Catastrofa din China nu mai poate fi ascunsă. Ce se întâmplă, de fapt?

Catastrofa din China, greu de ascuns – O mare parte a lumii trăieşte cu stereotipul depăşit al unei Chine care ar fi o putere economică emergentă, dotată cu o forţă militară capabilă să lovească nu numai Taiwanul, ci şi Statele Unite şi alte naţiuni.
Ce se întâmplă în China (Feng Li/Getty Images)
Gregory Copley
19.11.2026
Ce se întâmplă în China (Feng Li/Getty Images)
Gregory Copley
19.11.2026

Realitatea, care ajunge doar încet şi cu întârziere la cunoştinţa publicului şi a guvernelor din întreaga lume, este însă cu totul alta: China se află la un pas de dezastrul economic; liderii săi sunt prinşi într-o luptă internă în cadrul Partidului Comunist Chinez (PCC); iar aparatul său militar este lipsit de o comandă adevărată sau de capacităţi durabile.

Economia chineză evoluează în continuare într-un univers monetar complet artificial, în care yuanul (renminbi) nu este, în practică, negociabil pe piaţa mondială. Această situaţie face ca Beijingul să fie extrem de dependent de veniturile în valută străină, pentru care nu există nicio statistică fiabilă.

Yuanul nu este o monedă liberă; este o monedă fiduciară a cărei valoare este stabilită, mai mult sau mai puţin arbitrar, de Beijing. Utilizarea sa se limitează în esenţă la tranzacţiile legate de investiţiile chineze (sub formă de ajutor) sau la proiectele din cadrul iniţiativei „Centura şi Drumul” (cunoscută şi sub denumirea de „Noile Rute ale Mătăsii”, n.r.). De exemplu, cererea recentă adresată grupului minier australian BHP — prin care i se solicita să accepte plăţi în yuani pentru livrările sale de minereu de fier — a fost pur şi simplu respinsă.

Chiar şi stabilitatea dolarului american, deşi net superioară celei a yuanului, trebuie analizată prin prisma inflaţiei; aceasta a dus, de fapt, la o depreciere rapidă a valorii dolarului, dacă luăm ca referinţă cotaţia aurului.

Dolarul american, deşi nu are echivalent în ceea ce priveşte puterea în rândul celorlalte monede importante, este extrem de fragil.

În februarie 1920, preţul aurului era de 20,61 dolari pe uncie troy; pe 6 noiembrie 2026, acesta ajunsese la 4 070 de dolari pe uncie (după ce atinsese un maxim de 5 379 de dolari pe 29 ianuarie 2026). Acest lucru nu reflectă o creştere vertiginoasă a valorii aurului, ci mai degrabă căderea vertiginoasă a valorii dolarului (precum şi a multor alte monede).

Acesta este adevăratul indicator al inflaţiei care subminează stabilitatea socială într-o mare parte a lumii, inclusiv în Statele Unite. Acest factor — fără îndoială mai mult decât oricare altul — a determinat răsturnarea situaţiei politice în detrimentul partidului preşedintelui american Donald Trump, Partidul Republican, în timpul alegerilor de la jumătatea mandatului. Pentru alegătorii americani, dezastrul suferit de Statele Unite în războiul purtat împotriva Iranului în 2026 a fost doar o chestiune secundară.

Însă în timp ce aceste două puteri se află într-o confruntare tacită la sfârşitul anului 2026, realitatea este că poziţia Chinei mai este şubrezită de un fapt — ignorat de Occident: armata chineză nu dispune de un comandament operaţional credibil la toate nivelurile. Prin urmare, este puţin probabil, ba chiar imposibil, ca aceasta să poată lua în calcul vreo aventură militară realistă împotriva Taiwanului (denumit oficial Republica China) în cursul anului sau al deceniului următor.

În acest context, două evenimente strategice majore s-au suprapus aproape complet — şi au interacţionat cu siguranţă: cea de-a cincea sesiune plenară a celui de-al 20-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (în perioada 26–29 octombrie) şi alegerile de la jumătatea mandatului din SUA, pentru Congres şi funcţiile de guvernatori (3 noiembrie).

Aceste evenimente trebuie analizate împreună, deoarece au marcat momente de cotitură decisive pe plan intern pentru fiecare dintre cele două mari puteri militare, ambele hotărâte să-şi ţină în frâu, ba chiar să-şi învingă adversara. Fiecare are însă interesul de a evita un colaps brutal al rivalei sale, având în vedere gradul de interdependenţă care le leagă. Şi totuşi, fiecare dintre ele trebuie să navigheze într-o situaţie deosebit de delicată. Vizita de stat a liderului chinez Xi Jinping în Statele Unite, în perioada 23-25 septembrie, a evidenţiat o voinţă comună, atât din partea Statelor Unite, cât şi a Chinei, de a prezenta situaţia dintre cele două ţări ca fiind una de „normalitate”. Obiectivul a fost acela de a evita o deteriorare şi mai accentuată a relaţiilor bilaterale şi a echilibrului strategic.

Declaraţiile oficiale care au urmat celei de-a cincea sesiuni plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (PCC) de la Beijing au avut, de asemenea, scopul de a susţine această teză, prezentând schimbările din cadrul Armatei Populare de Eliberare (APL) ca simple măsuri legate de campania anticorupţie condusă de Xi.

Este vorba aici de o invenţie la fel de grosolană ca şi manipulările obişnuite ale statisticilor oficiale.

Xi nu se află la originea majorităţii acestor epurări şi cu siguranţă nu atunci când acestea vizează personalităţi pe care le-a numit el. Oponenţii săi, proveniţi din curentele reformiste sau din „vechea gardă” a PCC, sunt cei care i-au eliminat pe „fidelii lui Xi”. Xi a reuşit o singură lovitură de maestru împotriva adversarilor săi: arestarea (şi probabil execuţia) vicepreşedintelui Comisiei Militare Centrale (CMC), generalul Zhang Youxia, precum şi a generalului Liu Zhenli, şeful Statului Major Interarme al CMC, în ianuarie anul trecut.

Zhang, la fel ca Liu, se opusese lui Xi în legătură cu proiectul de invazie a Taiwanului. În ambele cazuri, era vorba de generali militari adevăraţi, şi nu de comisari politici cărora li s-a acordat gradul de general.

În urmă cu aproximativ doi ani, APL număra circa 45 de generali cu drepturi depline. Astăzi, au mai rămas doar şase: trei sunt comisari politici — şi nu soldaţi de luptă — iar ceilalţi trei provin din forţele aeriene ale APL. Deşi unul dintre aceşti generali ai forţelor aeriene comandă teatrul de operaţiuni de Est — o zonă strategică crucială în faţa Taiwanului şi a Pacificului —, forţele aeriene nu sunt abilitate să conducă o operaţiune interarmată de amploare, precum o invazie a Taiwanului.

Nu se vede niciun general de armată (general cu patru stele) în activitate.

Prin urmare, care ar fi ofiţerul din armată — sau din forţele terestre — cu cel mai înalt grad care ar putea fi solicitat în caz de urgenţă militară? Acesta ar fi locotenentul-general care ocupă funcţia de şef al Statului Major al Comisiei Militare Centrale (CMC). Întrucât Liu nu a fost înlocuit, fostul său adjunct, locotenentul-general Zhu Chuansheng, pare să conducă Departamentul Statului Major Interarme al CMC, fără a fi fost însă numit oficial „şef interimar” şi fără ca statutul său să fie clarificat în vreun fel. Este adevărat că este considerat şef interimar, dar aceasta este doar o situaţie de fapt.

Ceea ce am observat în timpul vizitei de stat a lui Xi la Washington şi în cadrul celei de-a cincea sesiuni plenare seamănă cu o încercare de normalizare a tranziţiei puterii — o miză care se află în centrul luptelor de influenţă de la Beijing de cel puţin doi ani.

În ultimii ani, Xi ar fi acceptat, sub presiune, să cedeze puterea; însă de fiecare dată când s-a ivit o ocazie de a recâştiga avantajul, el şi-a încălcat angajamentele. Ar putea recidiva, deşi astăzi pare epuizat şi îmbătrânit. Informaţiile care fac referire la o serie de mini-accidente vasculare cerebrale — sau, cel puţin, la un episod de acest tip — survenite în timpul recentului summit BRICS de la New Delhi nu par lipsite de temei, chiar dacă amploarea reală a acestor incidente rămâne necunoscută.

Deşi oficialii chinezi au negat aceste acuzaţii, mass-media indiană le-a preluat pe larg la momentul respectiv; în plus, imaginile video de la deschiderea summitului au oferit indicii vizuale convingătoare care sugerează că Xi a avvut o problemă de sănătate.

Poate că aceasta a fost o ocazie pentru Trump de a consolida poziţia americană pentru a contracara mai bine China. De fapt, în primele săptămâni ale lunii noiembrie, guvernul american a exercitat presiuni asupra Beijingului pentru ca ţara să-şi respecte angajamentele privind comerţul cu produse alimentare şi cu metale rare. Cu toate acestea, poziţia americană şi-a pierdut o mare parte din substanţă, fiind slăbită de eşecul electoral suferit de Partidul Republican în cadrul alegerilor de la jumătatea mandatului.

Aceste alegeri riscă să paralizeze, pentru următorii şase ani — sau chiar mai mult —, rolul de lider pe care Statele Unite păreau să-l exercite până atunci. Din perspectiva Statelor Unite, şi indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla în Europa, ţara ar putea rămâne pradă unui haos politic intern, în timp ce China şi-ar continua propria spirală strategică descendentă, fără niciun ajutor din partea Washingtonului. În acest scenariu, Statele Unite şi-ar păstra o poziţie dominantă la nivel mondial — cu excepţia cazului în care situaţia internă s-ar prăbuşi şi prestigiul dolarului s-ar nărui.

Trăim într-o epocă în care converg diverse tendinţe strategice, iar nimic nu este garantat.

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului şi nu reflectă neapărat opiniile Epoch Times.

Gregory Copley este preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Studii Strategice, cu sediul la Washington. Născut în Australia, Copley este membru al Ordinului Australiei, antreprenor, autor, consilier guvernamental şi editor al unor reviste specializate în domeniul apărării. Cea mai recentă carte a sa se intitulează „The New Total War of the 21st Century and the Trigger of the Fear Pandemic” [Noul război total al secolului XXI şi declanşatorul pandemiei de frică, n.r.].

Sursa: Epoch Times Franţa

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
folosind Paypal, apăsând butonul de mai jos