America descoperită de europenii din Epoca de Piatră?

Descoperirile remarcabile a unor unelte din epoca de piatra, readuc în actualitate o veche ipoteză cum că europenii din Franţa şi Iberia ar fi ajuns în America mult mai devreme decât se credea, informează The Washington Post.

Până de curând, a fost acceptată ideea că strămoşii indienilor americani, populaţia autohtonă descoperită de Cristofor Columb în 1492, ar fi fost de origine asiatică, mai exact din Siberia. Aceştia ar fi traversat Strâmtoarea Bering în timpul ultimei ere glaciare, ajungând acum 15.000 de ani în Alaska şi vestul Americii de Nord. Mai multe descoperiri arheologice recente au început să ridice semne de întrebare despre corectitudinea acestei teorii, numită teoria culturii Clovis. Pe baza acestor dovezi, mult mai vechi de 15.000 de ani, este construită teoria lui Dennis Stanford, arheolog la Institutul Smithsonian din Washington DC, şi Bruce Bradley, profesor la Universitatea din Exeter.

Propusă în 1999 de Stanford, teoria migraţiei din sudul Franţei şi Iberia spune că populaţia autohtonă, formată în special din vânători, ar fi trecut Atlanticul prin nord, pe gheaţă sau în bărci, aducând cu ei uneltele natale. Distanţa parcursă ar fi fost de aproape 2.500 de km. Nu ar fi existat probleme în ceea ce priveşte asigurarea hranei, pentru că zonele de coastă, pe unde s-ar fi călătorit, ar fi fost bogate în păsări de mare, foci şi pinguini din specia Auk, acum dispărută. Cei doi cercetători cred cu tărie că o astfel de călătorie este posibilă dacă se ţine cont că alte continente, cum ar fi Australia de acum 60.000 de ani, au fost populate asemănător.

„Cred că este fezabil. Dovezile sunt din ce în ce mai multe şi în mod cert merită discutate.” a comentat Tom Dillehay, arheolog la Universitatea Vanderbilt, citat de The Washington Post.

Uneltele găsite în şase locaţii pe coasta de est a Americii de Nord, datează dintr-o perioadă cuprinsă între 24.000 î.e.n şi 17.000 î.e.n, fiind foarte similare, şi mai important contemporane, cu cele ale culturii Solutrean din Franţa şi Spania. Au mai existat descoperiri similare cu cele europene dar datarea acestora a arătat că nu ar fi putut fi originare din vestul Europei.

Poate cea mai importantă dovadă în sprijinul teoriei migraţiei europene este un cuţit descoperit în 1971, în scheletul unui mastodont, lung de 20 de cm şi făcut din cremene ce provine din Franţa, vechi de circa 22.000 de ani. Acesta nu ar fi avut cum să ajungă pe teritoriul american, considerat la aceea vreme încă nepopulat de oameni.

Se crede că migratorii de acum 26.000 de ani ar fi fost originari din Vestul Europei şi nu din nord-estul Asiei deoarece lipsesc dovezile care să ateste o populaţie asiatică stabilă, în Alaska şi Siberia înainte de mileniul 16, data migraţiei Clovis.

Situaţia este mult mai încurcată dacă se ţine cont de analizele genetice ale populaţiei indiene nord americane. Cu certitudine, marea majoritate au ca strămoşi pe migratorii asiatici de acum 15.000 de ani. Astfel, se crede ca primii migratori europeni au fost fie asimilaţi, fie exterminaţi, dacă mai erau prezenţi la venirea celor din urmă. Există totuşi şi astăzi comunităţi ale căror limbi vorbite nu par a avea origini asiatice iar unele teste genetice au arătat markeri ce nu ar fi putut proveni de la populaţia Clovis.

Teoria lui Stanford şi Bradley este criticată pe motiv că se bazează pe prea puţine dovezi sigure.

„Nu am de gând să accept o interpretare complet nouă a populării Americii, pe ceva scos de pe fundul mării acum 40 de ani şi necorespunzător documentat.” a zis David Meltzer, arheolog la Universitatea Metodistă de Sud, citat de The Washington Post.

Dacă ipoteza migraţiei europene din epoca de piatră va fi confirmată în viitor, istoria începuturilor Americii trebuie rescrisă. Cristofor Columb, şi-ar fi putut întâlni în 1492, pe coastele continentului nord american, verii săi europeni.