La doi ani de la Occupy Wall Street - protestul rămâne

Protestul este poate puţin mai tăcut dar nu a dispărut. Au dispărut demonstraţiile de stradă şi taberele în pieţe, dar mişcarea Occupy Wall Street s-a transformat într-o mie de alte lucruri, inclusiv în muncă voluntară anul trecut, ca răspuns la devastarea cartierelor celor mai sărace din New York provocată de uraganul Sandy. Acest lucru nu înseamnă însă că supărarea împotriva marilor bănci şi fonduri speculative s-a stins.

Dimpotrivă, după cinci ani de criză şi cea de-a doua aniversare a Occupy Wall Street, americanii sunt mai furioşi ca niciodată, deoarece statul a salvat marea finanţă. Majoritatea americanilor consideră reformele ca fiind moi şi neterminate şi se plâng de impunitatea bancherilor care nu au ajuns în spatele gratiilor şi au revenit pentru a-şi umple buzunarele cu super-compensări.

Această moştenire şi criza sunt motivele pentru care astăzi, în opinia publică, îngrijorarea erodează încrederea în investitori şi în transparenţa lor, făcând societatea mai fragilă şi mai instabilă. O moştenire care ar putea complica şi mai mult călătoria dificilă de redresare economică moderată, secondată de imposibilitatea de a vindeca drama şomajului.

Imaginea negativă a Wall Street a fost fotografiată de un sondaj Reuters/Ipsos: jumătate dintre respondenţi nu sunt mulţumiţi de reforme, de la legea americană Dodd-Frank la Basel III la nivel internaţional, deoarece le consideră ineficiente în prevenirea unui nou dezastru (este greu să nu le dai dreptate: două treimi din prevederile Dodd-Frank rămân neîmplinite).

44% nu au digerat ajutorul de stat acordat băncilor şi condamnă salvarea băncilor mari. Mai rău, 53 % cred că autorităţile, în ciuda ploilor de amenzi date giganţilor, cum ar fi JP Morgan şi Bank of America, nu au făcut suficient pentru a urmări bancherii. De asemenea, cca. 30% consideră că Wall Street nu ajută Main Street, economia reală, pentru a crea locuri de muncă şi pentru a creşte, iar 51% consideră Silicon Valley mai bună decât finanţele atunci când vine vorba de a evalua impactul asupra economiei.

"Nota de plată" a crizei a fost foarte "pipărată" şi rămâne dificil de compensat. Potrivit unui studiu realizat de Federal Reserve, care este încă nevoită să dea oxigen pentru expansiunea post–criză, cu un stimul suplimentar - criza a costat echivalentul a 120.000 de dolari pe familie, 14 mii de miliarde de dolari în total.

Dar acei ani nu au fost la fel de grei pentru toată lumea. Inegalităţile sociale au crescut, conform calculelor economiştilor de la UC Berkeley: 1% din populaţie - simbolizată de bancherii de la Wall Street şi asociaţii acestora - au acaparat o mare felie din venitul naţional, în ciuda faptului că sunt principalii responsabili pentru colapsul economic datorită practicilor lor speculative ultra-agresive şi în afara oricărui control.

Prăpastia dintre această "elită" şi restul de 99% din populaţie a crescut în ultimul deceniu, la cel mai mare nivel de aproape o sută de ani.În timp ce "favorizaţii" şi-au văzut veniturile reale în creştere cu aproape 90% - inclusiv un 31% din 2009-2012 - ceilalţi (99% din populaţie) cu 6,6%, cu o stagnare completă în ultimii trei ani.

În 2013, doar bonusurile de la Wall Street ar putea depăşi 23 de miliarde dolari, un record în perioada post-criză. Nu din întamplare candidatul democrat la funcţia de primar al New York, Bill De Blasio, şi-a condus până acum cu succes campania denunţând existenţa a două oraşe, unul pentru cei bogaţi şi unul pentru cei săraci. Unul care îşi umflă buzunarele cu premii şi altul care îşi exprimă frustrarea şi dezamăgirea în sondaje furioase.