Simbolul Martisorului
„La orase e o sminteala mare a rostului ce-l are martisorul, ca-l facem din aur ori din tinichea galbena, cand el ar trebui sa fie numai alb din argint si mai ales ca-i dam forma de inima, de carte, de floare, de catel sau de alt animal, cand el trebuie sa fie numai rotund cum e soarele. Toate aceste podobi n-au nici un Dumnezeu pe lume si sunt inselatorii si ale pungii si ale traditiilor.”
Tudor Arghezi
Martisorul este, inainte de orice, un simbol. Cuvantul „martisor” are origini latine si este numele popular al lunii martie. Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii. La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii.
Asa cum afirma poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului, acesta este simbolul soarelui primaverii, al carui chip seamana, in credinta populara, cu un ban de argint a carei forma (rotundul de argint pur, alb) este asociat soarelui. Albul reprezinta, in credinta noastra populara, un semn al puterii, al fortei. George Cosbuc mai spunea, in studiul amintit ca: „martisorul e un simbol al focului si al luminii”, deci si al soarelui. Poporul nostru il cunoaste si il tine in mare cinste si il poarta copiii, fetele si mai rar nevestele si flacaii, fiindca el e considerat ca aducator de frumusete si de iubire. In folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru iar iarna prin alb. De ceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care e impletit in culorile alb-rosu, e si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba, la primavara clocotind de viata ca focul si sangele.
Semnificatia culorilor mai este talmacita si astfel in credinta populara: rosul, dat de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, ca norii de pe cer, simbolizeaza intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, ca o permanenta miscare a materiei. De aceea se poate spune ca snurul martisorului exprima impletirea celor doua contrarii absolut complementare: masculin si feminin, yin si yang.
In zonele romanesti ce pastreaza traditii stravechi se confectiona martisorul din fire de canepa sau lana, albe si rosii, care se legau in forma de 8. De acest snur se atarnau monede din aur sau argint, fire de iarbã, muguri sau flori. Mamele atarnau martisorul de gatul sau piciorul pruncilor, sa-i ocroteasca de rele iar flacaii dadeau aleselor inimii lor darul primaverii, marturie a iubirii ce o purtau.
Obiceiul de martisor este raspandit in toate provinciile tarii. In zona Moldovei si a Bucovinei pe vremuri martisorul era un banut de aur sau de argint legat cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Martisorul le dadea sanatate si noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care si-l prindeau in par pana inflorea primul pom. Dupa aceea, snurul il legau de creanga unui pom, sa dea roade bogate, iar cu banul isi cumparau un cas alb si bine dospit, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.
In Oltenia imbinarea culorilor alb si rosu e traditionala, purtandu-se la nunti, cand se nasc copiii - sa-i fereascã de deochi, la hainele de inmormantare ale batranilor - sa-si continue viata dupa moarte. Tot cu alb si rosu se impodobesc primele oi care intra in stana sau primul plug care a iesit la arat.
"Scopul purtării mărţișorului este să-ţi aproprii soarele... Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăţie de suflet. George Cosbuc
La aromani, copiii vin pana in pragul casei cu brazdele de iarba si cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de trei ori pragul peste brazda, mama iese cu colaci in prag, iar florile se trec din gura in gura, pentru ca oamenii sa devina tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poarta legata, impreunã cu cele doua fire, alb si rosu, pana la sfarsitul sarbatorilor sau a lunii martie.
In ultima zi a lunii martie, inainte de rasaritul soarelui, are loc ritualul scoaterii martisorului si predarii lui catre natura. In localitatile de campie martisorul se pune pe un pom fructifer inflorit. In satele de la munte si deal, martisorul se pune pe cornul sau macesul inflorit.
„Scopul purtarii martisorului este sa-ti aproprii soarele... Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet.”
George Cosbuc
Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca martisorul trebuie purtat ca „un lucru sfant, nu ca o podoaba ori ca jucarie”. Cum si cand se poarta martisorul? Ca sa respectam traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pana cand se arata semnele de biruinta ale primaverii, pana ce vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.
Dincolo de obiceiuri si simboluri legate de martisor, el ramane ca o intrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viata, un semn prin care noi romanii salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul ramane, peste timp, simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti.
