Cursa murdară şi periculoasă a Chinei pentru a deveni o superputere spaţială [The Telegraph]

Trebuia să fie un moment de triumf pentru industria spaţială chineză. Racheta Long March 3B de circa 55 de metri se afla pe rampa de lansare, gata să transporte pe orbită un satelit de fabricaţie americană în misiunea sa de debut, relatează The Telegraph.

Dar, la doar câteva secunde după decolare, era clar că ceva a mers îngrozitor de prost. În imaginile video neclare, se vede cum racheta virează puternic spre stânga, abia trece de turn şi se prăbuşeşte în noapte într-un unghi drept.

Racheta a aterizat în satul Mayelin, aflat în apropiere de centrul de lansare Xichang din China, creând o minge de foc uriaşă care a aplatizat clădiri şi a udat peisajul cu combustibil de rachetă. Imaginile filmate clandestin de un inginer israelian arată un peisaj apocaliptic. În raportul oficial al Chinei privind incidentul, şase persoane au murit - deşi oficialii americani din domeniul apărării au estimat că numărul real este de ordinul sutelor.

Dezastrul din 1996 a determinat retragerea precipitată a companiilor spaţiale americane de la colaborarea cu China, ceea ce a dus la instituirea unui regim de control strict al exporturilor, care există şi în prezent.

În ciuda consecinţelor, China a apărut în ultimul deceniu ca o superputere spaţială - lansând un rival pentru Staţia Spaţială Internaţională, aselenizând o sondă pe partea întunecată a Lunii şi lansând o constelaţie de sateliţi care rivalizează cu GPS.

Pe fondul acestei creşteri explozive, industria spaţială a Chinei a fost afectată de o istorie de cvasi-eşecuri şi misiuni dăunătoare mediului.

Chiar săptămâna trecută, o companie privată de rachete, Space Pioneer, prezentată ca un rival naţional pentru SpaceX a lui Elon Musk, a efectuat un test static al motorului noului său lansator Tianlong-3 - care se traduce prin "dragon ceresc".

După cum sugerează şi numele testului, racheta ar trebui să rămână fixată de rampa de lansare în timp ce oamenii de ştiinţă îi analizează propulsoarele. Cu toate acestea, vehiculul şi-a rupt legăturile, zburând spre cer înainte ca motoarele sale să se oprească şi să plonjeze înapoi pe Pământ, prăbuşindu-se într-un munte din apropierea oraşului Gongyi.

Compania a dat vina pe o "defecţiune structurală" pentru accident. Mass-media de stat nu a raportat nicio victimă.

De atunci, pe reţelele de socializare a apărut un număr tot mai mare de videoclipuri cu piese de rachete în flăcări - resturi ale programului agresiv de lansare al Chinei - care se prăbuşesc pe pământ, periculos de aproape de infrastructura civilă, în ciuda cenzurii ţării.

"Lansarea ratată nu este ceva nou", spune Chris Quilty, fondator al firmei de cercetare spaţială Quilty Analytics.

O căutare rapidă pe YouTube dezvăluie mai multe videoclipuri cu localnici care stau în jurul unor bucăţi de rachete arse în lanurile de orez sau în apropierea satelor.

"Ceea ce este îngrozitor este că folosesc propulsoare solide periculoase - şi lansează din interior, mai degrabă decât de pe linia de coastă, ca orice ţară necomunistă, astfel încât resturile aterizează în ocean nu asupra populaţiei", adaugă el.

Câteva dintre principalele baze de lansare ale Chinei, cum ar fi Xichang, se află adânc în interiorul ţării - deşi sunt baze mai moderne, cum ar fi Wenchang, au fost construite pe fâşii îndepărtate de coastă.

Din punct de vedere istoric, rachetele chineze s-au bazat pe combustibili periculoşi, cum ar fi tetroxidul de azot, hidrazina lichidă şi "acidul nitric roşu fumuriu". Aceşti compuşi formează un propulsor foarte eficient - care este, de asemenea, foarte toxic şi cancerigen.

Combustibilii ard cu o culoare maro roşiatică murdară caracteristică.

În parte, combustibilii pentru rachete ai Chinei datează de la tehnologia utilizată pe rachetele balistice intercontinentale în timpul Războiului Rece. Combustibilul în sine este relativ stabil şi fiabil. Poate fi stocat cu uşurinţă şi nu are nevoie să fie "răcit" înainte de lansare.

"Capacitatea de stocare este un avantaj cheie", spune Jack-James Marlow, şeful departamentului de inginerie al companiei scoţiene de rachete Skyrora, deoarece duce la simplificarea vehiculelor de lansare şi a infrastructurii terestre.

Dar produsele secundare pot fi mortale. Rob Adlard, de la compania britanică de rachete Gravitilab, spune: "Acidul nitric roşu fumigen este foarte rău. Ne uităm la aceste imagini [din China] şi ne gândim: 'Doamne, nu pot să cred că fac asta'".

"Recent, a circulat o imagine cu un amplificator care a căzut în apropierea unui sat, iar localnicii făceau poze cu el. Adevărul este că, dacă te-ai afla în apropierea acidului nitric în Occident, ai purta un costum complet de protecţie."

În Ignition! - o istorie plină de culoare a combustibililor pentru rachete recomandată de Elon Musk de la spaceX - John D Clark scrie că acidul nitric roşu fumuriu "atacă pielea şi carnea cu aviditatea unui banc de piranha".

Cercetătorii americani din domeniul rachetelor care au experimentat cu aceste substanţe chimice periculoase în anii 1940 au fost supranumiţi "echipa sinucigaşă". Printre aceştia se numără şi un tânăr om de ştiinţă care avea să conducă mai târziu programul spaţial al Chinei, "regele rachetelor" Qian Xuesen.

De atunci, majoritatea companiilor occidentale producătoare de rachete s-au orientat către kerosen şi oxigen lichid, mai puţin toxice, iar unele dezvoltă surse mai ecologice. SpaceX a apelat la metan, care produce relativ mai puţine emisii în comparaţie cu alţi combustibili, pentru ultimele sale motoare Raptor.

Dar ambiţiile spaţiale ale Chinei nu sunt periculoase doar pe rampa de lansare. În 2007, armata chineză a lansat o rachetă care a distrus un satelit meteorologic care orbita la 800 km deasupra Pământului. Testul cu rachetă antisatelit a creat cel mai mare câmp de deşeuri spaţiale de pe planetă, creând un pericol pentru viitoarele lansări şi misiuni. Un general al Forţelor spaţiale americane a avertizat în decembrie că sateliţii săi sunt încă nevoiţi să se ferească de rămăşiţele sondei 16 ani mai târziu.

Cu toate acestea, industria spaţială a Chinei nu a fost deloc frânată de lipsa sa faţă de siguranţă. Ţara a găzduit 222 de lansări în 2023, fiind depăşită doar de SUA. Chiar şi după eşecul testului Tianlong-3, ţara se îndreaptă rapid către implementarea unor sisteme de lansare reutilizabile - similare celor ale SpaceX.

Programul său spaţial mult îmbunătăţit îi îngrijorează pe oficialii americani. Un raport al Comisiei de revizuire a securităţii economice SUA-China a avertizat China că ar putea încerca să plaseze arme nucleare în spaţiu, cu "potenţialul de a ameninţa teritoriul naţional al SUA cu o nouă capacitate globală de atac". Oficial, China acuză SUA că sunt "forţa motrice a militarizării spaţiului".

În timp ce programul de rachete al Chinei a devenit mai sofisticat, este puţin probabil să îşi oprească abordarea actuală privind siguranţa şi mediul - deşi rachetele sale cele mai avansate, cum ar fi Long March 5, au trecut la combustibili mai puţin puternici.

"China doreşte să intre în sectorul spaţial comercial competitiv şi să ajungă acolo rapid. Poate să facă economii şi să accelereze procesul", spune Marlow de la Skyrora.

Adlard, de la Gravitilab, care dezvoltă un sistem hibrid de rachete despre care susţine că emite cu 75 % mai puţine gaze cu efect de seră, spune că urmărirea programului de rachete al Chinei este ca şi cum ai vedea "un univers paralel".

"Ei fac lucruri care ar fi total inacceptabile", spune el.