Cum a câştigat disidentul Vladimir Kara-Murza un premiu Pulitzer, deşi era într-o închisoare rusă

Când disidentul rus Vladimir Kara-Murza a fost trimis la închisoare pentru că s-a exprimat împotriva Kremlinului, a fost demn de remarcat faptul că a continuat să îl critice pe Vladimir Putin din spatele gratiilor, până la punctul de a câştiga un premiu Pulitzer pentru eseurile sale. Ceea ce este şi mai remarcabil este că ruşii l-au lăsat să corespondeze cu lumea exterioară, potrivit CBS News.

„Eram deja acolo. Adică, acesta era scopul. Eram în izolare într-o închisoare cu regim strict din Siberia, cu o sentinţă de 25 de ani. Ce altceva mi-ar fi putut face?”, a spus Kara-Murza într-un interviu.

Kara-Murza a fost eliberat din închisoare în august, ca parte a schimbului de prizonieri cu Rusia care a fost negociat de administraţia Biden şi aliaţii săi. A fost arestat în aprilie 2022 pentru că a criticat public războiul Rusiei în Ucraina şi ţinut în izolare în Siberia de la condamnarea sa, un an mai târziu.

Mult timp critic la adresa lui Putin, Kara-Murza a supravieţuit de două ori otrăvirii de către presupuşi agenţi ai Kremlinului.

Înainte de a fi arestat, Kara-Murza contribuise cu articole la Washington Post şi a continuat să le scrie pe tot parcursul detenţiei sale în sistemul penitenciar rusesc. Eseurile sale din închisoare au inclus titluri precum „Ruşii trăiesc într-o realitate înfricoşătoare şi distorsionată” şi „Războiul lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei îşi bate joc de lege”.

Deşi criticile sale publice la adresa lui Putin şi a războiului din Ucraina i-au adus o condamnare pentru trădare, Kara-Murza a declarat că scrierea în spatele gratiilor a fost o tradiţie îndelungată pentru deţinuţii politici ruşi.

„Mulţi dintre ei au scris unele dintre cele mai importante lucrări ale lor în timp ce erau în închisoare”, a spus el.

El a explicat cum a reuşit să scrie. A început, a spus el, cu un sistem de scrisori electronice, prin care prietenii şi familia îi scriau. Gardienii imprimau apoi aceste corespondenţe, împreună cu câteva coli de hârtie albă pentru un răspuns scris.

Kara-Murza a declarat că soţia sa, Evghenia, îi scria frecvent şi îi ataşa numărul maxim permis de foi albe, pe care le folosea pentru a-şi scrie articolele de mână. El îşi înapoia scrierile funcţionarilor închisorii, care le trimiteau apoi prin sistemul de cenzură înainte de a fi trimise electronic înapoi Evgheniei.

Kara-Murza a declarat că foarte puţine lucruri au fost cenzurate vreodată. El a menţionat că, uneori, îşi edita preventiv propriile cuvinte pentru a trece de sistemul de cenzură, ştiind că soţia sa îşi va da seama ce voia să spună cu adevărat.

„Ştia exact ce spuneam de fapt. Aşa că înlocuia un cuvânt pentru a-l transforma în cel pe care voiam să îl scriu, dar nu puteam din cauza cenzurii din închisoare. Şi de fiecare dată reuşea să facă exact ce trebuia”, a spus Kara-Murza.

În luna mai, Kara-Murza a primit Premiul Pulitzer pentru „rubricile pasionale” pe care le-a scris „cu mari riscuri personale” şi care includeau date frapante precum „Centrul de Detenţie Preventivă Nr. 5” şi ”Colonia de închisoare nr.6”.

Indiferent dacă îşi aştepta soarta într-o celulă din Moscova sau era ţinut în izolare în Siberia, Kara-Murza a spus că nimeni din sistemul penitenciar rus nu l-a împiedicat vreodată să scrie.

„Cred că pentru regim şi pentru Kremlin, cel mai important este să îşi pedepsească oponenţii, să îi pedepsească fizic, să îi izoleze de familiile lor, să nu le permită să vorbească cu copiii lor, să îi trimită în Siberia, să îi ţină închişi, ceea ce ne-au făcut şi nouă. Nu cred că le-a păsat prea mult de ceea ce am scris în scrisori”, a declarat Kara-Murza.