Fundaţiile zombie ameninţă naţiunea şi întreaga Creaţie [American Greatness]

Pe măsură ce valul de „trezire” totalitară se retrage din mlaştină, unele dintre cele mai urâte şi toxice creaturi ale sale îşi vor găsi refugiu ca angajaţi sau beneficiari ai organizaţiilor nonprofit scutite de taxe.

În societatea noastră pluralistă şi democratică, trebuie, într-o anumită măsură, să tolerăm organizaţii cu scopuri intolerante, inumane sau malefice, nu în ultimul rând pentru că ar trebui să avem umilinţa intelectuală de a nu judeca fiecare cauză doar pe baza cunoştinţelor noastre actuale. Cine ştie ce tratament valoros împotriva cancerului ar putea proveni din ciuperca otrăvitoare pe care Clubul Sierra luptă să o salveze?

Este adevărat că avem nevoie sau, în orice caz, trebuie să suportăm ciuma fundaţiilor—de teama unei monoculturi politice nesănătoase, în care greşelile şi abaterile noastre rămân necontestate. Dar asta nu înseamnă că puterile şi privilegiile actuale ale acestor fundaţii ar trebui să rămână nescrutinizate. Fundaţia Ford a fost înfiinţată în 1936 şi controlează acum aproximativ 17 miliarde de dolari în active, pierzând de mult controlul efectiv al familiei Ford. Fundaţia Rockefeller controlează „doar” 6 miliarde de dolari, dar este atât de îndepărtată de rădăcinile sale în Standard Oil încât se retrage din investiţiile în combustibili fosili.

Aceste fundaţii şi sectorul nonprofit finanţat din fonduri de dotare au fost capturate de un set de funcţionari 'woke' supravegheaţi în mod superficial de consilii de administraţie la fel de „woke”. Ele sunt globaliste şi adesea antiumane, dar beneficiază de privilegii fiscale pe seama poporului american. Fundaţia Ford a donat sute de milioane de dolari către Black Lives Matter şi cauze similare, dar nimic pentru cei ale căror case şi afaceri au fost distruse de revoltele BLM. Fraţii Rockefeller finanţează protestatari antisemiţi în campusurile universităţilor din Ivy League, pretinzând echilibru prin sponsorizarea organizaţiei manipulate artificial „Vocea Evreiască pentru Pace”, care are intenţii la fel de distructive.

Nu putem şi nu ar trebui să forţăm fiecare om bogat din America fie să îşi risipească averea pe pariuri riscante şi rachete rapide, fie să o doneze către cauze mai umane. Dar putem cere ca toate fundaţiile scutite de taxe să fie aliniate viziunilor donatorilor actuali, impunând fiecărei entităţi nonprofit să îşi cheltuie întreaga dotare într-o perioadă scurtă de timp. În prezent, fundaţiile private sunt obligate să cheltuie 5% din activele lor anual. Având în vedere performanţele pieţei, mai ales în perioade de inflaţie, acest procent nu este suficient pentru a preveni ca aceste fundaţii să supravieţuiască intenţiilor iniţiale ale donatorilor şi să devoreze civilizaţia americană.

Guvernul federal ar trebui să stabilească un nivel de cheltuieli care să asigure că toate organizaţiile nonprofit sunt deposedate de active într-un interval rezonabil. Dacă un procent anual de 20% nu este suficient, putem încerca 25% sau chiar 50%. Dacă o fundaţie nu reuşeşte să cheltuie aceşti bani în conformitate cu scopurile sale declarate, nicio problemă: poate emite un cec către IRS pentru diferenţa dintre ceea ce a reuşit să cheltuie şi suma impusă. Datoria naţională este atât de mare încât guvernul federal ar putea absorbi toate activele de peste 1 trilion de dolari ale fundaţiilor private din America fără măcar să clipească.

Dacă guvernul federal vrea să fie cu adevărat cinic, IRS ar putea supraveghea plăţile pentru a detecta transferurile de active prin fundaţii-paravan, ignorând în acelaşi timp jaful fondurilor de către directorii acestor organizaţii. Nu s-ar produce un mare rău dacă vicepreşedinţii nonprofit-urilor ar zbura în Tahiti cu avioane private, cu saci de bani şi nările pudrate cu praf alb—nu putem spune acelaşi lucru despre banii pe care aceste fundaţii i-au cheltuit în mod conştiincios pentru promovarea agendelor lor toxice.

Fundaţia Ford pretinde că are loialitate faţă de naţiunea americană, că este mândră de istoria americană şi că serveşte, mai degrabă decât subminează, capitalismul democratic american. Având în vedere rolul său în finanţarea şi promovarea mincinosului şi otrăvitorului Proiect 1619, care a încercat să submineze încrederea americanilor în America susţinând că sclavia neagră a fost pilonul esenţial al proiectului american, este timpul să punem această afirmaţie la testul suprem, obligând-o să îşi cheltuie fondurile până la dispariţie.