Stanomir: Dacă Iohannis, viitor senator, va dori să fie şi preşedintele PNL? Va urma o situaţie delicată

Pentru PNL, această "eternizare" a lui Klaus Iohannis într-o poziţie decizională îi lipseşte, de fapt, de posibilitatea de a gândi în viitor, a apreciat, într-o emisiune Digi24, politologul Ioan Stanomir, în contextul scandalului generat de faptul că şeful statului ţinteşte la o funcţie de senator pe listele PNL.

Jurnalist: Domnule Stanomir, sunteţi expert constituţional şi de multe ori aţi analizat foarte obiectiv astfel de situaţii, şi e o dilemă care poate fi sau poate să meargă şi în această zonă constituţională. Pentru că întrebarea e simplă: poate să fie şi preşedinte în funcţie, dar şi candidat independent pe lista unui partid, domnul Iohannis?

Ioan Stanomir: E o situaţie destul de delicată şi, după părerea mea, în absenţa unei amendări a legii similare cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani, nu se poate. Pentru că este o problemă, dacă vreţi, elementară. Preşedintele nu are voie formal să facă parte din niciun partid politic.

Sigur, la rigoare, o candidatură independentă pe listele unui partid nu încalcă litera Constituţiei. Dar spiritul Constituţiei este pus în discuţie. Despre ipoteza demisiei înainte de termen, a se retrage înainte de termen preşedintele, eu cred că o asemenea retragere nu i-ar face bine nici domniei sale, nu ar face bine nici României, pentru că, totuşi, preşedintele este ales pentru un mandat şi prima datorie a preşedintelui este să ducă mandatul până la capăt.

E, într-adevăr, remarcabil faptul că, de o bună bucată de vreme, singura problemă pe care România trebuie să o gestioneze este viaţa politică de după preşedinţie a domnului Iohannis. Astăzi s-a discutat, să vedem dacă reuşim să-l plasăm într-o poziţie internaţională, într-o poziţie europeană. Niciuna dintre aceste poziţii nu a fost accesibilă preşedintelui, aşa că, atunci, Partidul Naţional Liberal se gândeşte să-i ofere această nouă misiune.

Şi aş încheia spunând că, pentru liberali, situaţia este delicată şi extrem de neplăcută, pentru că, pe de o parte, îi aşează din nou într-o poziţie de dependenţă faţă de social-democraţi, iar, în al doilea rând, tăierea cordonului ombilical faţă de preşedintele în exerciţiu se amână. Iar dacă preşedintele în exerciţiu, viitorul senator, va dori să fie şi preşedintele partidului, această tăiere a cordonului ombilical nu doar că nu se va produce, ci va fi urmată de o situaţie încă şi mai delicată. Asta, evident, dacă Nicolae Ciucă nu devine preşedintele Republicii, dar şansele nu sunt foarte mari.

Jurnalist: Există această intenţie de a modifica legea permiţându-i preşedintelui să candideze ca independent? De ce nu ar fi extinsă această prevedere pentru orice cetăţean care ar putea fi inclus ca independent pe lista unui partid politic?

Ioan Stanomir: Chestiunea este simplă; ca şi acum 20 de ani, aceste modificări legislative au o ţintă directă. Este vorba de preşedintele în exerciţiu. Nu e vorba, la rigoare cum s-a spus, de o chestiune de încălcare a Constituţiei. Este însă o problemă legată de înţelegerea unei exigenţe foarte importante în privinţa domniei legii, previzibilitatea legii şi predictibilitatea legii. Pentru că noi vorbim foarte mult şi explicăm cetăţenilor ce înseamnă domnia legii, ce înseamnă statul de drept, cele două concepte nefiind totuşi sinonime.

Până la urmă, cred că orice persoană care ne urmăreşte înţelege, ca într-o fabulă celebră, că egalitatea nu trebuie să fie doar pentru căţei şi că Samurache trebuie să fie şi el luat în calcul. Nu doar dulăul care latră foarte tare trebuie să-şi facă legi. Or, aşa cum s-a spus foarte bine, preşedintele Iohannis a fost dulăul care a lătrat foarte tare timp de zece ani. Acum doreşte să se reîntoarcă în PNL şi să-şi exercite acelaşi magisteriu asupra unui partid care îi datorează mult. I-a datorat foarte mult, dar Klaus Iohannis nu va mai fi preşedinte. S-ar putea ca preşedinte să nu fie nici Nicolae Ciucă. Toate aceste aranjamente, sigur, la rigoare, pot să aducă PNL într-o formă sau alta la guvernare.

Dar mi-e teamă că, pentru Partidul Naţional Liberal, această eternizare a lui Klaus Iohannis într-o poziţie decizională îi lipseşte, de fapt, de posibilitatea de a gândi în viitor. Totuşi, zece ani reprezintă destul de mult, iar preşedintele Iohannis duce cu sine nu doar o vastă experienţă, cel puţin în domeniul politicii externe, ci şi un grad destul de ridicat de ostilitate publică, generat de modul în care a administrat politica internă.

Or, până la urmă, alegerile acestea, dacă preşedintele se implică în ele, s-ar putea să fie nişte alegeri legate şi de preşedintele Iohannis şi, de aceea, Marcel Ciolacu nu este neapărat ostil acestei idei. Pentru că, pentru PSD, prezenţa în continuare a preşedintelui Iohannis îi scuteşte de orice efort de a-l ataca. E prezent, e nepopular, ca atare sarcina PSD este îndeplinită.

Jurnalist: Să ne aducem aminte că, de altfel, domnul Ciolacu, chiar la congresul la care a primit votul partidului, oficializând intrarea în cursa electorală, l-a atacat nu pe domnul Ciucă, ci pe domnul Iohannis, folosind câteva sintagme acide la adresa domniei sale.