După uciderea lui Sinwar, Israelul încearcă să obţină avantaje strategice înainte de alegerile din SUA

Uciderea liderului Hamas, Yahya Sinwar, creierul atacului care a declanşat războiul din Fâşia Gaza, a marcat un triumf major pentru Israel. Dar liderii israelieni caută, de asemenea, să obţină câştiguri strategice care să meargă dincolo de victoriile militare - pentru a remodela peisajul regional în favoarea Israelului şi pentru a-şi proteja graniţele de orice atacuri viitoare, spun surse familiare cu gândirea lor.

Odată cu apropierea alegerilor din SUA, Israelul se grăbeşte să provoace pagube maxime grupării Hamas în Gaza şi Hezbollah-ului în Liban şi profită de moment pentru a crea zone tampon de facto în încercarea de a crea o realitate ireversibilă înainte ca un nou preşedinte să preia funcţia în ianuarie, au declarat opt surse potrivit Reuters.

Prin intensificarea operaţiunilor sale militare împotriva Hezbollah şi Hamas, Israelul doreşte să se asigure că inamicii săi şi principalul lor patron, Iranul, nu se regrupează şi nu ameninţă din nou cetăţenii israelieni, potrivit diplomaţilor occidentali, oficialilor libanezi şi israelieni şi altor surse regionale.

Se aşteaptă ca preşedintele american Joe Biden să se folosească de uciderea lui Sinwar pentru a-l presa pe premierul israelian Benjamin Netanyahu să înceteze războiul din Gaza. Dar liderul israelian ar putea prefera să aştepte sfârşitul mandatului lui Biden şi să îşi încerce şansele cu următorul preşedinte, fie candidatul democrat, vicepreşedintele Kamala Harris, fie rivalul republican Donald Trump, cu care Netanyahu a avut legături strânse.

Înainte de a lua în considerare orice acord de încetare a focului, Israelul îşi accelerează campania militară pentru a îndepărta Hezbollah de la graniţa sa de nord, pătrunzând în tabăra de refugiaţi Jabalia din Gaza, dens aglomerată, în ceea ce palestinienii şi agenţiile ONU se tem că ar putea fi o încercare de a izola nordul Gaza de restul enclavei.

De asemenea, se planifică un răspuns la un baraj de rachete balistice efectuat de Iran la 1 octombrie, al doilea atac direct asupra Israelului în şase luni.

„Există un nou peisaj, o nouă schimbare geopolitică în regiune”, a declarat David Schenker, fost asistent al secretarului de stat american pentru afacerile Orientului Apropiat, care este în prezent senior fellow la think tank-ul Washington Institute.

Înainte de atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Israelul era „dispus să tolereze o ameninţare de nivel înalt”, răspunzând la tirurile de rachete ale grupului militant palestinian şi ale altor inamici cu lovituri limitate, a spus Schenker.

„Nu mai este cazul. De data aceasta, Israelul luptă pe mai multe fronturi. Este Hamas; este Hezbollah, iar Iranul vine în curând”, a adăugat acesta.

Luptătorii conduşi de Hamas au ucis aproximativ 1.200 de persoane şi au capturat peste 250 de ostatici în timpul asaltului din sudul Israelului, potrivit numărătorilor israeliene. Ofensiva ulterioară a Israelului a ucis peste 42.000 de palestinieni din Gaza, potrivit autorităţilor sanitare din enclavă.

Într-o declaraţie făcută joi, Netanyahu a afirmat că moartea lui Sinwar „a stabilit scorul”, dar a avertizat că războiul din Gaza va continua cu toată forţa până când ostaticii israelieni vor reveni acasă.

Purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, contraamiralul Daniel Hagari, a declarat că eliminarea lui Sinwar a marcat o „mare realizare” în eforturile de a distruge aparatul militar al Hamas, dar a adăugat că mai există şi alţi comandanţi în Gaza.

Vineri, liderul adjunct al Hamas în Gaza, Khalil al-Hayya, a confirmat moartea lui Sinwar şi a declarat că ostaticii israelieni nu vor fi returnaţi până când „agresiunea” israeliană nu va înceta şi forţele sale nu se vor retrage.

Forţele israeliene au aplicat şi alte lovituri puternice inamicilor săi.

O serie de lovituri foarte mediatizate au eliminat lideri de rang înalt, printre care şeful politic al Hamas, Ismail Haniyeh, Mohammed Deif, şeful aripii sale militare, liderul Hezbollah, Sayyed Hassan Nasrallah, şi comandantul său militar de vârf, Fuad Shukr.

Israelul susţine, de asemenea, că a eliminat mii de luptători ai grupărilor, a capturat reţele adânci de tuneluri şi a redus drastic arsenalul de arme al acestora.

În septembrie, mii de dispozitive de comunicaţii capcană utilizate de membrii Hezbollah au fost detonate - un atac pentru care Israelul nu a confirmat şi nici nu a negat responsabilitatea.

Dar ambiţiile Israelului sunt mai largi decât victoriile militare pe termen scurt, oricât de importante ar fi, au declarat sursele care au vorbit pentru Reuters.

Ambiţii mai ample

O ofensivă terestră lansată în Liban în ultima lună are drept scop să respingă Hezbollah la aproximativ 30 km de graniţa sa de nord, în spatele râului Litani, şi să se asigure că gruparea militantă şiită este complet dezarmată după 30 de ani de sprijin militar din partea Iranului.

În acest fel, oficialii israelieni susţin că pun în aplicare o rezoluţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite menită să menţină pacea în zonă şi să protejeze locuitorii acesteia de atacurile transfrontaliere.

Rezoluţia 1701 a Consiliului de Securitate, adoptată după ultimul război al Israelului cu Hezbollah în 2006 şi încălcată în mod repetat de ambele părţi, a autorizat o misiune de menţinere a păcii, cunoscută sub numele de UNIFIL, să ajute armata libaneză să menţină zona de la sud de râu liberă de arme şi personal armat, altul decât cel al statului libanez.

Israelul se plânge că cele două forţe nu au preluat niciodată controlul asupra zonei de la Hezbollah, considerată mult timp drept cea mai puternică forţă militară a Libanului.

Hezbollah a rezistat dezarmării, invocând necesitatea de a apăra Libanul de Israel. Începând de anul trecut, luptătorii săi au folosit fâşia de frontieră ca bază pentru schimburi de focuri aproape zilnice cu Israelul, în semn de solidaritate cu Hamas din Gaza.

Oficialii israelieni susţin că singura modalitate de a pune în aplicare rezoluţia 1701 şi de a asigura întoarcerea în siguranţă a aproximativ 60.000 de locuitori evacuaţi din nordul Israelului este acţiunea militară.

„În acest moment, diplomaţia nu este suficientă”, a declarat o sursă diplomatică israeliană.

Autorităţile libaneze spun că ofensiva împotriva Hezbollah a strămutat peste 1,2 milioane de persoane în Liban, majoritatea membri ai comunităţii şiite din care Hezbollah îşi atrage sprijinul.

Israelul s-a confruntat, de asemenea, cu critici internaţionale pentru incidentele în care forţele sale au tras asupra posturilor pacificatorilor ONU, rănind mai mulţi dintre aceştia.

Un oficial libanez din domeniul securităţii şi un diplomat familiarizat cu situaţia din sudul Libanului au declarat că se pare că Israelul doreşte să alunge UNIFIL din zonă împreună cu Hezbollah.

Oficialul de securitate a declarat că forţele israeliene se luptă pentru accesul la punctele strategice de observaţie, unde se află bazele UNIFIL.

„Scopul lor este să cureţe această zonă tampon”, a spus diplomatul.

Acest lucru ar putea dura câteva săptămâni, dacă Israelul urmăreşte să elimine poziţiile şi infrastructura Hezbollah dintr-o bandă îngustă de teritoriu libanez de-a lungul frontierei, au spus ei, dar orice lucru mai profund ar dura mult mai mult în ritmul actual.

Luni, Netanyahu a respins acuzaţiile conform cărora trupele israeliene ar fi ţintit în mod deliberat forţele de menţinere a păcii ale UNIFIL, dar a declarat că cea mai bună modalitate de a le asigura siguranţa este de a da curs solicitărilor de retragere temporară din zonele de luptă. Armata israeliană susţine că Hezbollah operează de ani de zile din poziţii situate în interiorul şi în apropierea posturilor UNIFIL.

ONU a declarat că forţele sale de menţinere a păcii nu îşi vor părăsi poziţiile din sudul Libanului.

„Trebuie să ne opunem [...] oricărei sugestii că, dacă rezoluţia 1701 nu a fost pusă în aplicare, este pentru că UNIFIL nu a pus-o în aplicare, ceea ce nu a fost niciodată mandatul său”, a declarat luni reporterilor şeful operaţiunilor de menţinere a păcii ale ONU, Jean-Pierre Lacroix, subliniind că UNIFIL are un rol de sprijin.

ONU, SUA şi alţi trimişi diplomatici sunt de acord că revigorarea rezoluţiei ar putea oferi baza pentru încetarea ostilităţilor, dar sunt necesare mecanisme mai bune de punere în aplicare şi de asigurare a respectării ei.

Ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, a declarat luni pentru Reuters că doreşte să vadă „un mandat mai robust pentru UNIFIL pentru a descuraja Hezbollah”.

Orice modificare a mandatului ar trebui să fie autorizată de Consiliul de Securitate format din 15 membri, iar diplomaţii au declarat că nu există astfel de discuţii în acest moment.

Prim-ministrul interimar al Libanului, Najib Mikati, a declarat că guvernul este pregătit să desfăşoare trupe pentru a pune în aplicare rezoluţia 1701 de îndată ce un armistiţiu se va instaura. Statele Unite şi Franţa au declarat că întărirea armatei libaneze ar fi esenţială pentru acest demers.

De asemenea, va fi nevoie de sprijinul Iranului, a declarat diplomatul familiarizat cu situaţia din sudul Libanului. Dar aceştia au spus că Israelul nu pare pregătit să înceapă să negocieze vreun armistiţiu.

„Vor să îşi forţeze avantajul, pentru a fi într-o poziţie şi mai puternică pentru a negocia”, a declarat diplomatul.

Redesenarea graniţelor?

Israelul a informat mai multe state arabe anul trecut că doreşte, de asemenea, să decupeze o zonă tampon pe partea palestiniană a graniţei cu Gaza. Rămâne însă neclar cât de adâncă ar dori Israelul să fie această zonă sau cum ar putea fi pusă în aplicare după terminarea războiului.

Ofensiva în curs a Israelului în Jabalia, o zonă care a fost bombardată intens la începutul războiului, a stârnit îngrijorarea palestinienilor şi a agenţiilor ONU că Israelul doreşte să evacueze locuitorii din nordul Gaza. Armata israeliană neagă acest lucru şi afirmă că încearcă să împiedice luptătorii Hamas să se regrupeze pentru noi atacuri.

În mai, forţele israeliene au pătruns în aşa-numitul coridor Philadelphi, o fâşie îngustă care se întinde de-a lungul frontierei sudice a Gaza cu Egiptul, oferind Israelului controlul efectiv asupra tuturor frontierelor terestre ale teritoriului palestinian.

Israelul a declarat că nu va fi de acord cu o încetare permanentă a focului fără garanţii că oricine va conduce Gaza postbelică va fi capabil să împiedice utilizarea coridorului pentru contrabanda cu arme şi provizii către Hamas.

Iranul este, de asemenea, în vizorul Israelului în urma recentului atac cu rachete, lansat ca represalii la loviturile israeliene împotriva Iranului şi a intermediarilor săi.

Orientul Mijlociu a fost îngrijorat de răspunsul Israelului, temându-se ca acesta ar putea perturba pieţele petroliere şi ar putea declanşa un război la scară largă între cei doi inamici.

Ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, a declarat săptămâna trecută că răspunsul va fi „letal, precis şi, mai presus de toate, neaşteptat”, deşi a mai spus că Israelul nu doreşte să deschidă noi fronturi. Iranul a avertizat în repetate rânduri că nu va ezita să întreprindă din nou acţiuni militare dacă Israelul va riposta.

SUA, principalul furnizor de arme al Israelului, a sprijinit campaniile împotriva ţintelor susţinute de Iran, precum Hezbollah şi Hamas, pe care le-a desemnat organizaţii teroriste străine. Dar tensiunile au crescut pe măsură ce oficialii americani au încercat să convingă Israelul să îmbunătăţească condiţiile umanitare din Gaza, să limiteze atacurile aeriene asupra zonelor rezidenţiale şi să negocieze încetarea focului.

Încercările lui Biden de a se angaja cu Iranul prin discuţii indirecte privind restabilirea acordului nuclear din 2015 şi opoziţia sa faţă de orice lovituri asupra instalaţiilor nucleare iraniene au reprezentat, de asemenea, puncte de tensiune. Israelul consideră programul nuclear al Iranului drept o ameninţare existenţială.

Unii diplomaţi suspectează că Netanyahu ia în considerare şi modul în care o încetare a focului ar putea afecta alegerile. Orice progres ar putea-o ajuta pe Harris, când Netanyahu ar prefera să trateze cu Trump, ale cărui opinii dure cu privire la Israel, palestinieni şi Iran se aliniază mai mult cu ale sale, spun ei.

„Nu există niciun motiv pentru Netanyahu să îşi oprească războaiele înainte de alegerile americane. El nu îi va acorda lui Harris niciun credit sau cadou înainte de scrutin”, a declarat Marwan al-Muasher, fost ministru de externe al Iordaniei, în prezent vicepreşedinte pentru studii la Carnegie Endowment for International Peace, cu sediul în SUA.

Pentru moment, Netanyahu pare hotărât să redeseneze harta în jurul Israelului în favoarea sa, prin epurarea duşmanilor săi de la graniţele sale.

„Şi-a pus victoria în buzunar şi îşi continuă războaiele şi impune un nou status quo (regional)”, a declarat oficialul politic libanez.