EXCLUSIV. De ce ar putea eşua acordul nuclear cu Iranul (video)

"Principalul punct slab al acordului este chestiunea implementării. Oamenii care au semnat acordul, preşedintele Hassan Rohani şi ministrul de Externe Javad Zarif, nu vor fi cei care-l vor implementa. Programul nuclear al Iranului este sub controlul liderului suprem, ayatollahul Khamenei, şi al liderului Gărzilor Revoluţionare (IRGC)", a explicat analistul american Ari Aramesh într-un interviu acordat Epoch Times în marja mesei rotunde "Iran nuclear Talks", organizată de ASE Bucureşti. În opinia sa, doar o victorie a lui Rohani la parlamentare ar putea duce la o schimbare a comportamentului autorităţilor de la Teheran pe plan intern şi în regiune.

***

Epoch Times: Care sunt punctele slabe şi punctele tari ale acordului privind programul nuclear al Iranului?

Acordul nu este perfect. În mod clar are câteva lipsuri, dar date fiind circumstanţele actuale şi ce puteam obţine de la partea iraniană, ce erau ei dispuşi să ofere, este un acord ok. Cred că nicio altă administraţie americană nu ar fi obţinut mai mult. A fost potrivit faptul că administraţia Obama şi administraţia Rohani au căzut la înţelegere pentru ca Iranul să nu dezvolte arme nucleare în următorii 15 ani.

Principalul punct slab al acordului este însă chestiunea implementării. Oamenii care au semnat acordul, preşedintele Hassan Rohani şi ministrul de Externe Javad Zarif, nu vor fi cei care-l vor implementa. Programul nuclear al Iranului este sub controlul liderului suprem, ayatollahul Khamenei, şi al liderului Gărzilor Revoluţionare (IRGC). Nu este clar cât de cooperanţi vor fi aceştia pe termen lung, mai ales că există deja discuţii despre faptul că aceştia nu sunt mulţumiţi de acord. O parte din Gărzile Revoluţionare au profitat de pe urma sancţiunilor.

O altă problemă cu acordul este că are susţinere aproape zero din partea Republicanilor din SUA. Cel mai probabil preşedintele va putea să-şi impună veto-ul în Senat şi Camera Reprezentanţilor şi să-l treacă, dar dacă pentru un asemenea acord 20% dintre parlamentarii din propriul partid nu te susţin, acesta va avea o problemă de legitimitate. Cred că următorul preşedinte se va confrunta cu această problemă de legitimitate.

A treia problemă este cea a încrederii în autorităţile de la Teheran şi a capacităţii de a verifica acţiunile nucleare iraniene. Sunt moderat optimist în această privinţă dat fiind că prin acest acord Rohani va câştiga cel mai mare număr de voturi la următoarele alegeri parlamentare. Dacă câştigă acest scrutin care va avea loc în două luni şi va avea o majoritate în Parlament, va avea o monedă de schimb şi pârghii mai bune în relaţia cu liderul suprem şi cu Gărzile Revoluţionare. Pe de altă parte, dacă acordul nuclear eşuează ar fi dezastruos pentru el dat fiind că a fost principalul său proiect de politică externă, pe baza căruia şi-a consolidat popularitatea internă.

La fel şi pentru Obama încheierea acordului cu Iranul şi modul în care acesta va fi implementat va influenţa decisiv moştenirea sa politică. Dacă împiedică Iranul să dezvolte bomba nucleară şi îl determină să-şi schimbe comportamentul în regiune, atunci aceasta va fi pozitivă.

Cum se explică faptul că acordul nu menţionează deloc facilitatea nucleară de la Parchin, unde au avut loc activităţi nucleare în trecut? Ce se întâmplă dacă Iranul trişează?

Facilitatea de la Parchin este de multă vreme un punct delicat în negocieri. Dacă iranienii mint de la primul stadiu al implementării acestui acord, se pune întrebarea dacă poţi cu adevărat să ai încredere în ei. Nu pot să afirm că Parchin este menţionat pentru că textul acordului cu AIEA este confidenţial. Dar dacă ai un regim de inspecţii şi nu se merge acolo, este degeaba.

Pe de altă parte, mai este reactorul cu apă grea de la Arak care ar putea produce 408 de kg de plutoniu. Problema este că nucleul reactorului nu va fi înlocuit, iar această locaţie este foarte greu de lovit cu raiduri aeriene de către Israel sau SUA, fiind situată într-o zonă muntoasă din centrul Iranului.

Potrivit acordului, inspectorii AIEA ar trebui să aibe dreptul să inspecteze orice sit nuclear. Ce se întâmplă însă dacă iranienii nu permit accesul în unele facilităţi militare? Potrivit mecanismului actual, ţările P5+1 ( China, Franţa, Rusia, Marea Britanie şi SUA, plus Germania) votează. Cu AIEA, Vestul are 5 voturi, faţă de 3 - Rusia, China şi Iran. Dar chiar şi după acest vot, se pune întrebarea dacă Iranul va permite inspecţiile?

Nu există pericolul ca hegemonia Iranului în regiune să fie încurajată prin ridicarea sancţiunilor şi prin acest acord? Va renunţa Teheranul să finanţeze terorismul şi să-şi susţină aliaţii proxy precum Hezbollah după acest acord?

Rohani a dat ceva ca să primească altceva în schimb. Scopul său principal a fost să încheie acordul nuclear şi, pentru a obţine asta, el nu a mai comentat deloc în legătură cu problemele de nerespectare a drepturilor omului. Cred că situaţia drepturilor omului în Iran se va înrăutăţi pe termen scurt.

În niciun caz. Fiecare din grupurile de proxy precum Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic, rebelii Houthi, a ajutat Iranul să-şi întărească influenţa în regiune şi să-şi avanseze interesele geopolitice. Nu cred că Teheranul va înceta vreodată să-i susţină. S-ar putea ca natura suportului să se schimbe, iar Iranul să facă presiune asupra acestora să nu mai lovească israelieni.

Problema este că Iranul este deja o putere regională, în ciuda sancţiunilor şi a presiunilor asupra sa din partea Occidentului. Cu mai mulţi bani şi investiţii va avea un rol mai mare, dar există speranţa că odată cu acestea autorităţile vor fi mai receptive faţă de cererile opiniei publice. Odată ce oamenii simt gustul vieţii bune, ei renunţă mai greu la libertăţile lor. Odată ce economia va începe să crească, iar clasa de mijloc va fi mai puternică şi va face cereri către guvern, acesta şi-ar putea schimba comportamentul. Totuşi Republica Islamică a fost construită pe o retorică anti-americană, anti-occidentală şi anti-israeliană, aşa că le va fi greu să împace justificarea propriei existenţe şi pe de altă parte să facă alianţe cu SUA şi aliaţii săi în regiune.

Ce se va întâmpla dacă Iranul trişează şi nu-şi respectă angajamentele?

Sunt mijloace de retaliere precum reintroducerea unui nou regim de sancţiuni, probabil nu atât de dure şi de eficiente. În plus, dacă iranienii trişează ei vor pierde legitimitate internaţională şi ar trebui să-şi facă griji în privinţa unui atac al Israelului asupra facilităţilor lor nucleare, care în acel moment va fi considerat legitim. Problema este că Rusia va furniza Teheranului sisteme anti-aeriene S300 modernizate care vor face mai dificil un atac israelian sau american asupra Iranului.

Pe de altă parte, cred că viitorul preşedinte american, fie el democrat sau republican, va fi mai dur în problema iraniană. Nu cred că iranienii ar fi obţinut un acord aşa bun pentru ei dacă nu ar fi fost preşedintele Obama.

Nu există pericolul izbucnirii unei curse a înarmărilor nucleare în Orientul Mijlociu, dat fiind că state care se simt ameninţate de Iran ar putea lansa propriile programe nucleare?

Cursa înarmărilor nu este ceva nou în regiune, dar mă sperie perspectiva ca aceasta să devină una de înarmare nucleară. Egiptenii, saudiţii, emiratezii vor vrea să aibă capacităţi similare cu ale Iranului. Deocamdată achiziţiile masive de arme de către statele arabe din Golf acţionează ca un deterrent împotriva agresiunii. Totuşi politica Arabiei Saudite s-a schimbat de la venirea la putere a regelui Salman. Riadul a devenit mai agresiv în protejarea intereselor sale prin bombardarea Yemenului sau prin suplimentarea sprijinului financiar pentru rebelii din Siria. Ei acum acţionează direct, au ieşit din conservatorismul precaut şi-şi flexează muşchii.

Va schimba acest acord ceva în problema drepturilor omului în Iran?

Speranţa noastră este că cu un guvern Rohani mai puternic el va putea să facă mai multe cereri privind chestiunea drepturilor omului, a reformelor economice. Totuşi cred că a dat ceva ca să primească altceva în schimb. Scopul său principal a fost să încheie acordul nuclear şi pentru a obţine asta, nu a mai comentat deloc în legătură cu problemele de nerespectare a drepturilor omului şi a refuzat să ia orice măsură de a-i scoate din arestul la domiciliu pe liderii Mişcării Verzi. Cred că situaţia drepturilor omului se va înrăutăţi pe termen scurt în viitorul apropiat. Discutăm despre o ţară care execută cam o mie de oameni pe an, fiind cel de-al treilea stat la execuţii din lume, şi care are închisori în care prizonierii politici sunt încarceraţi în condiţii groaznice.

Ari Aramesh este analist de securitate naţională, specializat în programul nuclear iranian şi expansionismul rus în Europa.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.