Cum vor schimba atentatele de la Paris Europa

Europa este sub stare de şoc. Preşedintele francez Francois Hollande a declarat starea de necesitate după cel mai sângeros atentat terorist pe tărâm francez de după al Doilea Război Mondial, în care au fost ucişi cel puţin 132 de oameni şi răniţi alţi 350. Totodată liderul francez a declarat război Statului Islamic, chiar înainte ca gruparea teroristă să-şi asume răspunderea pentru atentate.

Chiar dacă au fost identificaţi majoritatea atentatorilor, multe lucruri nu se leagă şi sunt încă multe întrebări fără răspuns şi lucruri ciudate. Teroriştii erau înarmaţi cu arme automate şi grenade de mână şi au acţionat după un plan foarte bine pus la punct. Prima întrebare care se pune este cum de serviciile de securitate franceze nu au putut dejuca aceste atentate, dat fiind că erau avertismente de luni de zile că un asemenea atentat ar putea avea loc. Statul Islamic ameninţase deschis că va lovi oraşe precum Paris, Londra sau Roma.

În plus, ca şi în cazul atentatelor de la Charlie Hebdo, serviciile de informaţii franceze au neglijat în mod ciudat radicalizarea atentatorilor şi nu i-au supravegheat cum trebuie. Primul atentator identificat dintre cei trei responsabili pentru carnagiul de la sala de concerte Bataclan a fost identificat ca fiind Ismail Omar Mostefai, un tânăr francez de 29 de ani, de origine algeriană, născut şi crescut în suburbiile pariziene. Intrigant este faptul că acesta a fost arestat de opt ori pentru diferite fapte, dar nu a fost niciodată închis. Mai mult, deşi serviciile aveau informaţii referitoare la radicalizarea sa într-o moschee din Chartres, el nu a fost supravegheat. Un altul, Samy Amimour, de 28 de ani, din Drancy, care s-a aruncat în aer tot în sala de Concerte, a fost acuzat în 2012 de terorism şi a fost plasat sub control judiciar, dar a dispărut. Ulterior pe numele său s-a emis un mandat internaţional de arestare, dar el a reuşit să ajungă în Siria, via Turcia. Potrivit Financial Times, familia sa a încercat fără succes să-l convingă să se întoarcă. La fel de ciudat este şi faptul că teroristul belgian Abdelhamid Abaaoud, considerat creierul atentatelor de la Paris a fost lăsat în ultimii ani să circule liber prin ţări precum Germania, Belgia sau Grecia, deşi existau indicii asupra activităţii sale teroriste.

Sigur, problema tinerilor jihadişti care sunt recrutaţi în ţări ca Germania sau Franţa şi care pleacă pentru a se antrena în tabere teroriste din Pakistan, Afganistan, Irak sau Siria şi pentru a lupta acolo pentru Al-Qaeda sau Statul Islamic nu este nouă. S-a vorbit mult despre homegrown terrorists, despre pericolul reîntoarcerii în Europa a recruţilor plecaţi să lupte în zonele de conflict, dar s-a făcut foarte puţin pentru a adresa rădăcinile problemei: integrarea musulmanilor în Europa şi prevenirea radicalizării.

Franţa a încercat să îngroape aceste probleme sub preşul laicităţii. Statul francez s-a amăgit cu ideea că proclamarea laicităţii şi excluderea religiei din spaţiul public, interzicerea burkăi etc, îl va scuti de abordarea problemei Islamului, ceea ce în mod evident s-a dovedit o mare eroare. Discursul predominant de integrare, adică asimilare, în societăţi tot mai lipsite de valori, ateiste şi puternic materialiste şi consumiste, nu avea cum să fie atractiv pentru tinerii care caută un sens în viaţă şi care sunt păcăliţi uşor de islamişti cu o cauză ucigaşă, neavând repere.

Scopurile ISIS

Dacă plecăm de la ipoteza că aceşti atentatori au acţionat ca celule inspirate sau coordonate de Statul Islamic, trebuie să ne întrebăm ce scopuri avea gruparea să orchestreze un astfel de atentat. O explicaţie ar fi că Statul Islamic încearcă să devină o reţea teroristă globală, aşa cum a fost şi Al-Qaeda, care poate lovi oriune, oricând, chiar şi pe teritoriul european.

Nu întâmplător gruparea, care a revendicat acest atac, a ales ca ţintă stadionul Stade de France, unde se defăşura meciul dintre naţionalele Franţei şi Germaniei la care asistau şi preşedintele Franţei şi alţi miniştri. A fost o lovitură simbolică în inima Europei, împotriva motorului Uniunii Europene, menită să arate puterea terorismului. Scopul strategic al ISIL şi a susţinătorilor săi este pe de-o parte să semene terorarea şi frica în Europa, astfel încât nimeni să nu se mai simtă în siguranţă, ci să se teamă că oricând ar putea fi ucis de un duşman invizbil. Obiectivul terorii este şi acela de a determina populaţiile-ţintă să-şi forţeze liderii, din frică, să ia anumite decizii majore precum oprirea participării la campania de bombardamente din Siria. Franţa este una dintre ţările care a susţinut campania anti-ISIS din Irak şi Siria, condusă de SUA, prin staţionarea a 6 avioane Dassault Rafale în Emiratele Arabe Unite şi şase avioane Mirage în Iordania. În plus, Parisul a trimis portavionul nuclear Charles de Gaulle pentru a intensifica raidurile aeriene împotriva Statului Islamic din Siria şi Irak.

Potrivit martorilor oculari de la carnagiul din Bataclan, atentatorii şi-ar fi justificat măcelul prin ”ceea ce Franţa face în Siria”, dar Parisul a avut o politică intransigentă anti-Assad de la începutul conflictului sirian, poziţionându-se clar de partea sunniţilor şi a opoziţiei siriene. Mai mult, în august 2013, Franţa a fost unul dintre principalii susţinători ai unei operaţiuni militare în Siria, ca răspuns la folosirea armelor chimice de către regim.

Pe de altă parte, oricât de sordid ar suna, printr-un astfel de atac, organizaţia teroristă îşi sporeşte astfel numărul de recruţi şi de sponsori. În al treilea rând, scopul Statului Islamic este să alimenteze diviziunile din Europa, aşa cum a făcut-o cu succes în Irak şi Siria, pentru propriile scopuri. ISIS a speculat şi a amplificat tensiunile sectare dintre sunniţi şi şiiţi, a profitat de marginalizarea sunniţilor şi a exploatat diviziunile religioase, tribale şi etnice. Prin incitarea comunităţilor una împotriva alteia şi hrănirea unui climat de teamă, ură şi conflicte, teroriştii şi-au consolidat baza de recrutare. În Europa, prin atentatele de la Paris conexate cu criza refugiaţilor, teroriştii speră să facă acelaşi lucru. Ei încearcă să asmută Europa împotriva refugiaţilor sirieni, pe care-i consideră trădători pentru că au fugit din ţară. Pe de altă parte însă, musulmanii veniţi pe teritoriul Europei, confruntaţi cu restricţii mai mari din partea autorităţilor, cu o eventuală schimbare a atitudinii populaţiilor şi cu agresivitatea extremei drepte ar putea uşor cădea în braţele Statului Islamic.

Consecinţele interne

Primul efect deja vizibil al carnagiului de la Paris este că Europa arată ca o cetate asediată care încearcă să-şi închidă porţile. Mai multe state precum Spania, Olanda, Finlanda, Belgia, Danemarca au anunţat măsuri de securitate sporite pe întreg teritoriul.

Atentatele vin pe fondul crizei refugiaţilor, care deja exacerbase diviziunile dintre statele membre UE referitoare la împărţirea acestora şi la modul de gestionare. Faptul că asupra unuia dintre atentatori a fost găsit un paşaport sirian şi că un oficial grec a susţinut că acesta a fost înregistrat pe lista Leros ca refugiat nu ajută, ci dimpotrivă sporeşte îngrijorările legate de faptul că în cadrul fluxurilor mari de refugiaţi care inundă Europa, s-au infiltrat şi terorişti. Asta chiar dacă unii oficiali au susţinut că documentul de identitate era fals, sau că a fost plantat acolo.

Polonia a fost prima ţară care a anunţat că nu mai primeşte refugiaţi, în baza cotelor obligatorii şi a principiului de relocare, ca urmare a atentatelor de la Paris, până ce nu primeşte garanţii de securitate (nu e clar de ce fel). Varşovia cere o revizuire a politicii europene în criza refugiaţilor.

În Germania, masacrul parizian nu face decât să şubrezească şi mai tare poziţia pro-refugiaţi a Angelei Merkel, criticată de opoziţie, de partenerii de coaliţie şi chiar de oameni din propriul partid, care-i cer să ia măsuri pentru blocarea fluxului migraţionist şi pentru expulzarea cât mai rapidă a celor care nu sunt cu adevărat refugiaţi şi nici nu au perspective de azil. Deja Berlinul a schimbat macazul şi cere revenirea la regulamentele de la Dublin. În plus, carnagiul de la Paris toarnă gaz pe foc într-un moment în care numărul de violenţe împotriva refugiaţilor şi de incendiere a unor adăposturi de refugiaţi creşte în fiecare zi în Germania. Extrema dreaptă a primit un nou pretext pentru a continua astfel de atacuri.

Pe de altă parte, guvernele statelor europene vor întări mai mult securitatea, restrângând libertăţile individuale, sub justificarea ameninţării teroriste. Franţa a decis deja prelungirea stării de urgenţă cu trei luni, până la jumătatea lunii februarie. Potrivit BBC, orice persoană considerată o ameninţare publică poate fi plasată sub arest la domiciliu, iar poliţia are dreptul să facă percheziţii oricând fără acordul prealabil al unui judecător, dacă există un pericol public. Totuşi procurorul Republicii va fi informat de orice decizie de percheziţie, care se va derula în prezenţa unui ofiţer al poliţiei judiciare. În timpul acestor percheziţii, vor putea fi copiate orice date stocate pe sisteme informatice sau echipamente.

Atentatele de la Paris toarnă gaz pe foc în criza refugiaţilor. Partidele extremiste sunt în ascensiune, populaţiile se tem de infiltrarea teroriştilor în Europa prin fluxurile migratorii, iar Rusia se prezintă ca un partener onorabil în lupta anti-ISIS.

Există îngrijorări că Franţa va introduce prin măsurile dure de securitate propria versiunea a controversatului Patriot Act american, titrează France 24, pe fondul avertismentului unor analişti că ţara s-ar putea transforma într-un stat poliţienesc. Preşedintele francez a declarat că vor fi luate măsuri pentru a facilita expulzarea străinilor consideraţi o ameninţare de securitate, pentru a revoca cetăţenia celor care au dublă cetăţenie şi pentru a închide moscheile radicale.

Este important de menţionat faptul că Hollande şi guvernul său au adoptat legi anti-teroriste de supraveghere cu mult înainte de atacuri, în luna iunie, când statul a primit puteri extinse de a-i spiona pe cetăţeni. În mod bizar, adoptarea acestor legi a coincis cu scandalul de spionaj american îndreptat chiar împotriva lui Hollande şi a predecesorilor săi.

Ascensiunea extremiştilor

O altă consecinţă majoră a atentatelor este ascensiunea forţelor extremiste şi populiste în Europa, care profită de climatul de teamă şi insecuritate şi mizează pe o retorică vehementă anti-imigraţie. Frontul Naţional are şansa de a-şi spori electoratul profitând de actuala situaţie la alegerile regionale de peste trei săptămâni, când ar putea obţine un rezultat istoric. Marine Le Pen este deja considerată favorită la alegerile prezidenţiale. Ea a cerut ca Franţa să-şi reia controlul asupra propriilor graniţe şi a declarat că ”extremismul islamic trebuie strivit”. Cu alte cuvinte, ea cere desfiinţarea spaţiului Schengen, care deja este suspendat prin deciziile Germaniei, Suediei, Sloveniei şi Ungariei de a reintroduce controale vamale la frontieră. Va fi tot mai greu pentru guvernele UE să apere libertatea de circulaţie şi politica frontierelor deschise, pe fondul avansului populiştilor.

Un bun exemplu în acest sens este partidul populist şi eurosceptic Alternativa pentru Germania care încearcă să profite de actualul context pentru a câştiga capital electoral. ”Nu se poate să nu ne protejăm graniţele şi ca imigranţii veniţi din Siria să intre în ţară fără să fie înregistraţi. Politica lui Merkel a frontierelor deschise pentru toţi oamenii din regiune nu mai poate fi continuată”, a declarat Alexander Gauland, vicepreşedinte al AfD, citat de WSJ.

Consecinţele externe

Franţa nu a reacţionat cu o retragere din Siria şi Irak, cum ar fi vrut ISIL, ci dimpotrivă şi-a intensificat raidurile aeriene împotriva grupării, lovind duminică chiar fieful grupării din oraşul sirian Raqqa, o demonstraţie clară că Parisul nu se va opri până nu va zdrobi inamicul pe care preşedintele Hollande l-a numit explicit.

Unii analişti au vorbit despre posibilitatea ca Franţa să declanşeze şi o operaţiune cu trupe terestre expediţionare, conştientă că doar prin bombardamente din aer ISIS nu poate fi învins. S-a pus şi problema dacă acest caz al atentatelor de la Paris intră sub incidenţa articolului 5, care spune că dacă un stat membru este atacat, toate celelalte ţări se consideră atacate şi-i sar în ajutor militar.

Europa are în continuare o mare deficienţă – lipsa unei politici comune de apărare – astfel încât o intervenţie a NATO în Siria ar putea să fie o soluţie mai realistă. Problema majoră este însă alta. Rusia a ocupat deja spaţiul aerian din Siria, iar acum ar putea fi acceptată ca un partener onorabil şi inevitabil într-o alianţă comună anti-ISIS. Francois Hollande a semnalat deja schimbarea politicii faţă de Moscova şi a chemat Rusia să se alăture unei coaliţii comune antiteroriste, exact ce propusese preşedintele Putin la Geneva.

Dat fiind că preşedintele Obama nu vrea să trimită trupe în Siria, el va încerca să ajungă la o soluţie politică, printr-un acord cu Rusia. La summitul G20 din Turcia, preşedintele american a lăudat eforturile depuse de toate ţările în contracararea Statului Islamic şi a subliniat importanţa eforturilor militare ale Rusiei în Siria. Dacă până acum îi critica pe ruşi pentru că bombardează opoziţia siriană şi îl susţin pe Assad, Obama şi-a schimat poziţia şi pare pregătit să facă o alianţă anti-teroristă comună cu Rusia împotriva Statului Islamic.

Foarte probabil Vladimir Putin va cere concesii privind Ucraina pentru a juca un rol constructiv în Siria. Ar putea să fie vorba despre ridicarea sancţiunilor, plecând de la ideea că ISIL este o ameninţare mai mare decât Rusia pentru SUA şi Occident, în general, în acest moment. De o astfel de abordare se tem ţările din flancul estic precum Polonia, care văd cum axa sudică devine prioritară asupra axei estice.

Deocamdată este foarte greu de înţeles ce presupune concret înţelegerea între ruşi şi americani privind tranziţia din Siria şi care va fi rolul lui Assad. În cazul în care acesta va rămâne la putere şi va intra şi el în coaliţia anti-ISIS, rezultatul va fi doar că sunniţii se vor alătura Statului Islamic împotriva sa, iar problema nu va fi rezolvată.

În concluzie, orice acord cu Rusia pe fondul atentatelor de la Paris creează mai multe probleme decât rezolvă, chiar dacă Putin este privit acum ca o soluţie.

Citiţi şi: Ce este Statul Islamic