Care ar fi consecinţele neintenţionate ale graţierilor prezidenţiale în SUA
O graţiere prezidenţială nu este un "permis de liberă trecere" pentru a scăpa de închisoare. Cei care primesc graţieri prezidenţiale se confruntă cu două obstacole majore.
În primul rând, o graţiere prezidenţială şterge cazierul doar pentru infracţiuni federale — nu oferă protecţie împotriva acuzaţiilor la nivel de stat sau local. Acest gol în protecţie explică modul în care Donald Trump s-a trezit implicat în cazuri penale în patru jurisdicţii diferite: New York, Georgia, Florida şi Districtul Columbia. Fiecare dintre aceste jurisdicţii operează independent de clemenţa prezidenţială, evidenţiind limitele imunităţii federale.
În al doilea rând, graţierile prezidenţiale nu oferă imunitate împotriva sancţiunilor civile. Guvernele federale sau de stat, precum şi părţile private, pot urmări restituirea sau daunele prin instanţe civile, chiar şi în absenţa sancţiunilor penale. Cei care primesc graţieri pot continua să se confrunte cu o gamă largă de procese şi revendicări financiare, inclusiv din partea guvernului federal.
Paradoxal, o graţiere poate creşte riscul de procese civile şi urmăriri la nivel de stat sau local. Graţierile atrag o atenţie sporită din partea publicului şi a reclamanţilor potenţiali, inclusiv a grupurilor de advocacy bine finanţate, dornice să urmărească justiţia sau restituirea. Graţierile preventive, cum ar fi cele emise de preşedintele Joe Biden, sunt în mod special susceptibile să fie percepute ca admiteri implicite de vinovăţie, ceea ce ar putea intensifica dorinţa de a iniţia litigii civile sau urmăriri penale la nivel local şi de stat.
De asemenea, întrucât infracţiunile federale sunt judecate în Washington, D.C. — o jurisdicţie cunoscută pentru înclinaţiile sale democrate — şansele de a obţine o condamnare ar fi considerabil reduse. Paradoxal, graţierile lui Biden au deschis uşa pentru cazuri care să fie urmărite în instanţe unde înclinaţia politică şi opinia publică ar putea fi mai puţin favorabile celor acuzaţi.
Chiar dacă cei graţiaţi evită acuzaţiile penale, guvernul SUA are mecanisme solide pentru a recupera bani sau proprietăţi obţinute prin activităţi ilegale, cum ar fi mită sau fraudă. Acestea includ reparaţii civile, precum revendicările de îmbogăţire fără just temei, care permit guvernului sau părţilor private să argumenteze că o persoană a beneficiat în mod necorespunzător de acţiuni ilegale şi să solicite rambursarea sumelor.
De exemplu, conform doctrinei juridice a îmbogăţirii fără justă cauză, instanţele pot obliga persoanele să restituie fondurile obţinute prin mijloace ilegale, asigurând astfel că responsabilitatea financiară poate fi urmărită chiar şi în absenţa unor sancţiuni penale.
Un alt instrument puternic aflat la dispoziţia guvernului este confiscarea civilă a bunurilor. Spre deosebire de confiscarea penală, care necesită o condamnare penală, confiscarea civilă vizează bunurile în sine, mai degrabă decât persoana. Mai mult, spre deosebire de legea penală, unde guvernul trebuie să îşi demonstreze cauza „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, confiscarea civilă necesită doar o „preponderenţă a dovezilor” pentru a stabili că bunurile sunt legate de activităţi ilegale. Prin urmare, chiar şi persoanele care au fost graţiate îşi pot pierde bunurile dacă acestea sunt legate de infracţiunile pentru care au fost graţiate.
Confiscarea civilă a fost utilizată pe scară largă în cazurile de mită, fraudă şi alte infracţiuni financiare. De exemplu, dacă o persoană a primit mită pentru a obţine un contract guvernamental, fondurile sau proprietăţile obţinute prin acele mite ar putea face obiectul confiscării, chiar dacă persoana nu mai este răspunzătoare penal.
Arsenalul guvernului include, de asemenea, Legea privind Revendicările False (False Claims Act, FCA) şi Legea privind Organizaţiile Influenţate şi Corupte prin Racket (RICO), ambele putând fi aplicate în cazuri civile. FCA, de exemplu, permite guvernului să dea în judecată persoane sau companii care fraudează programele federale şi să recupereze daune triple — de trei ori valoarea pierderii — plus penalităţi suplimentare. În mod similar, RICO permite procese civile atunci când activităţile ilegale, cum ar fi mita, fac parte dintr-un model mai larg de corupţie.
Persoanele graţiate pentru infracţiuni care implică fraudă guvernamentală sau corupţie pot face faţă acestor tipuri de revendicări civile. Graţierea nu le protejează de astfel de procese, iar consecinţele financiare pot fi devastatoare. În unele cazuri, revendicările civile ale guvernului pot depăşi sancţiunile pe care persoana le-ar fi primit într-o instanţă penală.
Un alt risc semnificativ pentru cei graţiaţi este potenţialul ordinelor de restituire şi de confiscare a câştigurilor. Instanţele pot solicita persoanelor să returneze orice profit obţinut din activităţi ilegale sau neetice, chiar dacă au fost graţiate pentru acele activităţi. De exemplu, un executiv de afaceri care a plătit mită pentru a obţine un contract guvernamental profitabil ar putea fi obligat să returneze toate profiturile obţinute din acel contract, indiferent de graţiere.
Numeroase acţiuni civile au fost iniţiate împotriva persoanelor care au fost anterior graţiate. De exemplu, companiile implicate în mită internaţională în temeiul Legii Practicilor de Corupţie în Străinătate (Foreign Corrupt Practices Act) se confruntă adesea cu acţiuni de aplicare atât penale, cât şi civile, inclusiv cereri de rambursare a câştigurilor ilegale. Oficialii publici care acceptă mită pot fi daţi în judecată de guvernele de stat sau federale pentru a recupera fondurile.
Utilizarea fără precedent a puterii de graţiere de către preşedintele Biden a plasat indivizii graţiaţi sub o lupă juridică. Oficialii de stat şi locali pot urmări acuzaţii penale, în timp ce distincţia dintre răspunderea penală şi cea civilă asigură că acel cazier nu este niciodată complet curăţat. În plus, standardul mai scăzut al dovezilor în cazurile civile facilitează succesul reclamanţilor. Spre deosebire de procesele penale, unde vinovăţia trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, procesele civile necesită doar o balanţă a probabilităţilor, făcând ca persoanele graţiate să fie vulnerabile la judecăţi financiare.
O graţiere prezidenţială este puternică, dar departe de a fi un bilet gratuit. Prin acordarea acestor graţieri, preşedintele Biden ar fi putut, fără să vrea, să atragă atenţia asupra beneficiarilor, semnalând reclamanţilor potenţiali, grupurilor de advocacy şi agenţiilor guvernamentale că acum este momentul să acţioneze. Pentru cei graţiaţi, bătăliile juridice abia ar putea să înceapă.
