici nu erau maimuţe sau urşi pentru a face urme pseudoumane. Ce fiinţă asemănătoare cu omul ar fi putut, eventual, merge pe jos pe această planetă, înainte chiar ca vertebratele să evolueze?”

În 20 iulie 1968, situl arheologic din Antelope Spring a fost examinat de către Dr. Clifford Burdick, un geolog consultant din Tucson, Arizona, care a găsit în scurt timp amprenta unui picior de copil într-un depozit de şist.

Dr. Burdick a precizat: „La secţionarea transversală, compoziţia rocii se vede în straturi fine. Acolo unde degetele au presat materialul moale, straturile au fost apăsate în jos pe orizontală indicând că o greutate a apăsat noroiul".

Tot mai multe dovezi arheologice atestă prezenţa aşa numitor civilizaţii preistorice. Se pare că omul civilizat se plimbă pe acest pământ de mult mai mult timp decât se credea anterior. Deşi s-au prezentat multe dovezi incontestabile în variate domenii, din cauza unor oameni care refuză să-şi modifice concepţiile convenţionale rigide, aceste lucruri nu sunt larg popularizate şi teoriile vechi întârzie să fie schimbate.

Dar cu timpul omul va conştientiza că strămoşi noştri chiar nu sunt maimuţele, deşi avem un ADN atât de similar.