Cenzura chineză sub microscop
alte articole
Cadrele însărcinate cu controlarea mass mediei în China – şi mai important, în ultimii câţiva ani cu influenţarea mass mediei din afara Chinei – au o treabă crucială de realizat, cerută de logica internă a conducerii Partidului Comunist Chinez (PCC): pe de o parte, trebuie să arate că Partidul este liderul de drept şi înfloritor al Chinei; pe de altă parte, trebuie să se descurce cu cei care spun altceva.
Aşa cum Sarah Cook, cercetătoare pentru Freedom House, afirmă în raportul ei recent: “Pentru ca lozincile Partidului să fie convingătoare pentru publicul din interiorul şi exteriorul Chinei, raportarea de informaţii – în special raportarea investigativă – despre părţile întunecate ale PCC în interiorul Chinei şi despre activităţile chineze în străinătate trebuie să fie suprimată”.
Conform informaţiilor publicate la 22 octombrie în două noi rapoarte, propaganda comunistă chineză şi ofiţerii însărcinaţi cu cenzura în China au dezvoltat în ultimii câţiva ani un set bogat şi nuanţat de practici şi tactici pentru a-şi atinge scopurile.
Anne Nelson, o altă cercetătoare, a publicat în aceeaşi zi un raport asupra expansiunii pe plan internaţional a Televiziunii Centrale Chineze, CCTV, care este purtătorul de cuvânt al PCC în sectorul radiodifuziunii. Ambele rapoarte au fost susţinute de Naţional Endowment for Democracy, o agenţie finanţată de SUA şi care promovează democraţia în întreaga lume.
Acţiunea directă
Raportul lui Cook analizează metodic fiecare strat al aparatului de cenzură al PCC, pentru a vedea cum funcţionează, pe cine vizează şi ce efecte are: există “acţiunea directă” din partea personalului securităţii, a diplomaţilor şi oficialilor chinezi, care pur si simplu obstrucţionează reporterii şi pedepsesc entităţile media nesupuse; există stimulente şi pedepse economice; există presiunea indirectă diplomatică, politică şi economică, transmisă prin agenţii de publicitate sau guverne; şi apoi există spionajul cibernetic sau chiar atacurile fizice.
A existat, de exemplu, situaţia în care redactorul şef al Bloomberg a fost abordat de un diplomat chinez de rang înalt care a încercat să îl convingă să îngroape un articol despre situaţia financiara a familiei lui Xi Jinping, în perioada în care acesta urma să fie ales secretar general al PCC. Povestea a fost publicată dar website-ul englez al Bloomberg a fost blocat la scurt timp după aceea în China.
Acest lucru a avut un efect nesemnificativ asupra situaţiei economice a Bloomberg deoarece publicul său vorbitor de limbă engleză este limitat în China. New York Times, totuşi, a fost lovit oarecum mai puternic. După ce a publicat o investigaţie despre modul în care şi-a câştigat vasta avere familia fostului premier chinez Wen Jiabao, autorităţile chineze au blocat website-ul său în limba chineză care tocmai se deschisese. Acţiunile au scăzut cu 20% peste noapte, spune raportul lui Cook. Represaliile de acest tip sunt un avertisment pentru cei care ar contraveni preferinţelor editoriale ale partidului.
Jurnaliştii stabiliţi în China pot constata că cenzura s-a înăsprit. Astfel, în luna februarie a acestui an, agresori despre care se crede că au fost angajaţi de conducerea locală a unui sat din apropierea Beijing-ului, au interceptat maşina unei echipe de filmare germană şi au spart parbrizul maşinii cu bâte de baseball.
Fostul inginer şef al Epoch Times a fost abordat într-o manieră mai “stimulatoare” în anul 2006: un grup de bărbaţi au pătruns cu forţa în locuinţa lui din Atlanta, l-au legat şi l-au lovit în cap cu mânerul unei arme. Nu există nicio dovadă directă că bărbaţii erau asociaţi cu PCC, dar dl Yuan e convins că aceasta este realitatea. “Două dulapuri cu dosare au fost răscolite. Au fost furate două laptopuri dar alte lucruri mai scumpe, precum camere foto, nu au fost luate.”
Jurnaliştii sunt plătiţi dublu faţă de cât ar câştiga în alte locuri. “Ceea ce fac ei este o planificare pe termen lung”, a spus Nelson. “Nu este vorba despre "Cum putem să transmitem un mesaj către X milioane de oameni?" ci este vorba despre "Cum putem pune mâna pe întreaga ţară?"
Influenţa subtilă
Formele mai subtile de influenţă sunt aproape omniprezente. Eutelsat, o companie de satelit franceză, a fost unul dintre “exemplele mai tulburătoare” de influenţă inoportună, a spus Cook la un forum al National Endowment for Democracy desfăşurat în 22 octombrie 2013 în Washington, D.C.
La presiunea oficialilor chinezi, Eutelsat a încetat să mai transmită semnalul postului de televiziune New Tang Dynasty (NTD). NTD nu este pe placul Beijing-ului deoarece raportează în mod sistematic despre abuzurile împotriva drepturilor omului ce au loc în China şi despre alte probleme politice sensibile. Eutelsat a obţinut ulterior două acorduri profitabile cu entităţi ale statului chinez.
În mod similar, NASDAQ (o bursă electronică din Statele Unite ale Americii, la care sunt listate aproximativ 3.200 de companii) a dat afară un jurnalist NTD din studioul său MarketSite din Manhattan ca urmare a presiunii politice a Beijing-ului, conform unor surse diplomatice americane evidenţiate în raportul lui Cook.
“Sino-colonialismul”
În timp ce este important pentru Beijing să fie capabil să influenţeze opinia publică din ţările vestice, Africa a devenit de asemenea o destinaţie cheie pentru propaganda locală, conform lui Anne Nelson, autoarea raportului asupra Televiziunii Centrale Chineze, CCTV. În Africa, autorităţile chineze practică ceea ce Nelson a numit drept “sino-colonialism”.
Acest aşa zis colonialism este diferit de simpla propagandă şi este integrat cu alte forme de colaborare între regimul chinez şi ţările africane: chinezii cumpără resurse, construiesc infrastructura portuară pentru a transporta resursele şi aduc echipamente de comunicare chinezeşti pe care le folosesc pentru a înfiinţa companii media, pe care le vor umple cu jurnalişti profesionişti africani – aceste companii fiind folosite pentru a transmite publicului local povestea oficială a regimului despre China comunistă.
Jurnaliştii sunt plătiţi dublu faţă de cât ar câştiga în alte locuri. “Ceea ce fac ei este o planificare pe termen lung”, a spus Nelson. “Nu este vorba despre "Cum putem să transmitem un mesaj către X milioane de oameni?" ci este vorba despre "Cum putem pune mâna pe întreaga ţară?"
