Despre „succesurile” lui Ponta în SUA

Premierul Victor Ponta şi-a îndeplinit misiunea. S-a deplasat în SUA, concomitent cu discipolii săi Badea, Gâdea şi Ursu, a discutat cu vicepreşedintele Joe Biden şi s-a întors acasă validându-se singur, la toate televiziunile prietene, ca interlocutorul americanilor. Ce a obţinut el pentru România? În chestiunea importantă a vizelor de exemplu? Nimic. Iar cei care laudă un succes personal pentru Ponta ar trebui să mai ţină cont însă de un element ignorat în această ecuaţie: strada.

Americanii nu uită şi nu iartă. Ponta nu a primit un cec în alb, deşi încearcă să se prezinte ca singurul interlocutor al puternicului aliat de peste Ocean, un fel de ”cap încoronat” în perspectiva viitoarei curse pentru Cotroceni, la care încă neagă că va participa. Argumentele în acest sens sunt simple şi clare. Nu a fost primit ca un preşedinte sau viitor preşedinte de către Barack Obama iar chiar şi Joseph Biden, care l-a primit, a evitat să se afişeze prea mult cu el. După discuţia tete-a-tete nu a existat nicio conferinţă de presă comună sau măcar declaraţii comune ale celor doi ”omologi”. Dacă este să mergem pe acest argument că Barack Obama este în altă ligă, acesta nu este un mod prea prietenos de a trata un partener strategic.

Este clar că americanii n-au uitat derapajele grave ale lui Ponta, Antonescu şi USL în vara anului trecut, tiradele anti-UE şi anti-SUA. Americanii au aprobat întrevederea cu Ponta nu pentru a-l legitima pe acesta şi pentru a-i întări poziţia acasă, ci pentru a vedea cum se mai poziţionează acesta în relaţia cu SUA – este împotriva americanilor sau nu, susţine interesele americane sau nu.

Discuţia cu Joe Biden nu a fost atât de amicală cum se laudă Ponta, din moment ce singurul ei ecou în comunicatul sec al administraţiei prezidenţiale americane a fost angajamentul luat de premierul român să apere independenţa justiţiei. Prin urmare, vicepreşedintele american o fi exprimat ceva critici legate de schimbarea procurorului Papici de la DNA şi de atacurile lui Ponta la adresa procurorilor incomozi.

Să nu uităm că SUA au lăudat activitatea procurorilor DNA, dar s-a abţinut să critice dur ultimele intervenţii ale lui Ponta în justiţie. Tot în urma vizitelor emisarilor americani la Bucureşti s-a realizat şi pactul păgubos de împărţire a justiţiei între Băsescu şi Ponta, prin numirea lui Kovesi şi Niţu. SUA au propriile interese pe care şi le urmăresc pragmatic. Pe de-o parte americanii cer o justiţie independentă în România, de care au nevoie investitorii străini, inclusiv americani, pe de altă parte companiile americane precum Chevron trebuie sprijinite.

Ponta a făcut plecăciuni în faţa Chevron, susţinând că exploatarea gazelor de şist va continua, crezând că astfel va câştiga bunăvoinţa americanilor. Poate că a făcut-o, dar ce uită el este că influenţa SUA deşi puternică nu garantează victoria la prezidenţiale. A păţit-o chiar idolul său Adrian Năstase, întors dintr-un turneu diplomatic la Casa Albă, unde fusese primit de vicepreşedinte şi la care apăruse şi preşedintele, sigur de sprijinul americanilor, a pierdut totuşi alegerile.

Prin vizita în SUA de fapt Ponta s-a băgat singur între ciocan şi nicovală şi într-o situaţie fără ieşire. Chiar dacă a devenit frecventabil pentru americani, el a devenit nefrecventabil pentru români. Este de aşteptat ca numărul celor care-l contestă în stradă, care resping proiecte precum RMGC şi Chevron, impuse de corporaţiile străine, fără oferirea unor garanţii de mediu, să crească şi mai mult după această nouă sfidare. Protestatarii sunt ignoraţi şi sfidaţi şi li se arată clar că ei nu contează şi nici votul lor, ci voinţa SUA şi puterea corporaţiei. Eventuale măsuri violente ale autorităţilor împotriva protestatarilor nu vor face decât să crească forţa protestelor iar popularitatea de care se bucură Ponta în sondaje va scădea dramatic.

Prin vizita în SUA, Ponta s-a băgat singur între ciocan şi nicovală şi într-o situaţie fără ieşire. Chiar dacă a devenit frecventabil pentru americani, el a devenit nefrecventabil pentru români.

Pe de altă parte, Ponta va trebui să livreze promisiunea făcută Chevron şi să o impună unei populaţii care se opune. Situaţia în care s-a băgat Ponta este una fără ieşire. În ciuda argumentelor aiuritoare ale jurnaliştilor presei aservite care vorbesc despre un uriaş succes personal al lui Ponta.

Tocmai Cristoiu, de la EvZ-ul care îl înjura cu spume pe Ponta, acum îl laudă, scriind că ”În România iobagilor din tată-n fiu, atitudinea Occidentului faţă de un politician român e un criteriu peste care nu se poate trece. Sigur e că neaprecierea de către Occident înseamnă însă eşec electoral. Ştie că-n bătălia pentru Preşedinţia Republicii, bunăvoinţa publică a Americii e de neînlocuit. Şi s-a dat peste cap să obţină vizita asta. Din această perspectivă, vizita e un uriaş succes personal”. Greşit domnule Cristoiu, faptul că Ponta s-a făcut garantul intereselor Chevron în România nu va fi un atu al său în eventuala cursă pentru Cotroceni, ci o piatră de moară. Este acum între ciocan şi nicovală, între SUA/Chevron şi stradă. Iar protestatarii nu sunt iobagi, ci sunt oameni liberi care nu mai acceptă să li se încalce demnitatea şi drepturile, oricât ar încerca presa aservită să-i discrediteze.

Cât despre americani, aceştia privesc cu neîncredere şi actele de servilism specifice ţărilor bananiere. Ca să fii un stat puternic, aşa cum a recomandat Biden să fie România, trebuie să ai şi demnitate, să ştii să-ţi aperi şi interesele ca stat, altfel vei fi dispreţuit, nu respectat, chiar şi de parteneri.

Până la urmă americanii i-au spus lui Ponta care sunt interesele lor, iar acesta a ţinut să-şi ia nişte angajamente – fără să i se ceară?! – pe care este foarte posibil să nu le poată îndeplini. Nu mă refer aici la angajamentele de a permite tranzitul trupelor americane care se vor retrage din Afganistan pe teritoriul României, ci la cele legate de promisiunile făcute Chevron.

Oricâte interviuri ar da Ponta pentru a-şi lăuda ”succesurile” la RTV şi Antena 3, eşecul vizitei lui se vede cu ochiul liber. El nu a obţinut nimic pentru România. În privinţa vizelor, Ponta nu vrea să creeze ”speranţe deşarte, deocamdată se poate consideră că a fost adăugată încă o căramidă în îndeplinirea obiectivului”. Ce a obţinut deci din plecăciunile făcute în faţa lui Biden şi a corporaţiilor americane? Tot nimic. De fapt, a obţinut ceva. Şi mai mulţi ”extremişti” se vor aduna duminică în diferite Pieţe din România pentru a-i cere demisia. Din toată inima însă, nu fără dragoste aşa cum l-au primit americanii.