Trei culturi de lux - cafeaua, ciocolata şi vinul -, din ce în ce mai expuse riscului provocat de schimbările climatice

Cafeaua, ciocolata şi vinul – trei culturi de lux de care milioane de oameni depind zilnic – sunt din ce în ce mai expuse riscului provocat de schimbările climatice, relevă un studiu citat de Earth.com.

Concret, de la micii fermieri din Ghana până la podgoriile din Franţa, temperaturile în creştere şi schimbările tiparelor de ploaie ameninţă atât recoltele, cât şi mijloacele de trai.

Chiar şi cu noi idei pentru răcirea planetei, oamenii de ştiinţă avertizează că aceste culturi ar putea deveni de nesalvat. Un nou studiu raportează că o metodă propusă de răcire nu le-a protejat în mod fiabil, doar şase din cele optsprezece regiuni majore prezentând îmbunătăţiri.

O echipă de la Universitatea de Stat din Colorado (CSU) a testat zone cheie din Europa de Vest, nordul Americii de Sud şi Africa de Vest între anii 2036 şi 2045, folosind modele climatice de mare anvergură şi indicatori ai adecvării culturilor.

Înţelegerea culturilor de lux

Plantele cultivate în principal pentru valoarea lor de piaţă ridicată, mai degrabă decât pentru nevoile umane de bază, sunt numite „culturi de lux.” Acestea includ produse precum cafeaua, cacaua, ceaiul, vanilia, şofranul şi trufele.

Fermierii cultivă aceste plante deoarece oamenii din întreaga lume sunt dispuşi să plătească preţuri ridicate pentru aromele, mirosurile sau raritatea lor unică.

De exemplu, şofranul costă mii de dolari pe kilogram, deoarece fiecare fir trebuie cules manual dintr-o floare.

Aceste culturi necesită adesea condiţii specifice de creştere – precum altitudine, temperatură sau tip de sol – ceea ce limitează locurile în care pot prospera. Acea raritate este, de fapt, ceea ce le face „de lux”.

Schimbările climatice ameninţă viitorul acestor culturi de lux, perturbând condiţiile de mediu delicate de care depind pentru a se dezvolta.

Culturile precum cafeaua, cacaua şi ceaiul depind de intervale de temperatură foarte precise, de tipare stabile de ploaie şi de anumite caracteristici ale solului. Pe măsură ce temperaturile globale cresc, aceste condiţii se modifică sau dispar complet.

Răcirea nu este o soluţie perfectă pentru culturi

Acest nou studiu privind culturile de lux, condus de Ariel L. Morrison, doctor în ştiinţe la CSU, se concentrează pe variabilitatea climatică şi riscurile ei pentru agricultură.

Echipa CSU a testat o metodă propusă numită injecţie de aerosoli stratosferici (SAI). Aceasta presupune răspândirea unor particule reflectorizante la altitudini mari în atmosferă pentru a reduce temperaturile de la suprafaţă. Strategia a fost analizată şi într-un raport al Academiilor Naţionale.

Ploile şi umiditatea se modifică într-un mod complicat odată cu încălzirea, ceea ce poate submina stabilitatea fermelor – un tipar evaluat într-un capitol de studiu al IPCC. Temperaturile pot scădea datorită răcirii solare, dar riscurile legate de apă pot varia dramatic de la un sezon la altul şi de la o regiune la alta.

Răcirea energiei solare nu dirijează furtunile şi nici nu garantează ploi blânde. Cercetătorii avertizează că răcirea solară redistribuie căldura şi umiditatea, mai degrabă decât să vizeze nevoile specifice ale fermelor – o neconcordanţă care contează atât pentru cultivatori, cât şi pentru cumpărători.

Climele viitoare ale culturilor de lux

Cercetătorii au folosit simulări climatice pentru 18 regiuni producătoare de top şi au evaluat adecvarea anuală prin indici agroclimatici – metrici simpli care urmăresc temperatura, precipitaţiile şi presiunea bolilor. Ei au comparat două scenarii de răcire cu un viitor fără intervenţie.

Un „ansamblu” – adică un grup de mai multe rulări de modele menite să capteze variaţiile naturale – a arătat o gamă largă de rezultate.

Per ansamblu, doar şase dintre cele optsprezece regiuni au avut ani constant mai favorabili sub răcire, în timp ce restul au înregistrat puţine schimbări sau rezultate mixte.

Temperaturile mai scăzute au ajutat la reducerea stresului termic în unele podgorii. Totuşi, podgoriile au nevoie şi de o perioadă clară de repaus iarna, astfel că prea multă căldură poate duce la înmugurire timpurie şi creşterea riscului de îngheţ.

O analiză în domeniul viticulturii notează că primăverile mai calde duc la înmugurire timpurie, crescând expunerea la îngheţurile dăunătoare. Această dinamică explică de ce o lume mai caldă poate suferi totuşi pierderi costisitoare din cauza frigului de primăvară.

Când răcirea întâlneşte bolile culturilor

Echipa a descoperit că ploile şi umiditatea subminează adesea beneficiile răcirii. În zona unde se cultivă cacaua, săptămânile mai umede pot alimenta izbucniri de ciuperci care distrug păstăile.

O analiză patologică a culturilor de cacao leagă boala păstăii negre de factori climatici precum precipitaţiile şi umiditatea. Constatarea se aliniază cu semnalul modelului conform căruia riscul de boală poate transforma un sezon de cultură de lux din viabil în pierdere pentru fermieri.

Cafeaua a arătat reacţii mixte, deoarece o singură noapte rece poate opri dezvoltarea fructelor, în timp ce perioadele prelungite de secetă afectează înflorirea şi formarea boabelor.

Unele părţi din estul Braziliei au câştigat fiabilitate a apei în anumite rulări, apoi au pierdut-o în altele, iar această volatilitate subminează planificarea şi investiţiile.

„Reducerea temperaturii doar cu SAI nu este suficientă. De exemplu, speciile de cacao, deşi mai tolerante la temperaturi ridicate decât cafeaua şi strugurii, sunt foarte sensibile la dăunători şi boli cauzate de o combinaţie de căldură, ploaie şi umiditate”, a spus dr. Morrison.

Răcirea nu poate calma haosul

Variabilitatea climatică naturală (NCV), adică oscilaţiile normale de la an la an, face ca rezultatele să fie sensibile la întâmplare, chiar şi atunci când condiţiile medii par acceptabile. O serie de săptămâni ploioase sau un îngheţ neaşteptat pot anula beneficiile mediilor mai reci.

Iată concluzia dificilă: răcirea solară poate reduce extremele de căldură, dar nu garantează recolte mai bune pentru aceste culturi de lux şi nu reprezintă o soluţie simplă, de tip „da” sau „nu.”

„Intervenţia climatică prin SAI poate oferi o uşurare temporară faţă de creşterea temperaturilor în unele regiuni, dar nu este o soluţie garantată pentru provocările cu care se confrunta agricultura culturilor de lux.

Strategiile de adaptare adaptate la condiţiile locale, investiţiile în practici agricole reziliente şi cooperarea globală sunt esenţiale pentru salvarea acestor culturi şi a comunităţilor care depind de ele”, a spus dr. Morrison.

Adaptarea înainte de a fi prea târziu

Opţiunile de adaptare variază în funcţie de cultură şi de regiune. Fermierii pot schimba soiurile, pot modifica gestionarea coronamentului, pot îmbunătăţi drenajul, pot ajusta perioada de recoltare sau pot investi în protecţie împotriva soarelui şi a vântului.

Unele riscuri sunt mai uşor de gestionat decât altele. Irigarea poate atenua o perioadă de secetă acolo unde apa este disponibilă, iar stocarea apei pe teren ajută, însă puţine instrumente pot preveni o săptămână de ploi abundente care declanşează boli.

Pe scurt, schimbările climatice nu modifică doar vremea – ele rescriu geografia şi chiar supravieţuirea finală a culturilor de lux şi a agriculturii din întreaga lume.

Studiul a fost publicat în Environmental Research Letters.