Este pregătită China pentru Trump 2.0?
Un articol recent din Wall Street Journal descrie China ca fiind gata să „lovească puternic” drept răspuns la războiul comercial pe care Trump l-a promis. Totuşi, o analiză atentă a situaţiei sugerează că Beijingul nu a făcut prea multe pregătiri în această direcţie.
Continuând cu metafora boxului, China pare mai degrabă pregătită să lovească uşor atunci când apar oportunităţi. Deşi este posibil ca, la momentul potrivit, Beijingul să aplice lovituri mai puternice, economia slabă a Chinei limitează, cel puţin deocamdată, aceste opţiuni.
În timpul campaniei electorale, Trump a lansat ideea unor tarife de cel puţin 10% asupra tuturor partenerilor comerciali ai SUA şi tarife de cel puţin 60% pe mărfurile chinezeşti care intră în Statele Unite. Recent, au apărut unele ambiguităţi legate de aceste cifre, deoarece reprezentanţii lui Trump au menţionat tarife suplimentare de 10% pentru China. Acest tip de incertitudine este o tactică specifică negocierilor marca Trump. El lansează cifre diferite în momente diferite pentru a-şi dezechilibra adversarii şi a obţine concesii, lăsându-i nesiguri în privinţa intenţiilor sale reale.
Deşi autorităţile chineze încă nu ştiu la ce nivel vor fi stabilite tarifele de către Trump, există un lucru cert: tarifele impuse de Trump în 2018 şi 2019, în timpul primului său mandat, rămân în vigoare. Deşi preşedintele Joe Biden a criticat aceste tarife în timpul campaniei prezidenţiale din 2020, reprezentanta sa comercială, Katherine Tai, a explicat că ele au fost menţinute pentru a exercita presiuni asupra Beijingului, forţându-l să renunţe la practicile comerciale incorecte care au dus la introducerea tarifelor de către Trump.
Partidul Comunist Chinez ştie, de asemenea, că administraţia Biden, cu sprijin bipartizan din partea Congresului, a continuat războiul comercial cu China la fel de agresiv ca Trump. Au fost impuse tarife de 100% pe vehicule electrice şi piese auto, precum şi pe baterii, au fost oferite subvenţii pentru producătorii de semiconductori care să construiască fabrici în SUA, iar vânzarea de semiconductori avansaţi şi echipamente de fabricaţie către China a fost blocată.
Partidul Comunist Chinez ştie, de asemenea, că Trump nu va renunţa la aceste măsuri impuse de Biden, decât în cazul puţin probabil în care China ar face concesii legate de practicile comerciale contestate iniţial. Chiar dacă există incertitudini legate de cât de mult va ridica Trump zidul tarifar, oficialii chinezi ştiu că acesta va fi înălţat şi mai mult. Ei pot presupune, de asemenea, că, indiferent de nivelul iniţial al noilor tarife, Trump le va creşte dacă negocierile cu Beijingul nu vor decurge favorabil – ceea ce avantajează Washingtonul.
Măsurile contrare adoptate de China până acum sunt puţin probabil să intimideze Washingtonul de astăzi, cu atât mai puţin o administraţie Trump. Beijingul a lansat o investigaţie de reglementare împotriva companiei americane Nvidia, un producător de semiconductori cu capacităţi de inteligenţă artificială de vârf.
Partidul Comunist Chinez a ameninţat, de asemenea, cu interzicerea produselor anumitor companii americane de îmbrăcăminte şi a încetinit sau blocat exporturile către SUA de drone şi de „materiale critice”, ceea ce, conform comportamentului din trecut, înseamnă elemente de pământuri rare.
Fără îndoială, astfel de acţiuni ale Partidului Comunist Chinez vor afecta economia americană, cel puţin marginal, şi vor declanşa presiuni din partea firmelor afectate. Cu toate acestea, astfel de măsuri par să susţină eforturile mai ample ale lui Trump de a stimula producţia internă în SUA şi de a limita poziţia Chinei pe scena globală.
Un domeniu în care China ar putea afecta economia SUA este cel al cipurilor simple, numite „mature” sau „legacy”. Deşi restricţiile lui Biden au blocat progresul Chinei în producţia de cipuri avansate, producătorii chinezi de cipuri – precum Semiconductor Manufacturing Internaţional (SMIC) şi Hua Hong Semiconductor – au obţinut un avantaj global în domeniul acestor semiconductori „legacy”. Aceştia sunt esenţiali pentru automobile şi electrocasnice.
Dependenţa Americii de importuri a devenit evidentă în 2021, când lipsa acestor produse a împiedicat economia americană să se redreseze după pandemia de COVID-19. Deşi China nu poate încă revendica dominaţia, aceasta şi-a crescut ponderea în lanţurile globale de aprovizionare de la 14% în 2017 la 18% în 2023, conform celor mai recente date disponibile.
Deşi acest domeniu ar putea oferi Beijingului o pârghie în negocierile cu administraţia Trump, oficialii chinezi sunt, probabil, reticenţi să joace această carte. Ei ştiu că economia fragilă a Chinei depinde în mare măsură de exporturile acestor produse pe pieţele globale, în special în SUA. De fapt, prăbuşirea pieţei imobiliare din China, care a dus la scăderea activităţii de construcţii, a cheltuielilor consumatorilor şi a investiţiilor private, face ca ţara să fie din ce în ce mai dependentă de exporturi, în special de aceste cipuri „legacy”, inclusiv către SUA. Acest lucru evidenţiază dezavantajul fundamental al Beijingului: deşi o întrerupere a comerţului SUA-China ar afecta ambele economii, China este mai dependentă de comerţul cu SUA decât invers.
Având în vedere tarifele propuse de Trump, dacă Beijingul ar stimula economia internă prin investiţii în construcţii, consum şi cheltuieli private, şi-ar putea reduce dependenţa de exporturi şi comerţul cu SUA, obţinând astfel o poziţie de negociere mai puternică faţă de Trump.
Dar, până acum, Beijing nu a făcut acest lucru. Iar orice perspectivă de măsuri stimulative mai îndrăzneţe pare să fie amânată până când legislativul formal al Partidului Comunist Chinez se va reuni în martie. Până atunci, Trump va fi deja în funcţie de aproape două luni.
