A eşuat integrarea musulmanilor germani? (V): Pericolul Eurabiei sau o nouă migraţie către Turcia?

”În 50 de ani, musulmanii ar putea fi majoritari în Europa datorită unei rate de natalitate net superioare. Poate chiar preşedintele ţării va fi copil de imigranţi. Pot să-mi imaginez asta”, spune Ender Cetin, administratorul celei mai mari moschei din Berlin şi responsabil de comunicare în cadrul Uniunii Turco-islamice pentru afaceri religioase (DITIB), una dintre cele mai puternice organizaţii ale musulmanilor din Germania, într-un interviu pentru Epoch Times.

În Germania trăiesc în jur de 3,2 milioane de musulmani, dintre care 300.000 în capitala Berlin. Aproximativ 230.000 dintre aceştia sunt de origine turcă (80.000 au cetăţenie germană). Cea mai mare parte sunt însă aparent musulmani nepracticanţi, liberali sau seculari.

În opinia lui Ender Cetin, există însă şi foarte mult amestec. Nemţi care se căsătoresc cu turco-germane şi invers. ”Problema este însă legată de prevenirea agravării situaţiei în zonele sociale defavorizate. Statul german face deja câte ceva în această privinţă, dar acţiunea sa vine prea târziu”, spune Cetin.

Turco-germanului nu-i place să vorbească despre integrare pentru că în opinia sa ”există şi mulţi germani care nu se integrează în propria lor ţară, dar în schimb din partea noastră există întotdeauna această aşteptare de a ne integra”. Totuşi, preocuparea crescândă a părinţilor turco-germani pentru rezultatele şcolare ale copiilor lor din ultima vreme arată, în opinia sa, că există o dorinţă de integrare a musulmanilor în societate.

Chiar dacă musulmanii nu au un organism central care să-i reprezinte în relaţia cu statul, nici un şef de cult – echivalentul unui papă sau unui patriarh, în ţări precum Marea Britanie, Olanda şi Franţa, dialogul cu statul este mai uşor pentru ca acesta i-a recunoscut oficial. În Germania, statul a spus că religia este o treabă care trebuie reglementată de comunităţi. Aşa s-au fondat organizaţiile musulmanilor, printre care şi DITIB. Iar acestea au început să aducă imami din străinătate, mai ales din Turcia pentru moscheile din Germania. Cetin consideră că s-a format un fel de Euroislam, ca formă de adaptare la societatea germană. ”Prejudecăţile însă rămân. Se vorbeşte despre Ehrenmorde (crime de onoare) în familiile musulmane foarte conservatoare. Aceste cazuri nu pot fi însă proiectate asupra întregii lumi islamice”, crede Cetin. Crimele de onoare vizează în general fiicele, care sunt ucise de fraţi sau de taţi pentru că au prieteni germani şi duc o viaţă libertină, în dezacord cu valorile islamice tradiţionale.

Reprezentantul DITIB consideră că alte ţări sunt mult mai avansate în ce priveşte integrarea musulmanilor. ”În Marea Britanie am văzut femei poliţist cu văl, pe când în Germania oamenii încă se întreabă de ce femeile musulmane poartă batic. Femeile care poartă văl sunt discriminate la angajare. Eu mă simt bine la Berlin, mă simt acasă, dar câteodată nu mă simt acceptat ca german. Când fac turul moscheii pentru turişti, aceştia îmi spun de multe ori că vorbesc bine germana. Iar eu mă gândesc: da, pentru că aici e casa mea”, povesteşte Cetin. Chiar soţia sa, care poartă voal islamic, nu a fost angajată din acest motiv la o societate de asigurări.

”Integrarea nu presupune doar să cunoşti limba ţării, ci şi să respecţi şi să recunoşti legile şi Constituţia şi să participi activ la viaţa în societate. Integrarea presupune însă şi să ai aceleaşi şanse de educaţie, de angajare, fără discriminare. Din păcate există mulţi tineri care se izolează pentru că n-au nicio perspectivă de viitor şi se simt excluşi şi devalorizaţi de societate”, concluzionează Cetin.

În Germania trăiesc în jur de 3,2 milioane de musulmani, dintre care 300.000 în capitala Berlin. Aproximativ 230.000 dintre aceştia sunt de origine turcă (80.000 au cetăţenie germană). Cea mai mare parte sunt însă aparent musulmani nepracticanţi, liberali sau seculari.

Migraţia inversă

Mulţi turco-germani tineri, care nu se simt acceptaţi în Germania, pleacă în Turcia în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales că ţara a înregistrat o creştere economică semnificativă în ultimii ani şi a devenit o adevărată putere regională. Mai ales cei educaţi, cu o pregătire solidă şi care ştiu şi o limbă străină, germana, sunt căutaţi de companiile turceşti şi au această şansă. Ertan Öztürk, un tânăr care studiază teologia islamică, îmi explică într-o moschee din Kreuzberg că mulţi tineri turco-germani pleacă în afară ca să studieze. ”Şi eu m-am născut şi am crescut în Germania şi mi-am dat bacalaureatul aici, iar apoi am plecat în 2003 în Turcia să studiez teologie. Mi-ar fi plăcut să studiez în Germania dar nu exista posibilitatea de a studia aici teologie islamică”, povesteşte tânărul turco-german. În momentul în care a intrat la facultate, exista doar Islamwissenschaft (ştiinţa Islamului) ca disciplină în Berlin, dar nu şi teologia. Aceasta este predată şi de nemusulmani şi analizează Islamul din perspectivă politică şi ştiinţifică. Teologia islamică în schimb insistă şi pe aspecte practice legate de rugăciune, de cum se fac botezurile, nunţile, de ritualuri şi reguli. În plus, studiul teologiei islamice îi dă dreptul absolventului să devină imam sau profesor de religie.

Autorităţile germane se gândesc în prezent la un mijloc de integrare etnică a numeroasei diaspore turceşti şi de diminuare a influenţei politico-religioase a imamilor turci asupra sa: crearea de departamente de teologie islamică în cadrul universităţilor germane, care să „formeze imami moderaţi şi profesori de teologie islamică”.

Va urma