Spania: Cartea „Obra Social" afirmă: băncile ne jefuiesc de case şi după aceea ne condamnă să le plătim

Se numeşte „Obra Social" manualul pentru spaniolii care au fost evacuaţi din casa lor, din cauza datoriilor enorme la bănci. Douăzeci şi cinci de pagini care explică, pas cu pas, cum poţi intra în posesia unei clădiri şi cum să te ocupi de consecinţele juridice ale actului.

Ei o numesc „nesupunere civilă". Dar pentru mulţi nu este nimic altceva decât „okupas": bărbaţi şi femei care trăiesc din mila cantinelor sociale şi au o datorie uriaşă de achitat băncii care le-a confiscat casa. Iar acum încep să ocupe clădiri goale.

Charcha, de exemplu, este una dintre acestea: situată în districtul popular de Carabanchel din Madrid, fiind deţinută de către Banca Populară. Clădirea, care a rămas goală de când a fost construită (cu doi ani în urmă), acum a fost ocupată de 40 de persoane, inclusiv copii, cupluri şi activişti. Chiriaşii au creat o grădină unde se cultivă legume şi, deşi câţiva dintre ei lucrează, majoritatea dintre ei trăiesc din donaţii şi din „reciclarea" produselor alimentare, căutând prin coşurile de gunoi sau achiziţionând produse aproape expirate din magazine.

În Spania, există deja 14 astfel de clădiri. Peste 600 de oameni care, datorită la „Pah" platforma pentru victimele evacuărilor, au recâştigat un acoperiş deasupra capului.

Ocuparea unei clădiri nu este o sarcină aşa simplă. Dar acum totul e scris în alb şi negru, în noul ghid practic numit „Obra Social", pe care asociaţia l-a făcut public. "Motivele sunt simple: băncile ne jefuiesc de case şi după aceea ne condamnă să le plătim oricum", spun activiştii care doresc să legalizeze ocupaţia de case rămase goale după evacuare.

Scopul este ca, odată intraţi în clădire, noii chiriaşi, fără o cheie, reuşesc să negocieze o chirie socială, bazată pe venituri, cu entităţile financiare. Pe scurt, un proces de „recuperare" a caselor din partea de jos .

Ghidul de mână, în cele 25 de pagini explică, pas cu pas, cum să se intre în posesia unei clădiri, consultând, de exemplu, alegerea clădirii: acesta trebuie să fie goală de cel puţin un an, este proprietatea unei bănci care a fost ameninţată să se scufunde şi care a fost salvată cu banii de la UE. Apoi, foarte important este, de asemenea, locul unde se află clădirea: "Sprijinul de cartier va fi diferit în cartierele populare decât cel în cartierele rezidenţiale sau în centru". Documentul explică, de asemenea, într-un mod schematic cum să se procedeze pentru intrarea în mod legal în posesia unei case: este necesar să se "revendice acţiunea în mod public pentru a preveni acuzaţia de furt de proprietate, astfel încât poliţia să nu poată interveni fără un mandat pentru săvârşirea unei infracţiuni". Dar, de asemenea, "provocarea a cât mai puţine daune", uşii de la intrare. Clădirea, de fapt, cade în responsabilitatea grupului.

În zilele de după ocupaţie, se spune în carte, ar trebui să se vorbească cu vecinii şi să li se explice situaţia, pentru că „în viitor, ar putea fi chemaţi să depună mărturie". Iar pentru a demonstra „dorinţa noastră de a plăti, înainte de orice acord cu proprietarii clădirilor, putem deschide un cont la aceeaşi bancă în care se va depune o sumă lunară de bani, egală cu valoarea chiriei sociale", adaugă „Pah". O taxă care nu va depăşi 30 la sută din venitul gospodăriei.

Mai complicată este cea de-a doua parte a ghidului care expune partea legală a unei astfel de acţiuni, deoarece „dreptul la o locuinţă în articolul 47 din Constituţia spaniolă nu este un drept fundamental, aşa cum se crede", în schimb există dreptul de proprietate privată. Ghidul are ataşat documente asemănătoare celor care trebuiesc prezentate judecătorului. El încurajează promovarea faptului că„acţiunea este un răspuns la lipsa de alternative pentru familiile nevoiaşe".

Pe scurt, presiunea socială şi prin mass-media - pentru că nu trebuie uitat să se apeleze la presă şi să se afişeze anunţuri pe clădire - sunt, pentru asociaţie, unele dintre cele mai eficiente arme pentru o apărare bună... Dar mai presus de toate, pentru a permite familiilor să rămână în clădire. „Nu putem stăm cu braţele încrucişate în timp ce băncile ne jupoaie de vii", spune „Pah".