Calea Lactee ar putea fi încărcata cu bombe cu ceas

Piticele albe răspândite în întreaga noastră galaxie ar putea fi bombe cu ceas gata să explodeze ca supernove de tip Ia, odată ce rotirea lor rapidă va încetini.

Aceste stele vechi cântăresc de obicei până la 1,4 ori masa Soarelui, o măsurătoare cunoscută sub numele de masa Chandrasekhar. Dacă o pitică albă ar fi mai grea, gravitaţia ar compacta-o, cauzând fuziuni nucleare şi o supernovă.

Masa suplimentară ar putea fi achiziţionata prin intermediul fuziunii a doua pitice albe sau, mai probabil, prin acumularea de gaze de la o stea alăturată, dar dovada în sprijinul acestei teorii este prea puţin văzută în supernovele de tip Ia. Nu au fost descoperite stele donatori, iar urmele de hidrogen şi heliu din apropierea supernovelor sunt absente, chiar dacă ar fi de aşteptat mici cantităţi de materie neconcrescenta .

În schimb, rotirea piticelor albe ar putea oferi o explicaţie, deoarece un proces de rotire în sus/rotire în jos ar crea o întârziere între momentul de acumulare şi supernova.

"Noi nu am găsit nici una din aceste" bombe cu ceas" în Calea Lactee, dar acest studiu sugerează că am căutat semnele greşite," a declarat astrofizicianul Rosanne Di Stefano de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică (CFA ), într-un comunicat de presă.

În timp ce masa creşte, impulsul unghiular şi rotaţia unei pitice albe creşte, depăşind astfel bariera de 1,4 din masa solară pentru a forma o stea cu super-masa Chandrasekhar.

Când acumularea se diminuează, la fel se întâmplă şi cu rata de rotaţie, generând o supernovă odată ce gravitaţia nu poate fi contracarată.

"Prin urmare, astronomii trebuie să stabilească momentul cinetic de concreştere a piticelor albe, chiar dacă este foarte dificil", a spus De Stefano.

Întârzierea procesului de rotaţie în jos ar putea fi de până la un miliard de ani, între sfârşitul acumulării şi exploziei, permiţând stelei alăturate să evolueze într-o a doua pitică albă, şi că orice materie din jur să se disipeze.

Pe această bază, astronomii estimează că există trei tipuri de supernove Ia fiecare o mie de ani în Calea Lactee, adică ar putea există o mulţime de precursori ai supernovelor în termen de câteva mii de ani-lumină faţă de Pământ.

"Noi nu ştim încă de existenţa nici unei pitice albe cu super-masă Chandrasekhar în Calea Lactee, dar aşteptăm cu nerăbdare să le vânăm", a declarat co-autor Rasmus Voss de la Radboud University Nijmegen din Olanda în comunicatul de presă.

Studiul a fost publicat online în Astrophysical Journal Letters.