Cataracta: cauza principală a orbirii — iată semnele sale timpurii

Cataracta este o opacizare treptată a cristalinului natural al ochiului, similară cu privirea printr-o fereastră înceţoşată, care devine din ce în ce mai neclară în timp. Această opacifiere împiedică lumina să ajungă în partea din spate a ochiului, motiv pentru care vederea devine mai puţin clară.

Aceasta este cea mai frecventă cauză de orbire la nivel mondial.

Chirurgia este tratamentul principal al cataractei, dar anumite abordări legate de stilul de viaţă pot ajuta la încetinirea progresivă a simptomelor.

Simptomele şi semnele precoce ale cataractei

Deşi cataracta se poate forma la un ochi sau la ambii ochi, nu trece de la un ochi la celălalt.

Semne precoce

Cataracta se dezvoltă adesea lent, astfel încât simptomele precoce pot trece neobservate până când încep să interfereze cu activităţile zilnice.

Fiţi atenţi la aceste schimbări iniţiale ale vederii:

- Culorile par mai puţin vibrante decât înainte.

- Halouri sau steluţe în jurul luminilor.

- Nevoia crescută de iluminare mai puternică atunci când citiţi sau efectuaţi sarcini care necesită vedere de aproape.

- Dificultate în a distinge între albastru închis şi negru.

Simptome comune

Cataracta uşoară poate să nu provoace simptome vizibile la început, dar pe măsură ce progresează, pot apărea modificări ale vederii.

Simptomele pot varia de la o persoană la alta, incluzând:

- Vedere înceţoşată sau neclară: senzaţia că ochiul este acoperit de o peliculă care nu dispare la clipit;

- Vedere slabă pe timp de noapte: dificultăţi de vedere în condiţii de lumină slabă;

- Vedere dublă: vedere multiplă sau imagini fantomatice;

- Miopie crescută: nevoie bruscă de ochelari pentru vedere la distanţă;

- Opacitate vizibilă în ochi: poate apărea o zonă albă sau gri, deşi multe cataracte sunt prea adânci pentru a fi văzute;

- „A doua vedere”: îmbunătăţire temporară a vederii de aproape, adesea fără ochelari de citit.;

- Percepţie redusă a detaliilor: dificultăţi în distingerea trăsăturilor fine;

- Vedere centrală afectată: dificultăţi în a vedea clar în centrul câmpului vizual;

- Sensibilitate la lumina puternică: lumina soarelui, farurile sau lămpile par excesiv de intense.

Cauzele cataractei

Cataracta se formează atunci când proteinele din cristalinul ochiului, care în mod normal este transparent, se aglomerează, provocând o opacitate nedureroasă care împiedică lumina să ajungă la retină. Acest lucru duce la pierderea treptată a vederii şi, în timp, aglomerările devin mai mari, agravând deficienţa. Cristalinul poate deveni, de asemenea, galben sau maro, afectând modul în care sunt percepute culorile.

Modificările chimice legate de îmbătrânire pot provoca aglomerarea proteinelor în cristalin. Cristalinul natural începe să se modifice încă de la vârsta de 40 de ani.

Alte cauze sau factori care pot contribui la apariţia cataractei includ:

Genetica: Tulburările în timpul creşterii cristalinului duc la cataractă congenitală, care este prezentă la naştere. Aproximativ 25% din cazurile de cataractă congenitală sunt legate de afecţiuni genetice, cum ar fi tulburările metabolice sau cromozomiale, inclusiv sindromul Down. Alte 25% sunt ereditare, ceea ce înseamnă că unul dintre părinţi a avut, de asemenea, cataractă în copilărie.

Stresul oxidativ: Stresul oxidativ apare atunci când elemente dăunătoare, adesea provenite din lumina ultravioletă sau radiaţii, afectează cristalinul şi duc la opacizarea acestuia.

Leziuni: Cataracta traumatică, cauzată de leziuni oculare, poate apărea la orice vârstă şi este principala cauză a cataractei care afectează un singur ochi la adulţii tineri. Cauzele frecvente ale cataractei traumatice includ traumatisme contondente, cum ar fi cele provocate de un pumn sau o minge, leziuni penetrante provocate de obiecte ascuţite, şoc electric şi expunerea la substanţe chimice precum naftalina.

Anumite tratamente împotriva cancerului:

- Radioterapia poate provoca cataractă prin deteriorarea celulelor în diviziune din zona de generare a cristalinului, ducând la acumularea anormală de fibre.

- Chimioterapia poate contribui, de asemenea, la apariţia cataractei, deoarece ţesuturile delicate ale ochiului sunt foarte sensibile la toxinele sistemice.

Anumite boli: Afecţiunile care pot duce la cataractă secundară includ uveita cronică anterioară — inflamaţie continuă în partea din faţă a ochiului (cea mai frecventă), glaucom acut cu unghi închis, miopie severă, tulburări retiniene ereditare, diabet, boală renală cronică, boala celiacă şi infecţia cu HIV.

Factori de risc

Mai mulţi factori legaţi de stilul de viaţă şi de sănătate pot creşte riscul de a dezvolta cataractă.

1. Factori legaţi de stilul de viaţă:

Alcoolul: Consumul ridicat de alcool pe parcursul vieţii este asociat cu un risc crescut al operaţiilor de cataractă atât la bărbaţi, cât şi la femei, riscul crescând semnificativ după 90 de ani la bărbaţi şi 40 la femei.

Fumatul: Persoanele care fumează ţigări au o probabilitate de două până la trei ori mai mare de a dezvolta cataractă decât nefumătorii.

Expunerea la microunde: Cercetările sugerează că formarea cataractei este direct legată atât de intensitatea, cât şi de durata expunerii la radiaţii cu microunde.

Dieta bogată în sare: Un studiu a constatat că participanţii cu cel mai mare consum de sare aveau o probabilitate de două ori mai mare de a dezvolta un tip specific de cataractă în comparaţie cu cei cu cel mai mic consum.

Deficienţa de nutrienţi: Nivelurile scăzute de antioxidanţi, cum ar fi vitamina C, vitamina E şi carotenoizii, pot contribui la dezvoltarea cataractei.

2. Factori medicali:

Operaţii oftalmologice: După operaţia de cataractă, până la 40% dintre pacienţi pot dezvolta o cataractă secundară.

Medicamente: Utilizarea pe termen lung a glucocorticoizilor, cum ar fi cortizonul, hidrocortizonul, prednisonul şi prednisolonul, creşte semnificativ riscul de a dezvolta cataractă.

Hipertensiune arterială: Tensiunea arterială ridicată poate creşte riscul de cataractă, posibil prin contribuţia la inflamaţia sistemică.

Sarcina: Cataracta congenitală a fost asociată cu malnutriţia maternă, infecţii precum rubeola, rubeola şi varicela şi reducerea aportului de oxigen din cauza hemoragiei placentare.

Obezitatea: Obezitatea este asociată cu o inflamaţie sistemică crescută, inclusiv proteina C reactivă crescută şi citokine proinflamatorii, care pot favoriza stresul oxidativ la nivelul ochiului.

3. Alţi factori:

Originea europeană: Un studiu din 2010 a constatat că cataracta era cea mai frecventă în rândul americanilor albi (17-18%), urmaţi de afro-americani (13%) şi hispanici (aproximativ 12%).

Expunerea la substanţe chimice: Expunerea la anumite substanţe chimice poate contribui la formarea cataractei. De exemplu, studiile efectuate pe animale sugerează că naftalina poate deteriora cristalinul, provocând stres oxidativ şi perturbând proteinele. Dovezi mai consistente la om leagă expunerea la cadmiu şi plumb de un risc mai mare de cataractă.

Cum se diagnostichează cataracta?

Diagnosticul cataractei începe cu un examen oftalmologic amănunţit pentru a evalua vederea şi a exclude alte boli oculare care pot provoca simptome similare.

1. Examen oftalmologic complet

Un examen oftalmologic amănunţit poate confirma dacă modificările vederii sunt cauzate de cataractă şi poate identifica alte afecţiuni care pot afecta vederea.

- Testul acuităţii vizuale: măsoară claritatea vederii, folosind adesea un tabel Snellen în practica generală. Oftalmologii pot folosi şi alte tabele, preferate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

- Testul câmpului vizual: verifică vederea periferică pentru a detecta orice pete oarbe sau pierderi de vedere care nu au legătură cu cataracta.

- Refracţia: determină dacă sunt necesare ajustări ale ochelarilor sau lentilelor de contact şi ajută la planificarea corectării vederii.

- Testul de presiune a fluidului: Măsoară presiunea intraoculară pentru a evalua riscul de glaucom, care poate imita sau agrava simptomele cataractei.

- Examinarea cu lampa cu fantă: Oferă o imagine detaliată a structurilor ochiului, inclusiv corneea, camera anterioară, cristalinul şi retina (ţesutul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului), pentru a detecta cataracta şi alte anomalii.

2. Teste suplimentare

Aceste teste specializate oferă mai multe detalii despre modul în care cataracta afectează vederea zilnică şi ajută la luarea deciziilor privind tratamentul.

Testul de strălucire: Simulează lumina puternică (cum ar fi farurile) în timpul citirii pentru a evalua modul în care strălucirea afectează vederea.

Testul de sensibilitate la contrast: Măsoară capacitatea de a distinge obiectele de fundal, similar cu provocările vizuale din viaţa reală.

Testul de vedere a culorilor: Evaluează percepţia culorilor, care poate fi redusă în mod semnificativ de cataracta legată de vârstă.

Detectarea precoce este importantă — adulţii în vârstă de 60 de ani şi peste beneficiază de un examen oftalmologic cu dilatarea pupilei la fiecare 1-2 ani, chiar dacă nu observă modificări ale vederii.

Tratamente pentru cataractă

În cazul cataractei uşoare, medicul oftalmolog vă poate recomanda o abordare de „aşteptare şi observare” — monitorizarea modificărilor în timp, pe când urmaţi strategiile de stil de viaţă discutate mai jos.

Dacă simptomele progresează, tratamentul va fi adaptat în funcţie de vârsta, starea de sănătate, istoricul medical, nevoile vizuale şi preferinţele dumneavoastră.

Opţiunile includ:

1. Dilatarea pupilară pe termen lung

În anumite cazuri, menţinerea pupilei dilatate cu picături oftalmice cu fenilefrină 2,5% la fiecare 4-8 ore poate ajuta la gestionarea cataractelor mici, localizate central.

2. Intervenţie chirurgicală

Când cataracta începe să limiteze activităţile zilnice, intervenţia chirurgicală este cel mai eficient tratament — aproximativ 90% dintre pacienţii din S.U.A. îşi recâştigă vederea îmbunătăţită după operaţie.

Chirurgia modernă a cataractei este:

- Efectuată ca procedură ambulatorie;

- Finalizată în 15-20 de minute;

- Asociată cu un disconfort minim;

- Foarte reuşită, cu timpi de recuperare rapizi.

Deşi rare, riscurile chirurgicale grave includ infecţia, sângerarea, dezlipirea retinei, dislocarea cristalinului artificial şi pierderea vederii.

Metodele comune de extracţie a cristalinului includ:

Extracţia intracapsulară a cataractei: îndepărtează întregul cristalin şi capsula înconjurătoare într-o singură bucată; rar efectuată în prezent.

Extracţia extracapsulară a cataractei: îndepărtează miezul dur al cristalinului într-o singură bucată şi apoi extrage porţiunile exterioare mai moi în fragmente mai mici.

Extracţia cataractei prin incizie mică (facoemulsificare): Se utilizează o incizie mică în cornee şi ultrasunete pentru a sparge şi aspira cristalinul; este preferată pentru vindecarea mai rapidă şi invazivitatea minimă.

După îndepărtare, cristalinul este înlocuit de obicei cu o lentilă intraoculară monofocală din plastic transparent (IOL) plasată în capsula cristalinului.

Deşi nu sunt întotdeauna acoperite de asigurare, inovaţiile mai noi în materie de IOL includ:

Lentile reglabile în funcţie de lumină: pot fi personalizate cu precizie după operaţie folosind lumina ultravioletă pentru a regla fin vederea.

Lentile cu profunzime de focalizare extinsă: oferă un câmp vizual continuu, în special la distanţe intermediare, cu strălucire şi halouri minime, oferind un avantaj faţă de lentilele trifocale tradiţionale.

Lentile multifocale: oferă o vedere clară la distanţe apropiate, intermediare şi îndepărtate, reducând necesitatea ochelarilor.

Lentile intraoculare torice: corectează astigmatismul prin compensarea formei neuniforme a corneei.

Dacă plasarea lentilelor intraoculare nu este posibilă din cauza altor afecţiuni oculare, cum ar fi sindromul de pseudoexfoliere, vederea poate fi corectată cu lentile de contact sau ochelari.

Alte câteva abordări chirurgicale avansate includ:

Chirurgia cataractei asistată de laser femtosecundă: utilizează un laser precis pentru a crea incizii, a deschide capsula şi a înmuia cristalinul pentru o mai mare precizie şi siguranţă.

Capsulotomie cu laser YAG: tratează cataracta secundară prin crearea unei mici deschideri în membrana opacă din spatele cristalinului pentru a restabili vederea clară.

Chirurgie bilaterală „fără picături”: combină operaţia la ambii ochi într-o singură zi cu injecţii cu steroizi, eliminând necesitatea picăturilor oftalmice postoperatorii şi reducând numărul vizitelor de control.

Abordări naturale şi legate de stilul de viaţă în cazul cataractei

Deşi măsurile naturale şi legate de stilul de viaţă nu pot anihila cataracta, ele pot susţine sănătatea ochilor şi pot ajuta la încetinirea evoluţiei, în special în stadiile incipiente

1. Îngrijire la domiciliu

Cataracta uşoară poate fi adesea gestionată acasă timp de luni sau chiar ani de zile cu strategii practice care ajută la păstrarea vederii funcţionale, cum ar fi:

- Creşterea iluminării în casă sau la locul de muncă;

- Purtarea ochelarilor de soare sau a lentilelor de contact anti-orbire;

- Utilizarea lentilelor de mărire pentru citit şi lucrări detaliate;

- Utilizarea tehnologiilor specifice, cum ar fi lupă pentru ecran sau software de conversie a vorbirii în text pentru utilizarea computerului

2. Dietă bogată în antioxidanţi

O dietă bogată în antioxidanţi, vitamine, cereale integrale şi grăsimi sănătoase poate ajuta la prevenirea sau încetinirea dezvoltării cataractei şi la menţinerea sănătăţii generale a ochilor.

Aceasta ar trebui să conţină nutrienţi precum vitamina C şi vitamina E din alimente precum nuci, seminţe şi spanac, precum şi acizi graşi omega-3.

Pe de altă parte, alimentele procesate, zaharurile adăugate şi excesul de sare favorizează inflamaţia şi stresul oxidativ, crescând riscul de apariţie şi evoluţie a cataractei.

Luteina şi zeaxantina: nutrienţi prezenţi în cristalinul ochiului care ajută la protejarea împotriva cataractei prin filtrarea luminii albastre dăunătoare şi reducerea daunelor oxidative, se găsesc în alimente precum varza creţată şi gălbenuşul de ou.

3. Exerciţii pentru îngrijirea ochilor

Dr. Kuo-Pin Wu, specialist în medicina tradiţională chineză (MTC), a dezvoltat o rutină de îngrijire a ochilor în opt paşi, care combină metodele MTC de îngrijire a ochilor cu masajul punctelor de acupunctură din jurul capului şi ochilor. Wu a creat, de asemenea, o rutină de un minut special pentru pacienţii cu cataractă.

4. Picături oftalmice cu N-acetilcarnosină (NAC)

Picăturile oftalmice cu NAC sunt un supliment disponibil fără prescripţie medicală. Un studiu a constatat că picăturile oftalmice cu 1% NAC au îmbunătăţit semnificativ vederea şi sensibilitatea la strălucire la majoritatea utilizatorilor în termen de şase luni, cu beneficii susţinute pe o perioadă de 24 de luni şi fără efecte secundare raportate. În schimb, vederea s-a înrăutăţit în grupul netratat. Cu toate acestea, picăturile oftalmice cu NAC nu au fost aprobate de FDA pentru tratarea cataractei.

Cum se poate preveni cataracta?

Deşi nu există o metodă garantată de prevenire a cataractei, aceste măsuri pot ajuta la întârzierea sau încetinirea evoluţiei acesteia:

Purtaţi ochelari de protecţie: ochelari de soare cu protecţie 100% împotriva razelor ultraviolete A cu undă lungă şi ultraviolete B cu undă scurtă; ochelari de protecţie sau ochelari de protecţie pentru sport; ochelari de protecţie pentru utilizarea uneltelor electrice; ochelari cu filtru de lumină albastră pentru a reduce expunerea.

Menţineţi niveluri sănătoase de oxigen în ochi: susţineţi circulaţia optimă şi aprovizionarea cu oxigen a ochilor, ceea ce poate ajuta la încetinirea deteriorării cristalinului.

Menţineţi o greutate sănătoasă: reduceţi inflamaţia şi stresul oxidativ asociate obezităţii, care pot contribui la dezvoltarea cataractei

Evitaţi consumul de alcool şi fumatul: limitaţi expunerea la substanţe care pot creşte deteriorarea oxidativă a cristalinului.

Practicaţi activităţi fizice regulate: includeţi activităţi precum mersul pe jos, alergatul sau înotul pentru a îmbunătăţi circulaţia şi a susţine sănătatea generală a ochilor.

Complicaţiile cataractei

Dacă nu este tratată, cataracta poate duce la următoarele complicaţii:

Glaucom facolitic: un glaucom rar cauzat de scurgerea de proteine dintr-o cataractă avansată, care creşte presiunea oculară.

Subluxaţia cristalinului: deplasarea parţială a cristalinului din poziţia sa normală în ochi.

Glaucom secundar: glaucom rezultat din creşterea presiunii oculare din cauza unei cauze cunoscute, care prezintă riscul de afectare a nervului optic şi pierderea vederii.

Orbire: pierderea completă a vederii.

Deficienţă vizuală progresivă: înrăutăţirea treptată a vederii care interferează cu activităţile zilnice, cum ar fi cititul, conducerea şi alte sarcini.

Risc crescut de cădere: vederea slabă poate afecta percepţia profundităţii, ducând la accidente şi leziuni.

Depresie: pierderea independenţei şi participarea redusă la activităţi pot declanşa depresia.

Declin cognitiv: informaţiile vizuale limitate pot contribui la declinul cognitiv.

Calitate redusă a vieţii: scăderea stării generale de bine din cauza pierderii autonomiei şi a reducerii implicării sociale.

Sursa: Epoch Times English