Likonomics: modul în care China amână datoria catastrofală a guvernelor locale

În China de astăzi, unde bulele economice şi cele de concept merg mână în mână, un concept poate muri mai repede decât îţi ia să-i verifici fezabilitatea. Aceasta este soarta precisă a “Likonomics”, un concept inventat la sfârşitul lui iunie de către Barclays Capital pentru a descrie o serie de măsuri concepute de premierul Li Keqiang şi elogiate de sectorul internaţional de bănci şi investiţii.

Cele două mari părţi ale Likonomics, plata datoriilor uriaşe ale guvernelor locale - şi politica de “stimulare zero” ce ar fi trebuit aplicată guvernelor locale pentru a le aduce cu picioarele pe pământ, s-au destrămat de îndată ce regimul chinez a sunat din nou trompeta investiţiilor.

Cât despre a treia parte, reforma structurală, care a avut un început greoi ca să spunem aşa, nu poate ajunge decât în vechiul loc unde au ajuns toate reformele regimului: groapa.

Proiecte locale

Nu a pronunţat bine ministrul chinez de Finanţe, Lou Jiwei, cuvintele “stimulare zero” la întâlnirea miniştrilor de finanţe G20, că multe provincii şi oraşe, incluzând Jiangsu, Anhui, Chongqing, Sichuan, Guizhou, şi Shaanxi, au emis deja documente, au lansat sau au ţinut şedinţe cerând guvernelor de nivel ierarhic mai coborât contrariul - şi anume să-şi grăbească proiectele de construcţie de căi ferate, autostrăzi, şi aeroporturi în cadrul celui de-al doisprezecelea cincinal.

Din 1953, regimul chinez a folosit perioade de cinci ani pentru planurile sale economice pe termen scurt. Planul celui de-al doisprezecelea cincinal acoperă anii 2011–2015. O parte din acest plan cheamă la expansiuni rapide de infrastructură a căilor ferate, autostrăzilor, şi aeroporturilor.

Aproximativ 36 de departamente în reformă şi dezvoltare a oraşelor au aprobat aplicaţiile pentru proiectele de construcţie urbane de transport. Expansiunea infrastructurii şi reînoirea cartierelor au devenit punctele focale ale unei noi runde de investiţii guvernamentale locale.

Totuşi, dacă premierul şi ministrul de finanţe declară la unison că nu vor exista noi ajutoare, ar îndrăzni guvernele locale să sfideze autorităţile centrale şi să meargă pe propria lor cale, de capul lor?

Ceia care cunosc modul de lucru al Partidului Comunist Chinez, ştiu că povestea lui Li Keqiang cu tăierea investiţiilor nu este decât o autoamăgire. Chiar dacă pare că guvernele locale sunt independente, şi aprobă proiecte după bunul plac, când vine faza de implementare reală a acestor proiecte, vor avea nevoie să primească “asigurarea” de la autorităţile centrale, altfel vor fi incapabile să facă ceva.

Conducerea centrală: "suport financiar"

În timp ce băncile internaţionale de investitii se bucură că răscumpărarea datoriilor va conduce reforma financiară a Chinei către o economie de piaţă, regimul chinez s-a hotărât să lase băncile locale să furnizeze suport masiv guvernelor locale.

În iulie, Consiliul de Stat a eliberat documentul numit “Promulgarea de opinii de ghidare asupra suportului financiar pentru restructurare, transformare şi îmbunătăţire economică”, care a ordonat menţinerea suportului financiar pentru “arii cheie” şi “legături slabe”.

Pe 12 august, Consiliul de Stat a circulat un alt document intitulat “Sfatul consiliului de stat asupra suportului financiar asigurat implementării dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii”, care spunea că serviciile financiare şi sprijinul pentru întreprinderile mici şi mijlocii ar trebui crescut.

Shanghaiul este punctul focal pentru acest suport financiar. Pe 6 august, Banca Agricolă a Chinei (BAC) a semnat o înţelegere cu guvernul municipal al Shangai pentru furnizarea unui împrumut de 250 miliarde de yuani (41 miliarde USD) către Shangai. Această sumă este echivalentă cu 12,5 % din PIB-ul Shangai-ului din acest an. Împrumutul va fi folosit să suporte construcţia a Disneyland în Shanghai, la fel şi un proiect de reînoire urbană implicând Zona de Liber Schimb al Shanghai.

Conform Daily Economic News, acest nou împrumut este doar unul din şase componente de suport financiar pe care BAC le va acorda oraşului Shanghai. Un împrumut atât de mare sugerează că guvernul va rula din nou “o nouă rundă de stimuli fiscali”.

Pe lângă marile bănci comerciale, Banca de Dezvoltare a Chinei (BDC), care serveşte interesului politicilor naţionale, s-a alăturat de asemenea de data aceasta. Recent, BDC a semnat memorandumuri de cooperare cu guvernele provinciale din Jiangsu, Hebei, şi Qinghai, pentru a le susţine. Între timp, ramurile provinciale ale BDC au semnat de asemenea multe acorduri la nivel de prefectură cu guvernele locale.

Preşedintele BDC Hu Huaibang a afirmat într-un interviu recent, că BDC a eliberat sute de miliarde de RMB în împrumuturi noi în prima jumătate a acestui an, din care mai mult de 80 la sută au fost folosiţi pentru industria de hârtie, electricitate, transporturi, agricultură, păduri, apă, comunicaţii, şi infrastructură publică.

Participarea BDC implică faptul că eliberarea de obligaţiuni locale va deveni sursa principală de finanţare. BDC este o bancă sponsorizată de stat, crescându-şi capitalul în principal prin emiterea de obligaţiuni. Este a doua doar după Ministerul de Finanţe în eliberarea de obligaţiuni şi este cunoscută drept “al doilea minister de finanţe”.

Când o bancă comercială creşte împrumuturile către guvernele locale, acest lucru este considerat un act de stimulare a activităţii comerciale, dar când BDC eliberează împrumuturi către guvernele locale, devine în mod cert un stimul economic financiar.

Datoria locală

Vasta majoritate a experţilor economici locali şi internaţionali cred că datoria imensă a guvernului Chinei şi sistemul de bănci din umbră sunt cei doi factori majori care ar putea cel mai probabil să declanşeze o criză financiară şi economică.

Datoriile guvernelor locale au fost dintotdeauna o încurcătură. Nu numai că datoriile vechi nu sunt plătite, în plus un număr mare de datorii noi continuă să fie generate, ceva rar văzut în ţările democratice.

În Statele Unite, asemenea guverne locale nu pot decât să-şi declare falimentul, aşa cum s-a întâmplat în Provincia Orange din California de Sud în 1994 şi recent în oraşul Detroit.

Conform cu o veche zicală comunistă, “nimic nu poate înfrânge Partidul Comunist Chinez” - şi asta în primul rând deoarece nu există nici o responsabilitate sau credibilitate.

Pe 13 august, raportul de investigaţie al Outlook Newsweek, a găsit că oficialii locali pur si simplu nu plătesc vreodată împrumuturile care au fost împrumutate de predecesorii lor.

Cu un venit fix din taxe, cheltuielile guvernelor locale continuă să urce. Înţelegerea lor asupra conceptului de urbanizare înseamnă pur si simplu creşterea investiţiilor în infrastructură, aşa că nu e de mirare că împrumuturile continuă să crească an după an, după cum a descoperit raportul.

Dar cea mai mare problemă nu este creşterea datoriilor, ci opacitatea acestora. Guvernele locale nu îşi puteau da seama cât de mulţi bani datorau. Liderii locali din oraşe şi provincii, nu numai că nu au conştiinţa datoriei, dar există deasemenea o mentalitate necinstită de amânare a datoriei. Ei cred că nu au nici o obligaţie să plătească datoria făcută de rundă anterioară de oficiali.

Acest tip de economie nu are nici o credibilitate. Într-o structură economică atât de haotică, totul devine un act de satisfacere a nevoilor pe termen scurt.

De aceea, se ajunge la concluzia că mult aşteptata reformă Likonomics va continua politica de stimulare a dezvoltării economiei prin investiţii guvernamentale, care a fost stabilită de fostul premier Wen Jiabao în 2008.

Această aşa numita reformă economică nu este decât vechea strategie sub alt nume. Foloseşte noul baner de investiţii „un nou tip de urbanizare” în loc de „piaţă imobiliară”, în timp ce dă de asemenea fermierilor care se mută la oraş, statutul de rezidenţă “hukou”.

Asta desigur nu este vina lui Li Keqiang. Într-un articol anterior, am arătat că Likonomics îi lipseşte baza instituţională pentru implementare. Confruntându-se cu presiunea din toate părţile, după o perioadă de timp, îşi va schimba liniştit cursul. Singurul lucru pe care nu l-am anticipat a fost că perioada de timp va fi mai mică de trei luni.

He Qinglian este o cunoscută autoare şi economistă chineză. Locuind în prezent în Statele Unite, ea a publicat “Capcanele Chinei”, lucrare care se preocupă de corupţia în reforma economică a Chinei a anilor ’90, şi “Ceaţa cenzurii: Controlul Media în china”, care adresează manipularea şi restricţiile presei. Acest articol este o versiune abreviată a unui articol mai lung.