În China lagărele de muncă se închid, însă ororile continuă (analiză de ştiri)

Cineva şi-ar putea închipui că Ma Chunmei ar trebui să fie destul de fericită. Sora ei a fost eliberată la 30 august dintr-un lagăr de muncă silnică din China, care se numără printre cele mai brutale. Însă, sentimentul ei nu este unul de completă uşurare.

„Cealaltă soră a mea, împreună cu mama au adus-o acasă pe Ma Chunling, iar eu am respirat uşurată”, a declarat Ma Chunmei într-un interviu telefonic, din zona Washingtonului, unde locuieşte în prezent. „Însă, Partidul Comunist Chinez continuă să folosească tortura împotriva practicanţilor Falun Gong pe tot cuprinsul Chinei.” Falun Gong este o disciplină spirituală persecutată în China, pe care Ma şi sora ei o practică.

„În Lagărul de Muncă Forţată Hezhuizi am fost persecutată timp de patru ani de zile şi bătută aproape până la moarte. Sunt foarte norocoasă că am scăpat de acolo, a afirmat Ma. În ultimele luni au apărut mai multe reportaje despre închiderea lagărelor de reeducare prin muncă din China. În unele cazuri, practicanţii disciplinei Falun Gong, un grup de spiritualitate supus unei grave persecuţii, sunt eliberaţi.

În alte cazuri, însă, practicanţii sunt transferaţi către centre de spălare a creierului sau către penitenciare unde sunt supuşi aceloraşi abuzuri suferite şi în lagărele de muncă – abuzuri săvârşite pentru a-i forţa să renunţe la cele mai profunde convingeri pe care le au.

Minghui.org este un website aparţinând Falun Gong, care oferă documentare privind persecuţia din China şi care este actualizat zilnic. O privire asupra ediţiei din 10 septembrie oferă o idee despre abuzurile pe care practicanţii Falun Gong din China le îndură zi de zi.

Articolul principal descrie cazul dlui Hua Lianyou, care a ţinut greva foamei din 30 mai 2012, în semn de protest faţă de condamnarea sa la şapte ani de închisoare. Colegii de celulă au ascuţit capătul tubului folosit pentru hrănirea forţată a lui Hua Lianyou, pentru a-i tăia ţesuturile stomacului. La instigarea creată de către angajaţii închisorii, criminalii îl băteau cu regularitate pe Hua, a cărui sănătate se şubrezise.

În decembrie 2012, familia lui a avut şansa de a-l vizita. Văzând cât de slăbit ajunsese, ei au cerut ca Hua să fie eliberat din motive medicale, însă autorităţile au refuzat.

Un alt articol relatează cum, odată cu închiderea Penitenciarului Panjin din mai 2012, practicanţii au fost transferaţi la Închisoarea din Shenyang, unde sunt torturaţi (în prezent, n.trad.)

Printre ei se află şi dl Gao, care fusese condamnat în 2007 la 12 ani de închisoare. Ca rezultat al multor ani de tortură, s-a observat că plămânii lui Gao, anterior sănătoşi, erau plini de fluid. Gao nu mai are acum aproape niciun dinte în gură şi nu poate mânca hrană solidă. Se foloseşte de un scaun cu rotile şi este atât de slăbit încât de abia i se mai poate auzi vocea. În închisoare, el este izolat într-o celulă.

Alţi practicanţi transferaţi de la Panjin la Închisoarea din Shenyang sunt supuşi privării de somn – o metodă standard pentru spălarea creierului. Ei sunt forţaţi să stea în nemişcare de la ora 5:30 a.m. până la ora 10 p.m. în timpul nopţii, pe scaune joase – o formă de tortură – în timp ce sunt constrânşi să privească înregistrări video care le atacă credinţa în Falun Gong. Ei sunt supravegheaţi de către criminali care îi lovesc, strigă la ei şi îi înjură.

Alte articole de pe site-ul Minghui din 10 septembrie relatează alte exemple de abuzuri şi tortură.

Anvergura

Din cauza dificultăţii de a obţine informaţii din China, reportajele Minghui pot capta doar un fragment din imaginea complexă a persecuţiei. În orice caz, este dificil să delimitezi anvergura campaniei împotriva Falun Gong, deoarece această campanie este cu adevărat imensă.

Ethan Gutmann a cercetat persecuţia Falun Gong timp de aproape un deceniu şi scrie în prezent o carte despre ea. Pornind de la interviurile luate practicanţilor care au fost încarceraţi în lagăre de muncă, precum şi de la alte date, Gutmann estimează că între anii 2007 şi 2009, numărul mediu al practicanţilor captivi în toate formele de detenţie din China a fost între 450.000 şi 1.000.000 la orice moment.

Numai despre câteva lagăre s-a scris că au fost închise – ceea ce înseamnă că majoritatea acestor sute de mii de oameni sunt încă încarceraţi în lagăre de muncă, în penitenciare, în centre de spălare a creierului, în spitale psihiatrice şi în închisori.

Potrivit afirmaţiilor lui Levi Browde, directorul executiv al Centrului de Informare despre Falun Dafa, nu există estimări privind numărul de practicanţi „dispăruţi”.

„Nu cunoaştem modul prin care putem ajunge la un număr în această problemă”, a declarat Browde. „Iată ceea ce ştim: există zeci de milioane de oameni care practică Falun Gong în toată China. Din proprie experienţă, aproape toate persoanele din China cu care am vorbit par să ştie câte un om dat dispărut. ”

Ziua de 13 aprilie 2003 a fost ultima oară când Wanqing Huang, acum în oraşul New York, a luat legătura cu fratele său mai tânăr Xiong, care se aflase într-o permanentă deplasare, în încercarea de a scăpa de poliţia aflată pe urmele sale.

Lui Wanqing îi este dor de Xiong şi încă îl mai caută, însă căutările au fost fară succes. „A dispărut cu mai mult de 10 ani în urmă, iar indiciile sunt din ce în ce mai puţine.” Membrii familiei sale se simt neputincioşi.

Wanqing crede că Xiong a fost capturat de către dictatura din China şi „persecutat atât de crunt încât Partidul Comunist Chinez nu îndrăzneşte să recunoască adevărul despre ceea ce a făcut.”

Recoltarea de organe şi transformarea

Frica cu care se confrunta Wanqing şi toţi practicanţii ai căror membri de familie sau prieteni au dispărut este aceea că cei dragi le-au fost luaţi pentru recoltarea organelor. Victimelor li se scot toate organele ce pot fi tranzacţionate pe când ei sunt încă în viaţă, ceea ce le aduce moartea.

Deşi regimul din China a afirmat recent că va institui un sistem al donării de organe care să înlocuiască actuala dependenţă de organele prizonierilor pentru transplanturi, rezultatele probei acelui nou sistem care a avut loc în intervalul martie 2010 - septembrie 2012 au fost de numai 1.279 de organe, conform rapoartelor oficiale, sau aproximativ 511 organe de la 186 de donatori pe an.

Avocatul canadian David Matas, specializat în drepturile omului, co-autor (alături de David Kilgour) al cărţii Bloody Harvest- Recoltarea sângeroasă n.trad.), studiu de pionierat pe tema prelevării organelor în China, consideră că în China încă se efectuează anual circa 10.000 de transplanturi. Matas estimează că 8.000 din numărul organelor folosite în acele operaţii provin de la practicanţii Falun Gong.

O parte dintre cei care supravieţuiesc lagărelor de muncă şi reuşesc să părăsească China nu pot trece mental peste persecuţie.

În decursul experienţei sale de psihiatru, dr. Jingduan Yang din Philadelphia a avut grijă de practicanţii Falun Gong care au suferit abuzuri sexuale grave şi tortură severă.

„Abuzul sexual generează nu doar durere fizică, ci şi o ruşine şi o frică ce pot persista pentru totdeauna”, a afirmat Yang într-un interviu anterior, acordat cotidianului The Epoch Times. „Aceasta este cea mai distrugătoare traumă pentru sănătatea mintală şi pentru stima de sine a oamenilor.”

Într-o scrisoare pe care Gao Zhisheng, avocat chinez de drepturile omului, a adresat-o liderilor Partidului Comunist în 2005, Gao a descris abuzurile sexuale asupra practicanţilor Falun Gong ca fiind o rutină. „Organele genitale şi sânii ale aproape fiecărei femei, sau organele genitale ale aproape fiecărui bărbat au suferit abuz sexual în timpul persecuţiei, într-o manieră cât se poate de crudă” a scris Gao.

În cazul pacienţilor săi, Yang observă „dureri şi crampe grave, de natură nervoasă, ale muşchilor scheletului; anxietate severă; depresie; insomnie; caracter evitant; coşmaruri; atacuri de panică şi străfulgerări din trecut. ”

Yang a declarat că scopul abuzurilor sexuale aplicate în lagărele de muncă, ce includ violul (individual, n.trad.) şi violarea în grup, este acela de a distruge sistemul de credinţe al individului.

De fapt, obiectivul tuturor detenţiilor în masă, al spălării creierului, al abuzurilor sexuale şi al torturii este ceea ce se numeşte „transformarea”: forţarea practicanţilor Falun Gong să renunţe la convingerile lor.

„Transformarea implică forţarea indivizilor în a elimina ceea ce îndrăgesc cel mai mult în sufletul lor” a afirmat Browde. „Practicanţii care au trecut prin asta se descriu pe sine ca simţindu-se întru totul morţi pe dinăuntru. Este o scenă sfâşietoare.”

„Chiar dacă unele lagăre s-au închis, eforturile de a-i transforma pe practicanţi continuă peste tot în China”, a declarat Browde.

Wanqing Huang, al cărui frate a dispărut cu peste zece ani în urmă a spus: „Închiderea câtorva lagăre este bineînţeles un lucru bun, însă acesta nu este sfârşitul persecuţiei.”

„Persecuţia nu va înceta complet decât în clipa în care Partidul Comunist Chinez va fi dizolvat”, a declarat Huang. „Altfel, Partidul va ascunde doar adevărul despre faptele săvârşite.”

Relatările au fost realizate de către Matthew Robertson.