Este Mărţişorul o tradiţie doar românească? Lucruri puţin cunoscute despre 1 Martie
alte articole
Legendele Mărţişorului sunt legate de Soare şi opoziţia contrariilor: Lumină - Întuneric, Bine - Rău. În unele zone, scopul purtării Mărţişorului este să-ţi apropii soarele, să-ţi dea ce-i stă în putere: frumuseţe, veselie şi sănătate, cinste şi iubire. Dăruind un mărţişor este ca şi cum ai dărui o fărâmă de soare.
De unde vine Mărţişorul?
Obiceiul dăruirii mărţişorului este moştenit de la daci şi romani şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare.
Mărţişor, numele popular al lunii martie, este de origine latină – Martius. După vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, în care se celebra Matronalia. În această zi aveau loc serbările lui Marte – zeul forţelor naturii, al primăverii şi agriculturii, ocrotitor al câmpului şi turmelor. La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al cărui cult este legat de glia maternă şi de vegetaţie. Acestui zeu îi erau închinate sărbătorile primăverii şi ale fecundităţii naturii. Se pare că sărbătoarea romană a matronaliilor s-a suprapus în spaţiul românesc peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj tradiţional care îşi are originea în vechiul cult al Marii Mame.
Dar este acesta doar un obicei pe care îl găsim doar între graniţele României? Majoritatea va răspunde că este doar un obicei românesc şi că nu mai există şi la alte popoare. Alţii vor şti doar de mărţişorul de la bulgari - copacii din ţara vecină sunt plini de şnururi alb-roşii primăvara.
Unii spun că mărţişorul este un obicei tradiţional românesc şi că popoarele de lângă noi l-au împrumutat datorită frumuseţii tradiţiei. Un lucru este cert: sărbătoarea mărţişorului apare din Maramureşul şi Bucovina de nord istorice până la graniţa cu Grecia.
Există câteva lucruri mai puţin cunoscute despre această frumoasă sărbătoare.
Nu se ştie exact când s-a sărbătorit prima dată această zi, dar descoperirile arheologice arată că se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani.
Pe vremea dacilor simbolurile primăverii (mărţişoarele) erau fie nişte pietricele colorate în alb şi roşu înşirate pe o aţă, fie o monedă (sau mai multe) legată cu fire subţiri de lână albe şi negre (în unele locuri alb cu roşu), pe care le purtau la gât. Roşu era sângele, soarele, viaţa, adică elementul feminin, iar alb simboliza claritatea apelor şi reprezenta înţelepciunea bărbatului. Îmbinarea celor 2 culori în şnur însemna armonia celor doi şi armonia cosmică a elementelor. Dacii le considerau amulete şi credeau că au puteri de protecţie, că aduc frumuseţe şi fertilitate. Ei le purtau până când înfloreau copacii şi apoi, le atârnau de crengi.
Legendele Mărţişorului
Una dintre legende spune că un zmeu a răpit soarele pentru 3 anotimpuri, până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. Din păcate, în luptă a fost rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă, astfel dând naştere ghioceilor, cei care vestesc primăvara.
O altă legendă istoriseşte cum Primavara se plimba într-o poiană, când a observat un ghiocel cum răsare. A vrut să îl ajute şi a îndepărtat zapada din jur, înfuriind, astfel, Iarna. Aceasta din urmă a trimis un frig teribil peste ghiocel, care a îngheţat. Primăvara a vrut să îi ţină cald cu mâinile, dar s-a rănit la un deget, sângele curgându-i peste floare, trezind-o la viaţă, astfel Primavara, Lumina şi Soarele învingând Iarna, Întunericul şi Tenebrele.
În regiunea Moldovei şi în Bucovina, de 1 martie femeile oferă mărţişoare bărbaţilor, iar de 8 martie bărbaţii le bucură pe femei cu mărţişoare.
în Bulgaria sărbătoarea se numeşte Martenita şi chiar şi animalele primesc mărţişor. în Rusia sărbătoarea revenirii primăverii este pe 8 februarie şi se numeşte Maselniţa, iar cele mai importante sunt clătitele, care amintesc de soare. Înspre sfârşitul secolului al XIX-lea, copiii primeau mărţişoare de la părinţii lor. Aceştia legau o monedă de argint sau de aur de firul mărţişorului. Aceste mărţişoare erau purtate ca un fel de amulete.
La noi, în mod tradiţional, după ce nu se mai poartă, mărţişorul sau măcar şnurul acestuia se agaţă într-un copac înflorit.
