Pungeştii şi pungaşii – o poveste tristă despre România

Pungaşii sunt ei, cei care ne conduc de 20 de ani spre niciun viitor, spre sărăcie, mizerie, ne fură, ne mint şi ne vând. Pungeştii suntem noi, populaţia care se confruntă cu grija zilei de mâine, cei care nu au alternativă şi pleacă să lucreze în afară, cei care rămân în ţară, dar sunt trataţi ca nişte sclavi de sistem, o masă de manevră ce este folosită odată la patru ani, cu care poţi să faci orice. Iar când Pungeştii se trezesc şi se răscoală după ani de apatie şi umilinţe, sunt reprimaţi pentru această îndrăzneală.

Oamenii simpli care au făcut un lanţ uman, al disperării, pentru a nu permite instalarea sondelor Chevron la câţiva metri de casele lor, au fost loviţi şi trataţi brutal de jandarmi. Televiziunile au prezentat imagini cu bătrânul târât de jandarmi prin noroi. Aceşti oameni protestau pentru că li se ia dreptul la viaţă, lor şi familiilor lor, prin consecinţele fracturării hidraulice: cutremure şi mai ales otrăvirea apei. Aveau dreptul s-o facă şi ei, la fel cum au dreptul să protesteze şi moţii din Câmpeni şi bucureştenii din Piaţa Universităţii. Asta înseamnă până la urmă o democraţie: aceste drepturi sunt garantate iar reprezentanţii trebuie să ţină cont de cererile celor pe care ar trebui să-i reprezinte.

România a rămas însă democraţia originală a lui Iliescu, care declara foarte tranşant că băieţii din stradă nu ştiu despre ce este vorba şi ca să-i lase să decidă pe cei care se pricep. Ţara aceasta binecuvântată de Dumnezeu cu atâtea bogăţii naturale este feuda unei clase politice care încă mai găseşte ce să jefuiască în ea.

În România de astăzi, Pungeştii n-au drepturi şi nici putere, ci sunt prizonierii unui clan transpartinic care decide ce este bine pentru ei. Ei sunt cei care muncesc pentru ca să-şi întreţină familiile, ei sunt cei care trebuie să plătească şpăgi pentru a fi trataţi bine în spitale. Ei sunt cei care au probleme cu educaţia proastă. Ei sunt cei cu ratele la bancă, cu presiunea că vor putea fi daţi oricând afară, cei care fac mici afaceri şi sunt descurajaţi, veşnici pierzători ai unui sistem nedrept, pe care nu au putere să-l controleze. Votul exprimat la alegeri duce doar la permutări în cadrul aceluiaşi status-quo corupt şi ineficient care se autoperpetuează.

Mai nou Pungaşii clasici, cu vile, afaceri şi conturi în străinătate, dosare penale şi maşini scumpe, împart în lumea globalizată şi interconectată resursele ţării cu corporaţiile străine. Aceşti Şefi ai Pungaşilor au interese să extragă aur, gaze de şist şi ce se mai poate, să obţină aceste resurse şi să plece. Nu contează pentru ei că lasă un dezastru ecologic în loc, că o să moară oameni, că se distruge mediul. Nici pentru Pungaşi nu contează pentru că ei şi-au umplut punga cu şpăgi şi comisioane şi la o adică îşi trimit odraslele să trăiască bine mersi peste hotare.

Organul de reprimare al statului-corporaţie

Jandarmii care au procedat violent pentru dispersarea protestatarilor de la Pungeşti au acţionat la ordinul companiei Chevron. Statul nostru ar trebui să se cheme Corporaţia România SA, la care acţionari ar putea să fie RMGC, Chevron şi ceilalţi investitori strategici. Atunci când corporaţia dictează literalmente legislaţia, când în favoarea ei acţionează organele de ordine publică, atunci când ea primeşte puterea de a expropria cetăţenii (vezi legea Şova-Ponta pentru RMGC), nu se mai poate vorbi de stat, ci de corporaţia stat în stat. Statul, deţinătorul monopolului violenţei legitime, după definiţia dată de sociologul Max Weber, s-a pus în slujba acesteia.

Ponta şi guvernul său nu au dialogat cu protestatarii până acum. De ce? Pentru că Pungaşii dispreţuiesc Pungeştii, pentru că pentru ei nu există Cetăţeni, ci sclavi. Protestatarii au fost discreditaţi, bălăcăriţi de presa partizană şi ignoraţi. Acum când politicienii au văzut că oamenii nu se lasă, ba chiar se solidarizează împotriva Pungaşilor şi a Corporaţiei, Ponta şi sistemul au schimbat strategia: intimidare şi represiune.

Reacţia premierului Ponta începe să semene cu cea a ”sultanului” Erdogan, care şi el, dispreţuindu-i pe cei care-l contestau, a început o vânătoare împotriva lor. Premierul turc i-a ameninţat ca-şi vor pierde locurile de muncă şi a pus în practică aceste ameninţări, băgând în închisoare jurnalişti şi concediind profesori care au participat la proteste. În România nu s-a ajuns încă la acelaşi grad de violenţă ca în Turcia, unde poliţia a folosit la scara largă gaz lacrimogen împotriva protestatarilor paşnici, dar intimidările au început.

Ponta şi ai lui nu sunt îngrijoraţi de viaţa sau moartea localnicilor din comunele ce vor fi afectate de exploatarea gazelor de şist, de distrugerea mediului şi a patrimoniului, de distrugerea vieţii Pungeştilor şi nici de reprimarea lor de către poliţie, în schimb au sărit ca arşi când ministrul Culturii Daniel Barbu a fost atacat cu slogane şi cu întrebări justificate de către un grup de protestatari pentru Roşia Montană. Inadmisibil. S-a trecut o linie roşie, au strigat într-un cor Ponta, Antonescu şi Băsescu, liderii sistemului Pungaşilor. Săracul Barbu, el care prin natura funcţiei trebuia să apere patrimoniul cultural, nu interesele companiei. Respectabilul politolog de la Facultatea de Ştiinţe Politice, acuzat de deturnare de fonduri europene prin organizare de cursuri fictive, anchetat de OLAF, dosar muşamalizat repede odată cu schimbarea puterii, care a dezinformat în legătură cu faptul că n-a fost depusă nicio cerere la minister de includere a patrimoniului de la Roşia Montana pe lista UNESCO, care a denaturat importanţa patrimoniului, citând trunchiat dintr-un studiu făcut de experţi, - nu trebuia deranjat de nişte amărâţi de protestatari, care şi-au permis să-l întrebe cât a luat de la companie.

Partidul stat a fost înlocuit cu Pungaşii&Corporaţia SA. Cetăţenii au dreptul să protesteze, dar pot fi reprimaţi violent. Libertatea de expresie este garantată, dar manipularea şi dezinformarea sunt atributele presei mainstream. Dreptul la viaţă al unei comunităţi poate fi concesionat unei companii care decide suveran ce aer respiră oamenii de acolo, dacă sunt daţi afară din case, ce apă vor bea şi ce boli vor avea.

Faptul că i s-a spart geamul contează mai mult decât rănile suferite de protestatarii de la Pungeşti şi răul cauzat de politicieni acestei ţări în 20 de ani.

Cazul Barbu a fost folosit de Pungaşi pentru a trece la faza a doua. Ponta le-a reamintit localnicilor care protestează că statul, adică el şi ai lui, le plăteşte pensiile şi salariile şi că s-ar putea să nu mai aibă din ce s-o facă, dacă compania pleacă. Seamănă tot mai mult cu tehnica Erdogan: reprimare şi intimidare.

S-a terminat cu represiunea soft. Acum Ponta trimite un mesaj de luptă moţilor, ceva de genul să nu mai iasă în stradă că e de rău: ”Am văzut că e un grup extremist care încearcă să creeze o provocare şi violenţă la Câmpeni, în apropierea celor de la Roşia Montana. Vom avea grijă ca să nu lăsăm manifestările extremiste şi violente să se întindă şi vom lua măsuri imediat”, a declarat Ponta.

Protestatarii anti-RMGC şi anti-gaze de şist au fost opriţi de mai multe ori pe drumul spre Pungeşti de poliţie pentru a-i împiedica să ajungă la timp. Mai mult, Ponta s-a lăudat la Antena 3 că ”genul acesta de presiune în care o minoritate agresivă îşi impune punctul de vedere nu poate funcţiona în nicio ţară. (…) Nu laşi o minoritate să-ţi blocheze ţara. Eu mâine pot să aduc 10.000 de oameni. Vorbesc în ţară şi aduc 10.000. Ne batem în câţi oameni putem scoate în stradă?”. S-o fi gândind la minerii cărora Iliescu le mulţumea în 1990 pentru înaltul spirit civic de care au dat dovadă când au restabilit ordinea în Piaţa Universităţii? Sau la contramanifestaţiile de amploare pe care le-a convocat Erdogan în stradă pentru a arăta că are mai mulţi susţinători decât oameni care îl contestă?

Oricum discursul lui şi în general cel al Pungaşilor nu este foarte diferit de cel al lui Iliescu. Ponta şi Barbu i-au etichetat pe noii lor adversari şi ”agresori” ca neolegionari. Ei preiau astfel retorica veşnicului Iliescu şi demonstrează că sunt neocomunişti. Doar aceştia erau cei care agitau pericolul legionar.

Acum Pungeştii care au agresat luneta lui Barbu vor fi anchetaţi şi prezentaţi public la cererea premierului Ponta. Probabil vor fi înfieraţi la Antena 3. Sună din alte vremuri cunoscute, nu?

În esenţă nu s-a schimbat nimic. Partidul stat a fost înlocuit cu Pungaşii&Corporaţia SA. Cetăţenii au dreptul să protesteze, dar pot fi reprimaţi violent. Libertatea de expresie este garantată, dar manipularea şi dezinformarea sunt atributele presei mainstream. Dreptul la viaţă al unei comunităţi poate fi concesionat unei companii care decide suveran ce aer respiră oamenii de acolo, dacă sunt daţi afară din case, ce apă vor bea şi ce boli vor avea. Pungaşii nu se încurcă cu Pungeştii. Îşi văd de treabă atâta timp cât mai există resurse pentru jaf. Aceasta este povestea tristă a României în 2013. Comparaţia cu 1907 stă în picioare. Nu trebuie decât să înlocuiţi ţărani cu termenul generic de ”Pungeşti” şi arendaşi şi boieri cu cel de ”Pungaşi”.

Revenind la proteste, ceea ce se întâmplă acum la Pungeşti, Câmpeni şi Bucureşti nu este altceva decât renegocierea chiar a contractului social în stradă. Se ştie că atunci când una dintre părţi îşi încalcă obligaţiile prevăzute de clauzele contractuale, cealaltă parte poate denunţa în mod justificat contractul. Moţii au declarat deja că ”Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!”. Pungeştii nu se mai lasă intimidaţi. ”Pungaşii” în schimb se duc să consulte corporaţia pentru a decide ce urmează.