Ce este Statul Islamic (analiză)

Statul Islamic care a îngrozit lumea prin crimele sale abominabile este o grupare teroristă globală, cu o agendă universală. Mai periculoasă decât Al-Qaeda din care s-a desprins, gruparea teroristă controlează un teritoriu de mărimea Marii Britanii. Autoproclamatul calif Abu Bakr al-Baghdadi ”conduce” aproximativ opt milioane de oameni. În acest teritoriu vast dintre Irak şi Siria a fost instaurat un regim religios de teroare, în care singurele legi acceptate sunt cele care derivă direct din viaţa profetului şi din Coran. Paradoxal, Statul Islamic este organizat după model occidental.

Grupul islamist radical care a ocupat teritorii extinse în estul Siriei şi în nordul şi vestul Irakului este în prezent combătut de o coaliţie internaţională, condusă de SUA, care a conştientizat târziu că acesta reprezintă o ameninţare nu doar pentru regiune, ci şi pentru Occident prin posibilitatea lansării de atentate teroriste. Crimele Statului Islamic – uciderea ostatecilor, răpirile, decapitarea jurnaliştilor şi soldaţilor - au provocat indignare în lumea întreagă.

Deşi nu este un stat în accepţiunea occidentală a termenului, ISIL aspiră să întemeieze un califat, adică un stat condus de un singur lider politic şi religios, potrivit legii islamice şaria care să se întindă de la Damasc, la Bagdad, Mecca, Medina şi până la Cairo. Jihadiştii nu recunosc graniţa care a devenit deja inexistentă între Irak şi Siria şi au promis că vor trece şi graniţele Iordaniei, Libanului şi vor elibera Palestina, potrivit BBC. Ambiţia Statului Islamic este de a conduce toţi musulmanii, care în viziunea sa trebuie să se supună liderului suprem, califul autoproclamat Abu Bakr al-Baghdadi, care se revendică drept un descendent direct al profetului Mahomed.

Deocamdată gruparea teroristă şi aliaţii ei controlează potrivit estimărilor BBC aproximativ 40.000 km pătraţi din teritoriul Irakului şi al Siriei, aproape cât suprafaţa Belgiei. Există însă şi estimări potrivit cărora IS controlează 90.000 de km pătraţi, cât suprafaţa Iordaniei. Acest teritoriu include oraşe precum Mosul, Tikrit, Falluja şi Tal Afar în Irak, Raqqa în Siria, câmpuri petrolifere, baraje şi drumuri. Sub teroarea ISIL trăiesc în prezent aproximativ opt milioane de oameni. Aceştia trebuie să se supună unei interpretări stricte a legii islamice, femeile sunt forţate să poarte văl, iar nemusulmanii să se convertească sau să plătească o taxă specială. Biciuirile, execuţiile în masă şi crucificările sunt la ordinea zilei deoarece jihadiştii aderă la o interpretare extremă a Islamului sunnit, în care ei sunt singurii credincioşi, iar necredincioşii trebuie ucişi.

Originile

Gruparea nu a apărut din neant, ci ca o organizaţie umbrelă a Al-Qaeda în Irak, condusă de Abu Musab al-Zarqawi. În 2013, a orchestrat mai multe atentate teroriste în Irak şi s-a alăturat rebeliunii împotriva preşedintelui Bashar al-Assad în Siria. În aprilie 2013, Baghdadi a anunţat fuziunea foreţelor sale din Irak şi Siria şi crearea Statului Islamic în Irak şi Levant (ISIL). Liderii Frontului al-Nusra şi Al-Qaeda au respins această mişcare, dar ISIL a devenit tot mai puternic profitând de discriminarea sunniţilor în Irakul condus de Nuri al-Maliki, de izbucnirea războiului din Siria şi de adâncirea clivajului sunniţi-şiiţi în Orientul Mijlociu în general.

Fără ajutorul triburilor sunnite care se simţeau discriminate de guvernul şiit de la Bagdad, militanţii Statului Islamic n-ar fi putut prelua controlul asupra unor oraşe ca Falluja sau Mosul. Premierul irakian Nuri al Maliki care a fost forţat să renunţe la putere are o mare vină din această perspectivă. El a acţionat doar în interesul şiiţilor şi i-a marginalizat pe sunniţi. Aceştia au fost discriminaţi la alocarea posturilor în administraţie, poliţie şi armată. Mai mult, potrivit Amnesty Internaţional, mii de sunniţi irakieni au fost deţinuţi şi încarceraţi arbitrar, fără acuzaţii, şi chiar torturaţi. Ca urmare, ei au ajuns să se simtă ameninţaţi şi au căutat o alianţă cu gruparea Statul Islamic în Irak şi Siria împotriva guvernului central şiit. La fel, fără haosul din Siria, jihadiştii ISIL n-ar fi putut să intre atât de uşor în Irak şi să destabilizeze şi Siria.

Recrutarea şi armamentul

Statul Islamic s-a folosit de acutizarea conflictului dintre sunniţi şi şiiţi, în sensul că i-a fost mai uşor să recruteze sunniţi care se simţeau excluşi de puterea de la Bagdad. Atâta timp cât şiiţii nu împart puterea echitabil iar sunniţii nu sunt reprezentaţi corespunzător în instituţiile statului irakian, gruparea poate găsi un bazin larg de recrutare în nordul ţării.

Pe de altă parte, IS este o miliţie eterogenă, formată din luptători din mai multe ţări, mulţi dintre ei nevorbitori de arabă, care au în comun doar raportarea la şaria. Pentru a impune însă un stat islamic gruparea ar avea nevoie de o ancorare în societăţile respective şi de capacitatea de a menţine şi gestiona teritoriile ocupate. Deocamdată ea nu a dovedit că vrea şi este capabilă să ofere serviciile de bază populaţiei din acestea.

În ceea ce priveşte armamentul, ISIL dispune de o mare varietate de arme uşoare şi grele, lansatoare de rachete, puşti anti-aeriene şi sisteme portabile de rachete sol-aer. Gruparea a capturat şi tancuri şi blindate de la armatele siriană şi irakiană. Mai mult, în rândurile ISIL se regăsesc foşti generali şi alţi ofiţeri din vremea lui Saddam Hussein.

Statul Islamic este cel mai bogat grup terorist din lume, dispunând de 2 miliarde de dolari, în cash şi active. Reţeaua care ani de zile a primit bani de la finanţatori privaţi din zona Golfului se autofinanţează în prezent din vânzarea de arme, comercializarea petrolului şi gazului din teritoriile ocupate, cât şi din taxe, contrabandă, extorcări şi răpiri. Mai mult, ISIL a jefuit şi marile bănci din oraşele pe care le-a cucerit, punând astfel mâna pe sume mari de bani.

Statul Islamic este cel mai bogat grup terorist din lume, dispunând de 2 miliarde de dolari, în cash şi active. Reţeaua care ani de zile a primit bani de la finanţatori privaţi din zonă Golfului se autofinanţează acum din vânzarea de arme, comercializarea petrolului şi gazului din teritoriile ocupate, cât şi din taxe, contrabandă, extorcări şi răpiri.

Ierarhia teroristă

Un alt paradox este că gruparea teroristă este organizată după modelul vestic pe care-l respinge. Chiar dacă se bazează pe o ideologie arhaică de întoarcere la practicarea Islamului pe timpul profetului Mahomed, Statul Islamic are o structură de conducere şi o ierarhie care par copiate după modelul occidental.

În fruntea ierarhiei se află Abu Bakr al-Baghdadi, care conduce ISIL de peste patru ani deja şi care s-a autoproclamat calif în iunie 2014. Acesta are doi adjuncţi, Adnan al-Sweidawi şi Fadel al-Hayali, care au ocupat amândoi poziţii înalte în armata irakiană, în timpul lui Saddam Hussein.

În mod bizar, Statul Islamic, care nu recunoaşte graniţa dintre Siria şi Irak, stabilită cu o sută de ani în urmă de Franţa şi Marea Britanie, a menţinut diferenţierea teritoriilor ocupate. Sweidawi este răspunzător pentru Siria, iar Hayali pentru teritoriile irakiene cucerite de IS.

Cei doi adjuncţi dau ordine guvernatorilor care se ocupă de provinciile din Siria şi Irak aflate sub controlul Statului Islamic şi care dau dispoziţii la rândul lor consiliilor locale cum să implementeze decretele executivului pe probleme legate de relaţii cu media, recrutare sau chestiuni financiare.

Cel mai important organism al mişcării este însă Consiliul Şura, format din 9 buni cunoscători ai dreptului islamic care trebuie să vegheze ca liderii grupării, cât şi guvernatorii şi consiliile locale să respecte interpretarea fundamentalistă a şaria, scrie revista germană Spiegel. Ei răspund faţă de ramura executivă şi decid şi crime precum decapitarea ostaticilor James Foley, Steven Sotloff şi David Haines. Teoretic Consiliul Şura îl poate demite şi pe calif, dacă acesta deviază de la preceptele şaria.

Teroriştii sunt organizaţi paradoxal chiar pe modelul vestic pe care declarativ îl resping. Baghdadi, consilierii cabinetului său şi cei doi adjuncţi reprezintă un fel de ramură executivă. În plus, există nouă Consilii, care ar corespunde ministerelor dintr-un guvern: Consiliul juridic se ocupă de conflictele din familie şi încălcarea dreptului islamic. Consiliul de Securitate coordonează controlul asupra teritoriilor ocupate şi decide asupra înfiinţării de puncte de control. Consiliul de ajutor pentru luptători se ocupă de integrarea noilor recruţi jihadişti străini. Consiliul Militar de operaţiunile militare şi securizarea teritoriului cucerit. Consiliul de servicii secrete strânge informaţii despre adversarii interni şi externi ai Statului Islamic. Consiliul media este repsonsabil pentru comunicarea oficială şi propaganda de pe reţelele de socializare. Consiliul financiar funcţionează ca un minister de finanţe care dispune de sute de milioane de dolari americani şi totodată coordonează vânzarea de petrol şi de arme.

Greu de învins

Chiar dacă recent militanţii Statului Islamic au fost alungaţi din oraşul sirian Kobane după lupte aprige, ei rămân o ameninţare ce nu poate fi combătută doar prin raiduri aeriene. Unii experţi susţin că atâta vreme cât Bashar al Assad va fi la putere în Siria, gruparea nu va putea fi învinsă. Aici este şi una dintre marile probleme ale SUA şi ale coaliţiei internaţionale împotriva SI. Washingtonul a declarat răspicat că nu-şi va coordona raidurile aeriene de pe teritoriul sirian cu preşedintele Assad şi nici nu-l va informa când şi unde vor lovi.
Recent, Statul Islamic a pierdut teren în Siria în faţa kurzilor şi a forţelor guvernamentale siriene şi şi-a retras luptătorii şi armamentul greu din satele din apropierea oraşului Alep.