China, Liaoning: vechi fresce budiste „restaurate” cu picturi inspirate din benzile desenate taoiste

Cazul a fost raportat de către bloggeri. Compania care a făcut lucrarea nu era calificată pentru conservarea patrimoniului cultural. Webul acuză: "Fără minte". Distrugerea patrimoniului cultural s-a întâmplat în timpul Revoluţiei Culturale din China şi în perioada de modernizare a lui Deng Xiaoping.

Cultura este sufletul unei naţiuni. Această trăsătură spirituală este la fel de importantă pentru umanitate ca şi parametrii de natură fizică, precum rasa şi poziţia geografică.

Evoluţia culturii defineşte istoria civilizaţiei unui popor. Distrugerea completă a unei culturi naţionale duce la sfârşitul naţiunii respective. Popoarele antice, care au creat civilizaţii glorioase, au fost considerate dispărute atunci când le-au dispărut culturile - chiar dacă popoarele în sine au supravieţuit. China este singura ţară din lume a cărei civilizaţie antică a fost transmisă timp de peste 5.000 de ani. Distrugerea culturii sale tradiţionale este o crimă de neiertat.

Cultura tradiţională chineză este plină de concepte şi principii precum: Cerul, Calea (Tao), Zeii, buddha, destin, predestinare, bunăvoinţă, dreptate, corectitudine, înţelepciune, credinţă, onestitate, pudoare, loialitate, pietate filială, demnitate etc. Mulţi chinezi sunt poate analfabeţi, dar piesele şi operele tradiţionale le sunt încă bine cunoscute. Aceste forme culturale au constituit căi importante prin care oamenii obişnuiţi au învăţat morala tradiţională. Astfel că distrugerea adevăratei culturi tradiţionale de către Partidul Comunist Chinez este un atac direct împotriva moralităţii ancestrale chineze şi subminează baza necesară păcii şi armoniei în societate.

În spiritul avântului comunist, autorităţile din Liaoning au găsit de cuviinţă să „restaureze” unele fresce budiste din epoca Qing, acoperindu-le complet cu imagini moderne din benzi desenate inspirate din mituri taoiste.

Această masacrare de patrimoniu a fost făcută la Chaoyang, unde se conservă un complex de pagode datând încă din epoca Liao (916-1125). „Restaurarea" nechibzuită s-a realizat însă la o pagodă din epoca Qing (1644-1911), unde anticele şi solemnele fresce au fost înlocuite cu picturi conţinând imagini colorate în stilul poveştilor moderne extrase din benzile desenate taoiste.

Cazul a fost descoperit şi denunţat de către un blogger care a postat imagini ale picturii "înainte" şi "după" restaurarea-farsă. Pe web s-au dezlănţuit ironia şi durerea pentru pierderea unei alte opere a patrimoniului artistic din China.

Unii au spus că aceasta este o "oribilă ignoranţă"; alţii consideră că restauratorii sunt "fără minte".

Greşeala a fost făcută de către autorităţile locale de turism, care au încredintat "restaurarea" unei firme care nu avea calificarea pentru activitatea de conservare a patrimoniului cultural moştenit. Cineva a sugerat ştergerea „desenelor animate" care domină pagoda Qing şi recuperarea frescelor antice.

Cazul din Liaoning evidenţiază problema încă vie pe care o trăieşte China, unde patrimoniul cultural uriaş a fost distrus prin Revoluţia Culturală.

Revoluţia Culturală a început în mai 1966. A fost în realitate „revoluţionarizarea” culturii chineze într-un mod distructiv. Începând cu august 1966, iureşul „înlăturării celor Patru Lucruri Vechi” (ideile vechi, cultura veche, datinile vechi şi obiceiurile vechi) pârjolea întregul teritoriu al Chinei. Privite ca relicve ale „feudalismului, capitalismului şi revizionismului”, templele budiste şi taoiste, statuile buddha, locurile istorice şi teatrele, scrierile caligrafice, picturile şi antichităţile au devenit ţintele principale ale distrugerii Gărzilor Roşii. Să luăm ca exemplu statuile buddha. În vârful Dealului Longevităţii în Palatul de Vară din Beijing existau 1.000 de statui buddha colorate, smălţuite în relief. După campania de „înlăturare a celor Patru Lucruri Vechi”, toate au fost deteriorate şi niciuneia nu i-au fost lăsate intacte cele cinci organe de simţ.

Aşa stăteau lucrurile în capitală şi tot aşa a fost şi în restul ţării. N-au scăpat nici chiar aşezările izolate din ţară.