De ce Groenlanda contează: Strategia SUA în Arctica în schimbare

Spre şocul multora, preşedintele Trump şi-a declarat interesul pentru achiziţionarea Groenlandei, numind-o vitală pentru securitatea naţională şi esenţială pentru a preveni orice încercare a Chinei de a obţine influenţa sau controlul Groenlandei. În mod înţelept, el a lăsat toate opţiunile pe masă, oricât de improbabile, refuzând să excludă coerciţia economică sau forţa pentru a o dobândi. Iar marele interes al Chinei pentru Groenlanda nu trebuie lăsat să se transforme în ceea ce s-a întâmplat cu Canalul Panama. În mod interesant, un nou sondaj indică faptul că groenlandezii sunt foarte deschişi să devină parte a Statelor Unite.

La un nivel înalt, concentrarea preşedintelui Trump asupra Groenlandei se referă la importanţa tot mai mare a acesteia pentru securitatea naţională a SUA şi la dominaţia energetică pe care a promis să o asigure. Importanţa crescută a Groenlandei în aceste două domenii, comparativ cu importanţa sa în perioada de vârf a Războiului Rece, provine din schimbările în acoperirea de gheaţă polară, care fac ca teritoriile impenetrabile şi căile maritime să fie mult mai puţin dificil de traversat.

Această accesibilitate sporită la Marea Arctică şi la masele terestre, cuplată cu spărgătoare de gheaţă puternice, a deschis noi oportunităţi pentru o creştere considerabilă a transportului maritim comercial, un acces mult mai bun la resursele naturale vaste ale Arcticii şi o creştere a nivelului de locuiri umane.

Accesul îmbunătăţit la Arctica a sporit, de asemenea, necesitatea ca Statele Unite să îşi securizeze frontierele nordice, deoarece în apele din jurul Groenlandei navighează tot mai multe nave militare chineze şi ruse cu rachete capabile să lovească Statele Unite.

Elaborând puţin, Groenlanda este plasată strategic de-a lungul a doua potenţiale rute de transport maritim prin Arctica: Pasajul de Nord-Vest care mărgineşte coasta nordică a Americii de Nord şi Ruta maritimă transpolară care traversează centrul Oceanului Arctic. Odată cu schimbările în acoperirea cu gheaţă, aceste rute au înregistrat o creştere mare a numărului de nave care le tranzitează, atât militare, cât şi comerciale. Acest lucru face ca Groenlanda să fie mult mai strategică decât era în timpul Războiului Rece.

Creşterea valorii strategice a Groenlandei este accentuată de faptul că aproximativ două treimi din teritoriul său se află efectiv în Cercul Arctic. Acest lucru o face un punct de plecare excelent şi o zonă de desfăşurare strategică pentru accesarea regiunii arctice, fiind extrem de complementară celor 15% din teritoriul Arctic controlat de Statele Unite prin Alaska. Deoarece aproximativ jumătate (53%) din zona arctică aparţine Rusiei, valorificarea completă a Groenlandei, precum şi a Alaskăi, este esenţială pentru capacitatea Statelor Unite de a concura pentru prezenţă şi control în regiunea arctică.

Totuşi, simpla valorificare a Groenlandei nu va fi suficientă. Pentru a fi poziţionat să concurezi pentru influenţă şi control în Arctica, ai nevoie de o resursă umană şi tehnologică foarte critică, de care Statele Unite duc lipsă, dar în care Rusia excelează: spărgătoarele de gheaţă.

Începând cu 2025, flota de spărgătoare de gheaţă convenţionale şi nucleare a Rusiei o eclipsează pe cea a Statelor Unite, iar Rusia este în curs de a construi şi mai multe spărgătoare de gheaţă cu propulsie nucleară în cadrul Proiectului 22220. Aceste spărgătoare de gheaţă, cu o deplasare de 32.000 de tone şi capacitatea de a sparge continuu gheaţă cu o grosime de până la 3 metri, eclipsează cel mai mare spărgător de gheaţă american, USCGC Healy, care are o deplasare de 16.000 de tone şi capacitatea de a sparge continuu gheaţă cu o grosime de până la 1,5 metri.

Într-adevăr, flota rusă de spărgătoare de gheaţă cu propulsie nucleară şi convenţională îi permite să sprijine operaţiunile din regiunea arctică la un nivel cu mult peste ceea ce Statele Unite vor putea egala, având în vedere lipsa lor de capacitate de construcţie navală, ceea ce face, de asemenea, ca marina americană să se lupte pentru a evita un număr tot mai mic de nave detaşabile.

La necazurile Statelor Unite în ceea ce priveşte concurenţa pentru controlul Arcticii se adaugă faptul că conflictul Ucraina-Rusia a apropiat China şi Rusia mai mult decât oricând în istoria modernă. Acest lucru a determinat China, de departe cel mai mare constructor de nave din lume, şi Rusia să se asocieze pentru a domina Arctica.

În consecinţă, chiar dacă Statele Unite sunt capabile să exploateze pe deplin Groenlanda, acestea se confruntă cu o ascensiune abruptă atunci când vine vorba de a-şi asigura o felie din plăcinta arctică pe măsura poziţiei lor de lider în competiţia marilor puteri. Desigur, toate acestea s-ar putea schimba dacă Statele Unite şi Canada ar ajunge la un acord reciproc avantajos de a lucra împreună pentru a profita de resursele naturale conţinute în cele 40 % din Arctica care face parte din Canada.

Cu toate acestea, oricât de importantă ar fi Groenlanda în asigurarea unor depozite substanţiale de elemente de pământuri rare şi petrol, rolul său în asigurarea flancului nordic al Statelor Unite este mai important imediat. Iar Groenlanda, chiar şi cu sprijinul Danemarcei, nu este la înălţimea sarcinii.

În prezent, Groenlanda, cu o populaţie de aproximativ 56 000 de locuitori, este un teritoriu autonom al Danemarcei. Şi în ciuda unor afirmaţii contrare, Danemarca exercitând controlul asupra afacerilor externe, securităţii şi politicii de apărare a Groenlandei, Groenlanda nu este recunoscută ca ţară şi nici nu ar putea funcţiona eficient ca o ţară pe deplin independentă.

Cu o economie mică, bazată pe locuri de muncă subvenţionate în domeniul pescuitului şi, într-o mai mică măsură, al agriculturii, PIB-ul Groenlandei în 2024 este de aproximativ 3,4 miliarde USD, incluzând aproximativ 600 de milioane USD în sprijin anual din partea Danemarcei, proprietarul său colonial. PIB-ul primeşte, de asemenea, un impuls semnificativ din partea bazei spaţiale Pituffik a Statelor Unite, fosta baza aeriană Thule, care este deservită în prezent de 700 de persoane.

Este clar că, chiar şi cu sprijinul Danemarcei, aceasta nu este o naţiune pe care Statele Unite se pot baza pentru a-şi asigura flancul nordic şi de aceea preşedintele Trump este foarte interesat de achiziţionarea acesteia. Având în vedere acest lucru, un sondaj recent a arătat că 57% dintre groenlandezi doresc să devină un stat al Statelor Unite, doar 37,4% opunându-se unei astfel de măsuri.

Deşi statutul de stat nu este o opţiune reală în acest moment, aşa cum a fost Hawaii, Groenlanda ar putea deveni un teritoriu protejat al Statelor Unite. Cu toate acestea, indiferent de relaţia formală care va fi stabilită, Groenlanda are nevoie în continuare de un partener de securitate naţională care să o poată proteja şi să o ajute să îşi valorifice în mod responsabil resursele naturale. Iar pentru aceasta, cel mai logic partener ar fi marea putere a regiunii şi colegul său nord-american, Statele Unite.

În cele din urmă, în niciun caz Statele Unite nu pot permite ca ceea ce s-a întâmplat cu Panama şi China să se întâmple cu Groenlanda.

Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al The Epoch Times.