Proces de amploare împotriva băncilor care au acordat credite în franci elveţieni

Peste 2.000 de împrumutaţi în franci elveţieni înainte de apariţia crizei economice vor să dea băncile în judecată să le transforme creditele din franci în lei, la un curs de acum 6-7 ani. Este primul proces colectiv cu această temă şi până în toamnă, când ar începe, este posibil ca numărul reclamanţilor să crească la 10.000.

Anunţurile pentru că numărul reclamanţilor să crească au fost postate şi pe site-uri de socializare.

“Noi am luat creditul în 2007, credit imobiliar. A fost de 70.000 de franci elveţieni, pe 30 de ani. Nu mai ştiu cât era dobânda, dar atunci plăteam rata aproximativ 800 de lei şi acum e 2.000 de lei. Banca nu ne-a spus nimic legat de dobândă, nici atunci, nici pe parcurs. Singure lucruri pe care le-am primit au fost scrisori că am întârziat plata,” povesteşte unul dintre participanţii la procesul colectiv care vrea să îşi păstreze anonimatul.

Împrumutaţii în franci elveţieni reclamă că băncile nu i-au prevenit că ratele vor creşte odată cu aprecierea francului elveţian în faţa leului.

Peste zece mii de români s-au împrumutat în franci elveţieni în perioada 2007-2008 pentru că francul avea o valoare mică în lei, comparativ cu euro şi puteau lua sume mari. Preţul caselor era ridicat, România traversa atunci perioada de boom imobiliar.

Un CHF era 2,07 lei în 3 ianuarie 2007, 1,93 de lei la 1 august 2007, 1,84 de lei la 28 decembrie 2007, 2,19 lei la 3 ianuarie 2008, 2,15 lei la 1 august 2008, 2,67 de lei la 31 decembrie 2008.

Un euro era 3,35 de lei pe 1 ianuarie 2007, 3,17 lei la 1 august 2007, 3,61 lei la 28 decembrie 2007, 3,59 de lei la 3 ianuarie 2008, 3,51 lei la 1 august 2008 şi 3,98 de lei la 31 decembrie 2008.

În 7 iunie 2010 , francul a crescut la 3,02 lei, în timp ce euro era cotat la 4,21 lei. Dar cel mai mare vârf al anului s-a înregistrat pe 29 decembrie, când un CFH a fost cotat la 3,4379 de lei. Euro era 4,29 lei.

În 2011, vârful a fost atins la 11 august – 4,0898 de lei pentru un franc elveţian. Euro era 4,28 de lei.

În 2012, cea mai mare valoare s-a atins în 3 august – 3,8695 de lei pentru un franc elveţian. Euro era 4,64 de lei.

Între ianuarie-august 2013, vârful a fost înregistrat în 7 iunie – 3,7052 de lei pentru un franc elveţian. Euro era 4,55 de lei.

Ca să poată să plătească ratele dublate, unii clienţi şi-au restructurat creditul în franci elveţieni, dar şi-au majorat perioada de rambursare la peste 32 de ani.

“Am trimis datele către avocat, am primit răspuns că mailul este luat în considerare. Nu ne-a informat încă nimic legat de costurile de proces şi nici dacă procesul eşuează cât avem de plătit. Aşteptăm!”, spune un alt împrumutat în franci eleveţieni care vrea să rămână anonim.

Clienţii mai reclamă şi că băncile au schimbat dobânzile fixe în dobânzi variabile pe baza Ordonanţei de urgenţă 50 privind contractele de credit pentru consumatori, acestea fiind calculate în funcţie de LIBOR. De asemenea, au păstrat în contracte un comision de risc aplicat la suma iniţială, şi nu la sold.

“Sper să putem proba împreună că solidaritatea în jurul unei idei de justiţie şi echitate este mai puternică decât forţa economică şi de lobby a viitoarelor pirite. (…) Precizez, în plus, că necesităţile procedurale ne-au dus la concluzia că trebuie să separăm procesul ce tinde la corectarea abuzurilor aferente denominării în CHF a creditelor dvs. de eventuale alte procese ce ar tinde la corectarea abuzurilor (spre exemplu, cele aferente dobânzii care variază în sus, în funcţie de voinţa şi interpretarea băncii şi cele aferente comisionului care suplimentează dobânda – de risc, de monitorizare risc, de administrare, de procesare etc.). “, a scris avocatul Gheorghe Piperea pe un site de socializare.

Procesul va urma modelul croat, unde, în cazul unei sentinţe definitive, băncile croate sunt obligate să convertească creditele din franci, în kuna, moneda locală, la cursul de la acordarea împrumutului.

Argumentul autorităţilor croate a fost că băncile nu şi-au informat clienţii asupra faptului că dobânzile vor creşte spectaculos dacă francul se apreciază semnificativ. Mai mult, acestea au spus că bancherii au ascuns cu bună ştiinţă astfel de informaţii. Peste 100.000 de persoane din Croaţia au contractat credite în franci elveţieni, din care aproape trei sferturi au fost pentru achiziţia de locuinţe.

În România este amânată de mai mult timp aplicarea unei prevederi din Codul de Procedură Civilă care permite modificarea în toate contractele de creditare a clauzele pe care o instanţă s-a pronunţat ca fiind abuzive.

Băncile au anunţat că într-o astfel de situaţie pierderea lor ar fi de 5 miliarde de lei. Un studiul de impact al BNR arată o deteriorare a situaţiei financiare doar în cazul a doua bănci mari, însă nici în această situaţie nu ar fi vorba de vreun pericol pentru ca vreo instituţie de credit să intre în faliment ca urmare a aplicării prevederii.

Potrivit Codului Civil, aceste procese ar urma sa aibă ca primă instanţă Tribunalul, iar sentinţa definitivă să fie pronunţată de Curţile de Apel. BNR s-a opus iniţiativelor legislative şi a făcut lobby pe lângă Guvern şi FMI pentru a nu valida acte normative care ar aduce pierderi în sistemul bancar, motivând că ar putea fi pusă în pericol stabilitatea financiară. În cazul în care Guvernul ar accepta să legifereze o excepţie în acest sens, prevederea nu ar putea viza doar băncile, ci toate procesele între consumatori şi furnizori, pentru a nu se crea discriminare. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar avea de rezolvat mii de procese între populaţie şi furnizori de electricitate, telefonie, sau apă şi canalizare.

Pe de altă parte, în scrisoarea de intenţie cu FMI, Guvernul anunţă că “pentru a evita ameninţările la adresa stabilităţii financiare, BNR a finalizat evaluarea impactului pe care l-ar avea noile prevederi privind clauzele abuzive în legea de aplicare a Codului de Procedură Civilă şi se va consulta pe larg cu toate părţile implicate relevante. Pentru a asigura o aplicare armonizată a acestor prevederi, autorităţile vor asigura judecarea cazurilor ce implică astfel de clauze abuzive de către instanţele superioare sau de către o instanţă specializată unică şi vor lua toate măsurile ce se impun pentru a asigura o aplicare armonizată a acestor prevederi, cum ar fi instruirea judecătorilor”.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), a declarat pe 7 august, în cadrul unei conferinţe de presă că persoanele care au luat credite şi au semnat contractele, ar trebui să îşi asume, întrucât clauzele abuzive fac parte din contracte “iar într-un stat de drept când semnezi ceva îţi asumi”.