Judecătorul Cristi Danileţ, despre presiunile asupra CSM: Mulţi oameni politici vor un CSM de o anumită factură - tăcut, obedient, inactiv (II)

În ultima perioadă, reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au invocat faptul că asupra instituţiei au fost şi sunt exercitate presiuni politice, atât din partea actorilor de pe scena politică din România, cât şi din partea mass-media.

Totodată, în concluziile raportului despre evoluţia Justiţiei din România, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) sunt semnalate şi reclamaţiile primite din partea unor organisme precum Curtea Constituţională, CSM şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), cu privire la presiunile mass-media asupra acestor instituţii.

Astfel, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene (CE), Mark Gray, care a prezentat raportul MCV, a declarat că această problemă trebuie analizată, pentru că "se face şi o campanie politică, dar în mai multe cazuri, s-a întrecut limita".

În legătură cu toate aceste aspecte, un reporter Epoch Times a stat de vorbă cu judecătorul Cristi Danileţ, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, care într-un interviu acordat publicaţiei noastre, a confirmat faptul că, în ultima perioadă, au fost făcute presiuni asupra instituţiei, de către unii oameni politici, printre care se numără premierul Victor Ponta şi ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, care doresc "un CSM de o anumită factură: tăcut, obedient, inactiv".

Epoch Times prezintă cititorilor noştri partea a doua a interviului cu judecătorul Cristi Danileţ, membru al CSM.

Reporter: CSM încă acuză existenţa unor presiuni politice asupra instituţiei? Cine face aceste presiuni şi de ce? În plus, raportul MCV, sesizează în premiera că unii reprezentanţi ai mass-media hărţuiesc şi pun presiune asupra unor oficiali-cheie şi judecători. Credeţi că presiunile invocate de CSM au legătură numai cu acest aspect sau şi cu altele?

Cristi Danileţ: Când parlamentarii spun că CSM trebuie să răspundă în faţa Parlamentului, când premierul spune public înainte cu o zi de alegerile pentru conducere cine nu trebuie ales, când ministrul Justiţiei în ziua alegerilor spune că preşedintele CSM proaspăt ales trebuie să îşi dea demisia iar un alt ministru îşi exprimă stupefacţia pentru persoana celui ales, când premierul din nou spune cine trebuie revocat din CSM, cum să nu fie considerate toate astea presiuni? Să ne înţelegem: nu suntem un pension de domnişoare, nu ne plângem la fiecare cuvânt ce nu ne convine. Dar ştim care sunt limitele noastre şi mai ales ale celorlalţi. E clar că toţi cei enumeraţi mai sus vor un CSM de o anumită factură: tăcut, obedient, inactiv.

Ori, asta nu se potriveşte cu misiunea CSM prescrisă de instrumentele internaţionale la care România e parte şi cu rolul său constituţional: CSM este obligat să apere independenţa justiţiei, nu numai guvernând sistemul de justiţie pentru că întreaga carieră a magistraţilor să nu fie influenţată politic, ci şi prin reacţii prompte şi ferme când independenţa structurală a sistemului este atinsă. Asta este exact ceea ce a făcut CSM astă vară, când a existat un grav derapaj constituţional provocat de clasa politică.

Iar reacţiile CSM au fost recunoscute ca fiind cele adecvate atât de către Comisia de la Veneţia în raportul din decembrie 2012, cât şi în cele al Comisiei Europene din iulie 2012 şi ianuarie 2013. Noi nu am reacţionat de partea vreunei formaţiuni sau curent politic, ci în virtutea rolului nostru instituţional şi a îndatoririlor deontologice ce revin magistraţilor, obligaţi fiind să susţinem şi să apărăm statul de drept.

Săptămână trecută, primul-ministru Victor Ponta a precizat că nici Guvernul, niciun alt om politic nu vor interveni în procesul alegerilor de la CSM a vicepreşedintelui. Credeţi că această declaraţie ar putea fi un fel de recunoaştere a faptului că a existat implicare politică în CSM? Dacă da, atunci care ar fi instituţiile sau oamenii politici care au avut astfel de acţiuni?

Alegerile pentru conducerea CSM e o problemă internă a justiţiei. Nimănui din afară, cu atât mai mult politicienilor, nu le este permis să intervină în vreun fel. Noi am încercat să facem aceste proceduri cât mai transparente, cu publicare de proiect şi transmiterea online a şedinţei. Am ales preşedintele pe 4 ianuarie, care nu mai are nicio problemă de legitimitate, fiind reconfirmat în funcţie săptămâna trecută. Recent am şi adoptat reguli mai clare pentru procedura de alegerea a vicepreşedintelui. Oricum, eu nu înţeleg care e miza: mandatul celor din conducere este pentru un an de zile, iar ceea ce trebuie să fie puternic în instituţia noastră este Consiliul ca atare, nu conducerea.

În legătură cu modificarea statutului parlamentarilor, despre care se spune că ar extinde imunitatea acestora, cum credeţi că va afecta acest lucru mersul justiţiei şi eficienţa acesteia în ceea ce priveşte anchetarea şi acţionarea în instanţă a parlamentarilor? De asemenea, secretarul general al Consiliului European, Thorbjørn Jagland, a afirmat recent că evaluează aceste aspecte, dacă modificarea statutului oferă o mai mare imunitate parlamentarilor. În ce măsură va afecta acest lucru România, ca stat membru UE, şi ce măsuri ar putea lua oficialii europeni, în cazul în care constată că este adevărată această situaţie?

Lumea nu înţelege ce este această imunitate. Ei bine, ea e menită să ocrotească parlamentarul pentru afirmaţiile politice pe care le face în cameră. Aşadar, orice infracţiune de drept comun comisă în timpul exercitării atribuţiilor (de exemplu, lovirea unui coleg parlamentar, sau furtul unui bun), ori în afara acestora (de exemplu, un act de corupţie sau un accident de circulaţie) trebuie să atragă răspunderea penală întocmai ca pentru orice alt cetăţean. La noi, din lipsa unei culturi adecvate cu privire la responsabilitate şi integritate, s-a extins şi legal, dar şi practic această imunitate. Până în 2003, justiţia trebuia să ceară aprobare pentru luarea măsurilor preventive şi pentru trimiterea în judecată a unui parlamentar chiar de la colegii acestuia. După revizuirea Constituţiei, a rămas această procedură numai pentru percheziţie, reţinere şi arestare. La miniştri e mai grav, în cazul lor trebuie cerută încuviinţarea pentru însăşi demararea procedurii penale, ceea e aberant!

Legislaţia şi practica noastră nu corespunde cu exigenţele europene: există rapoarte GRECO şi decizii CEDO care lămuresc limitele imunităţii. În mod voit însă, ele nu sunt respectate. Iar consecinţele le vedem cu toţii: cel puţin impresia că parlamentarii şi miniştrii sunt deasupra legii.

Cert e că legislaţia şi practica noastră nu corespunde cu exigenţele europene: există rapoarte GRECO (Grupul de state contra corupţiei – n.r.) şi decizii CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului – n.r.) care lămuresc limitele imunităţii. În mod voit însă, ele nu sunt respectate. Iar consecinţele le vedem cu toţii: cel puţin impresia că parlamentarii şi miniştrii sunt deasupra legii.

Care sunt mai exact motivele invocate pentru solicitarea revocării dumneavoastră din funcţia de membru al CSM şi a judecătoarei Alina Ghica? Reprezentanţii Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR) susţin că motivele acestor cereri sunt legate de o serie de declaraţii făcute anul trecut de dumneavoastră şi de judecătoarea Alina Ghica "care nu-şi au locul într-o profesie independentă". Au stat aceste solicitări de revocare la baza retragerii candidaturii dumneavoastră şi a judecătoarei Alina Ghica pentru funcţia de vicepreşedinte al CSM?

La CSM au fost depuse hotărârile adunărilor generale care au decis solicitarea revocării mele şi urmează să vină documentele şi pentru colega Alina Ghica. Încă nu am avut acces la ele, trebuie să stabilim o procedură în acest sens.

Nu ştiu ce au declarat reprezentanţii UNJR, dar vreau să cred că nu pentru declaraţii de anul trecut s-a demarat prezenta procedură. Daca s-a întâmplat ceva anul trecut care a nemulţumit colegii, trebuia să discutăm atunci. Din contra, eu am întocmit un raport de activitate şi anul trecut, şi anul acesta, am vizitat multe instanţe şi am avut multe intervenţii în spaţiul public pentru apărarea independenţei lor. Nu am nimic să îmi reproşez din punctul acesta de vedere.

Dar aş fi vrut să văd că asociaţiile profesionale au vreo reacţie când judecătorii de curte supremă sunt terfeliţi în presă, când procurorii sunt făcuţi infractori, când membrii CSM sunt atacaţi pe viaţă privată, când miniştrii instigă cetăţenii la revolte publice împotriva unor hotărâri judecătoreşti, când parlamentarii nu pun în aplicare hotărâri ale instanţelor, când premierul critică hotărâri nedefinitive cu privire la vreun politician. Disensiunile din sânul corpului judiciar trebuie rezolvate în interior. Nu folosesc nimănui declaraţiile belicoase interne, doar alimentează speculaţiile din afară. Sunt şi am fost pentru dialog continuu, din păcate acesta este fracturat şi asta nu din vina mea.

Cum comentaţi cazul Dan Voiculescu, care din nou a renunţat la mandatul de senator, după ce termenul dosarului întocmit pe numele său cu privire la privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) a fost schimbat pentru judecare pe data de 31 ianuarie de către instanţa supremă? Consideraţi că ar putea fi aceasta o metodă de a se sustrage justiţiei şi dacă da, va da rezultate?

Legea îi permită să o facă. Ca inculpat, poate să îşi facă orice apărare care e legală şi e permisă de judecător. Cu siguranţă va avea parte de un act de justiţie corect, indiferent cine sunt cei care vor soluţiona cauza. Eu am încredere în judecători, indiferent la ce instanţă activează aceştia.

Reîntorcându-ne la alegerile pentru funcţia de vicepreşedinte al CSM, care ar fi motivele amânării acestora, în condiţiile în care chiar săptămâna trecută a fost din nou reprogramată şedinţa CSM, din lipsă de cvorum? Mai sunt candidaţi dornici să participe la aceste alegeri?

Preşedintele CSM (Oana Schmidt Hăineală - n.r.) este şi va fi în acest an un procuror. Legea spune că în această situaţie vicepreşedintele trebuie să fie un judecător. În secţia de judecători am avut mai multe discuţii cu privire la persoana cea mai nimerită şi procedura cea mai potrivită de prezentare a candidaţilor.

Eu nu voi mai participa la alegerile pentru funcţia de vicepreşedinte al CSM. Din moment ce se pune în discuţie calitatea mea de membru al CSM, nu mi se pare adecvat să insist în candidatură. Un alt coleg şi-a anunţat deja intenţia şi sunt sigur că marţi vom avea un vicepreşedinte al CSM. Oricum, nu de asta depinde funcţionarea consiliului. Nu am avut nicio sincopă până acum.