Cum încearcă Rusia să ţină Ucraina departe de UE

Pe măsură ce se apropie summitul de la Vilnius, în cadrul căruia este de aşteptat ca Ucraina şi Republica Moldova să semneze acordurile de asociere şi acordul de liber schimb, presiunea Moscovei creşte pentru a încerca să împiedice apropierea de Vest. Putin, care îşi vede ameninţat proiectul de a crea o Uniune eurasiatică, compusă din fostele state sovietice, ameninţă cele două ţări din Parteneriatul estic cu represalii comerciale, cu închiderea robinetului la gaz sau le momeşte cu preţuri mici la gaz. Este însă greu de crezut că şantajul economic va funcţiona ca în cazul Armeniei pentru că oligarhii sunt interesaţi de piaţa europeană.

La sfârşitul lunii august, preşedintele rus Vladimir Putin ameninţa Kievul că va „lua măsuri de protecţie“, dacă Ucraina va semna acordul de liber-schimb cu Uniunea Europeană, în noiembrie la Summitul de la Vilnius. Putin se teme că zona de liber schimb Ucraina-UE va duce la o invazie de produse europene pe piaţa ucraineană fără tarife vamale, care vor face concurenţă ruşilor prezenţi acolo, ba mai mult acestea vor intra cu taxe mici, ca importuri, pe teritoriul rusesc. Astfel ar fi subminată Uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus.

În logica preşedintelui rus, pierderea Ucrainei, stat mare şi cu o importanţă strategică, este de neacceptat pentru proiectul Uniunii eurasiatice care încearcă să readucă în sfera de influenţă rusească foştii sateliţi Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Kârgâzstan, Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina şi Uzbekistan. Deja a reuşit în cazul Armeniei, ţară foarte dependentă economic de Rusia, care a anunţat recent prin preşedintele Sarkisian, după o întâlnire cu Putin, că va adera la Uniunea Vamală.

A fost o surpriză şi consternare pentru cancelariile europene, pentru că după ani de zile de negocieri complexe cu UE, Armenia părăseşte de facto Parteneriatul Estic. Putin încearcă să procedeze similar şi în cazul Ucrainei pentru a împiedica apropierea şi mai mare a ţării de UE. El aplică strategia tradiţională rusească care combină soft power, prin trimiterea patriarhului rus Kirill să le vorbească ucrainenilor sau moldovenilor despre identitatea comună ortodoxă, care potrivit ideologului Kremlinului Dughin ar trebui să-i convingă să intre în Uniunea Eurasiatică, cu stimulente precum gaz ieftin şi acces la pieţe. Dacă această tactică nu funcţionează, Rusia schimbă foaia şi ameninţă cu sancţiuni comerciale şi cu întreruperea sau creşterea preţurilor la gaz.

Aşa se explică actualele şicane cu controale vamale riguroase şi cu restricţii asupra importurilor moldoveneşti şi ucrainene pe piaţa rusă. Autorităţile ruse au interzis cea mai cunoscută ciocolată din Ucraina, acuzând că aceasta provoacă cancer, şi la fel la exporturile de textile s-au înregistrat restricţii. Similar a procedat Rusia şi în Republica Moldova unde reprezentanţii inspecţiei sanitare ruse au adoptat decizia de stoparea deplină a livrărilor de băuturi alcoolice moldoveneşti în Federaţia Rusă motivând că acestea conţin substanţe nocive pentru rinichi.

Volodymyr Fesenko, analist politic ucrainean al centrului de studii politice aplicate PENTA, declara pentru Euronews că acesta nu este un război comercial tipic, dar are clar ţinte specifice. „Atacul Rusiei este îndreptat asupra liderilor marilor afaceri ucrainene, asupra oamenilor care joacă un rol important în economia ucraineană, deoarece ei fac cel mai mare lobby pentru integrarea europeană a Ucrainei“, explică expertul.

O altă armă pe care Rusia o poate folosi împotriva Ucrainei este posibilitatea întreruperii gazului la începutul sezonului de toamnă-iarnă. În 2009, disputa dintre cele două ţări a dus la probleme pentru statele europene, furnizarea de gaze fiind întreruptă. Faptul că Moscova ia serios în calcul folosirea armei şantajului energetic s-a văzut şi din ameninţarea voalată transmisă de Dimitri Rogozin moldovenilor, cărora le spunea ”vedeţi să nu îngheţaţi la iarnă”.

Dependenţa economică

Totuşi Kievul n-a cedat cel puţin deocamdată presiunilor Moscovei. Oligarhii ucraineni par să mizeze mai mult pe piaţa europeană, decât pe cea rusească. Deocamdată însă un sfert din exporturile ucrainene se duc pe piaţa rusă, 60% sunt absorbite de Rusia, Belarus şi Kazahstan, iar restricţiile comerciale ar putea să coste Ucraina 2,5 miliarde de dolari, potrivit Federaţiei angajatorilor ucraineni. Deja compania producătoare a ciocolatei interzise Roshen a anunţat că va concedia 400 muncitori deoarece şi ceilalţi doi parteneri ai Rusiei din Uniunea vamală, Belarus şi Kazahstan s-au alăturat interdicţiei produselor companiei pe pieţele lor, provocând acesteia pierderi de 200 de milioane de dolari.

Sprijinul Europei pentru Ucraina nu este necondiţionat. Rămâne nerezolvat cazul fostului premier Iulia Timoşenko, pe care mulţi îl consideră un caz de abuz politic, şi dezamăgirea multor state europene faţă de reformele din administraţia şi justiţia ucraineană. Statele europene ar putea închide însă ochii la toate aceste probleme pentru a scoate Ucraina din laţul Rusiei.

Pe de altă parte, situaţia economică a Ucrainei este şi ea destul de delicată, ţara trebuind să plătească sume mari ca datorie externă anul acesta. Economia este în recesiune, rezerva valutară a scăzut puternic, astfel încât ţara nu-şi poate permite un război comercial cu Rusia.

În privinţa gazului, Ucraina are nevoie de încă 3,5 miliarde de metri cubi pentru a intra în sezonul rece cu 12,5 de miliarde de metri cubi gaz, deci Rusia poate să-şi folosească pârghia de şantaj, cu preţul sau cu întreruptul şi să ceară concesii politice.

Cu toate acestea, premierul ucrainean Mykola Azarov a cerut recent Moscovei să accepte pecetluirea de către ţara sa a acordului de liber schimb cu UE ca pe o realitate. În cadrul întâlnirii avute cu premierul rus Dmitri Medvedev la Moscova, Azarov a reafirmat că Ucraina doreşte să-şi crească comerţul cu Rusia, ca volum şi calitate în viitor. Este deci nesigur dacă Ucraina va vira decisiv către Vest sau va păstra actuala politică de balans între Est şi Vest.

Ce este clar e că Kievul nu poate fi şi în uniunea vamală cu Rusia şi în zona de liber schimb cu UE în acelaşi timp. Ucraina trebuie să se decidă în care luntre vrea să fie, iar din acest punct de vedere summitul de la Vilnius este decisiv.

Şi europenii au lăsat să se înţeleagă că Ucraina nu poate fi membră în ambele Uniuni. Mai mult, ei au înţeles că trebuie să protejeze, măcar declarativ Ucraina şi Republica Moldova de presiunile şi şantajul rusesc care se înteţesc pe măsură ce se apropie summitul de la Vilnius. „Rusia nu poate exercita o presiune necuvenită asupra partenerilor estici şi este obligată să respecte în totalitate dreptul acestora de a-şi construi propriul lor destin politic şi economic. Vrem să mergem înainte spre semnarea cu Ucraina a Acordului de Asociere şi parafarea acestuia cu cât mai multe ţări. În plus, Rusia, în calitate de membru nou în Organizaţia Mondială a Comerţului, trebuie să înveţe că nu poate să ameninţe comerţul în mod constant într-o manieră motivată politic şi să impună restricţii vamale”, a declarat Graham Watson, raportorul PE pentru Moldova. Mai mult, Parlamentul European va adopta astăzi o rezoluţie de condamnare a presiunilor Rusiei asupra statelor ce vor semna acorduri cu UE la Vilnius.

Sprijinul Europei pentru Ucraina nu este însă necondiţionat. Rămâne nerezolvat cazul fostului premier Iulia Timoşenko, pe care mulţi îl consideră un caz de abuz politic, şi dezamăgirea multor state europene faţă de reformele din administraţia şi justiţia ucraineană. Semnarea acordului de asociere nu este în niciun fel garantată, existând voci care cer ca acesta să nu fie parafat decât dacă lui Timoşenko i se va permite să primească îngrijiri medicale în Occident. Dincolo de cazul Timoşenko, Ucraina are restanţe mari la reforma în justiţie, la încetarea persecuţiilor motivate politic şi la îmbunătăţirea legislaţiei electorale. Dar statele europene ar putea închide ochii la toate aceste probleme pentru a scoate Ucraina din laţul Rusiei.

De partea cealaltă, preşedintele Ianukovici, considerat la început foarte prorus şi care a intrat apoi în coliziune cu Moscova pe tema gazului, va intra în cursa pentru un al doilea mandat în 2015. El ştie că acordul cu UE este popular, dar trebuie să ţină cont şi de problemele economice ale Ucrainei, de dependenţa economică încă destul de puternică de Rusia, cât şi de dorinţele oligarhilor ucraineni, de care depinde realegerea sa. Deocamdată aceştia par să susţină acordul cu UE, considerând pieţele acestea mai atractive. Dar până în noiembrie când va avea loc summitul de la Vilnius, presiunile comerciale şi şantajul energetic vor fi tot mai puternice.