Ucraina, în impas la graniţa dintre două lumi

Vladimir Putin a explicat în repetate rânduri că 'în lumea contemporană cei slabi sunt bătuţi'. Este greu de spus dacă preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici înţelege că astăzi această viziune i se aplică lui mai bine ca oricui altcuiva. Din momentul destrămării Uniunii Sovietice, Moscova nu a avut un moment mai prielnic ca cel actual pentru atragerea Ucrainei pe orbita sa, notează expertul în problemele spaţiului ex-sovietic Arkady Moshes, cercetător în cadrul Institutului Finlandez de Relaţii Internaţionale.

În relaţiile ruso-ucrainene se apropie un nou moment al adevărului. Starea de 'semi- răzbioi, semi-pace', cu bătăliile sale în domeniul gazului şi cu inutilele negocieri privind preţul la gaz şi sistemul ucrainean de gazoducte, ar trebui să se încheie într-un fel sau altul. Revenit din nou la Kremin, liderul rus Putin are nevoie de un nou triumf politic extern, de o victorie fără război, pentru că scenariul unui mic conflict militar asemeni celui din 2008 (cu Georgia) ar presupune diverse riscuri, subliniază Moshes, într-un comentariu publicat în cotidianul rus Gazeta.

Cu toate acestea, 'scene promiţătoare pentru conflict' nu sunt chiar atât de multe. În relaţiile cu statul chinez, un succes al Rusiei l-ar constitui chiar şi menţinerea poziţiilor. La rândul său, Occidentul, care este extrem de interesat de menţinerea unei aparenţe a 'resetării' şi a 'parteneriatului pentru modernizare', este puţin probabil să accepte acorduri semnificative, cum ar fi scoaterea Rusiei de sub incidenţa celui de-al treilea pachet energetic, stabilirea unui regim fără vize sau renunţarea la planurile de amplasare a unor elemente ale scutului antirachetă la graniţele cu Rusia. De asemenea, în relaţia cu Belarus a fost practic restabilit în totalitate sistemul de subvenţionare economică a Minskului de către Rusia, iar în Republica Moldova, odată cu alegerea preşedintelui, s-au consolidat poziţiile coaliţiei proeuropene, subliniază expertul.

Astfel, cercul se închide la Ucraina. În doi ani de când se află la putere, Administraţia Ianukovici nu se poate lăuda cu o poziţie politică externă stabilă. Procesul de apropiere de Rusia, demarat în primăvara lui 2010, a devenit istorie. Cedând în grabă portul Sevastopol, cu încălcarea procedurii de ratificare parlamentară şi fără a obţine în schimb compensaţii economice sub forma unor preţuri reduse la gaz pe termen lung şi a garanţiilor de tranzit pe teritoriul său, Ucraina s-a pomenit fără atuuri în procesul de negocieri cu Rusia, constată analistul.

În acelaşi timp, Ianukovici se află într-o stare de izolare în Occident. Liderul ucrainean s-a dus special la Davos şi Munchen, pentru a le aduce la cunoştinţa europenilor marele adevăr privind importanţa Ucrainei, însă tot ce a reuşit să obţină a fost aşteptata parafare a Acordului de asociere. Potrivit lui Arkady Moshes, negocierile în această problemă au intrat în impas, deoarece nimeni din Europa nu vrea să se 'asocieze' cu un regim care îşi trimite oponenţii politici la închisoare.

De asemenea, au intrat în impas şi negocierile dintre Ucraina şi Fondul Monetar Internaţional (FMI). În ajunul alegerilor parlamentare, guvernul ucrainean nu doreşte să majoreze preţurile la gaz pentru populaţie şi cu atât mai mult pentru prietenii săi oligarhi, iar fără aceasta bancherii occidentali nu vor să dea bani. Între timp, nota lunară din partea Gazprom continuă să vină.

Din punct de vedere obiectiv, alegerea continuă să fie de partea lui Ianukovici. Normalizarea relaţiilor cu Occidentul este posibilă, cu condiţia desfăşurării de alegeri parlamentare democratice în octombrie şi a eliberării oponenţilor politici. Însă, din punct de vedere subiectiv, un asemenea comportament este foarte dureros pentru preşedintele Ianukovici.

În acest context, Viktor Ianukovici speră la o minune sau la un compromis cu Moscova, ceea ce, potrivit lui Arkady Moshes, este unul şi acelaşi lucru. Atât timp cât nu a început normalizarea relaţiilor dintre Kiev şi Occident, Moscova vrea să forţeze aderarea Ucrainei la Uniunea Vamală. În schimb, Rusia i-ar putea promite lui Ianukovici avantaje economice care i-ar permite să câştige alegerile parlamentare din această toamnă şi pe cele prezidenţiale din 2015. Însă, acest lucru trebuie făcut rapid, pentru că în caz contrar opoziţia ucraineană şi-ar putea consolida poziţiile.

În ceea ce priveşte raportul de forţe, Moscova are cel mai bun moment de după destrămarea Uniunii Sovietice pentru atragerea Ucrainei pe orbita sa. Dacă liderii de la Kremlin nu vor dori sau nu vor putea profita de acest lucru, aceasta va da naştere unor noi suspiciuni în ceea ce priveşte seriozitatea declaraţiilor lor privind aspiraţia la un rol dominant în spaţiul ex-sovietic.

În final, Arkady Moshes subliniază că 'nu peste tot în lume cei slabi sunt bătuţi'. Astfel, la graniţele vestice ale Ucrainei se află o altă lume, unde cei slabi sunt, dimpotrivă, ajutaţi, uneori în detrimentul propriilor interese. Cu toate acestea, actuala conducere ucraineană a preferat să trăiască după regulile 'lumii lui Putin', restul fiind o consecinţă a acestei alegeri.