Raportul MCV nu este încurajator...pentru intrarea în Schengen
Documentul făcut public ieri de Comisia Europeană expune mai multe neîmpliniri decât realizări. Printre aspectele problematice sunt amintite atacurile mediatice asupra justiţiei, nerespectarea de către Parlament a unor instituţii precum ANI, DNA sau ICCJ, tocmai instituţiile anticorupţie a căror activitate este lăudată. Mesajul transmis este: există mari preocupări în legătură cu menţinerea independenţei justiţiei, dar oricum o să decidă Olanda şi Germania.
Raportul recunoaşte unele progrese: recunoaşterea şi respectarea Curţii Constituţionale de către noua putere parlamentară şi guvernamentală. Da, este adevărat Ponta, Antonescu şi USL au acceptat până la urmă scrâşnind din dinţi invalidarea referendumului pentru demiterea lui Băsescu de către CCR. Au renunţat la ordonanţa care elimina cvorumul şi s-au văzut nevoiţi să renunţe şi la scoaterea de sub controlul de constituţionalitate a hotărârilor Parlamentului, după ce CCR a respins ordonanţa. Mai mult, Antonescu s-a abţinut să facă uz de atribuţiile de preşedinte interimar pentru a-l graţia pe Năstase.
Dar războiul pentru justiţie nu s-a terminat aici. Mona Pivniceru, noul ministru al Justiţiei, a încercat să impună în fruntea Ministerului Public şi a DNA pe doi procurori, fără realizări notabile în carieră, care au obţinut avizul negativ al CSM şi au fost numiţi în cadrul unui proces de selecţie total netransparent. În final, nominalizările au fost respinse de preşedinte. Raportul CE taxează toate aceste încălcări ale recomandărilor sale anterioare şi cere ca viitorii şefi ai DNA şi ai Parchetului General să fie selectaţi de CSM, ca garanţie pentru competenţa lor profesională şi independenţa lor de factorul politic.
Pe de altă parte, raportul MCV face nişte recomandări clare pentru cei care obstrucţionează anticorupţia, cerând politicienilor să se abţină de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea activităţii acestora prin decredibilizare şi de la presiuni. Trimiterile sunt clare la noua majoritate parlamentară care nu a respectat decizii definitive date de ICCJ, a respins solicitările DNA de ridicare a imunităţii unor parlamentari sau a ignorat deciziile de incompatibilitate date de ANI. Cazurile Mircea Diaconu, Ion Stan, cel al foştilor miniştrii Dobre şi Borbely au arătat clar că guvernul şi Parlamentul nu respectă statul de drept, împiedicând justiţia să funcţioneze.
Ca urmare, Comisia Europeană recomandă să se ia măsuri ca deputaţii cu probleme de integritate să-şi piardă automat imunitatea iar miniştrii trimişi în judecată să demisioneze. Cine să pună însă în aplicarea aşa ceva? Parlamentul dominat de USL care îşi dorea superimunitatea, care să transforme ANI într-o instituţie de decor, ale cărei decizii să nu fie definitive decât după o sentinţă finală în justiţie? Premierul Ponta, care critică raportul CE spunând că cuprinde erori materiale precum că ar exista miniştri cu dosare penale în guvernul său, făcându-se ca a uitat de baronul PSD Liviu Dragnea şi amintindu-şi doar de liberalul Fenechiu?
Presa politică, o ameninţare
Pe lângă Parlament şi guvern, alt pericol identificat de raportul MCV pentru o justiţie independentă şi puternică în România este presa şi mai ales televiziunile politice, care atacă şi denigrează seară de seară procurori şi judecători în scopuri politice. Chiar dacă nu nominalizează, raportul trimite clar la Antenele lui Voiculescu care au pornit o adevărată ofensivă a justiţiei de când patronul lor este implicat într-un dosar penal cu şanse de condamnare. Practic se pune problema derapajelor grave ale media private şi a faptului că libertatea presei nu poate să ducă la ”încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, la presiuni nejustificate şi la acte de intimidare a sistemului judiciar şi a instituţiilor implicate în combaterea corupţiei”. Cu alte cuvinte, ar trebui să existe sancţiuni pentru cei care o fac şi măsuri reparatorii, amenzi sau altele. Deci o lege a presei despre care scriam recent.
Mulţi jurnalişti români au sărit ca arşi când au auzit de o reglementare a instituţiilor mass-media, pe care au resimţit-o ca pe o posibilă restrângere a libertăţii de exprimare. ”Reamintim că, potrivit jurisprudenţei CEDO, libertatea de exprimare este protejată şi atunci cînd presa exagerează, ofensează, şochează, atâta timp cât se urmăreşte dezbaterea liberă şi cu bună-credinţă a chestiunilor de interes public, inclusiv atunci când este vorba de funcţionarea justiţiei şi lupta anti-corupţie”, se arată într-un comunicat semnat de Centrul pentru Jurnalism Independent şi Active Watch. De acord cu acest, argument dar tocmai aici este problema că televiziunile şi ziarele politice nu urmăresc dezbaterea liberă şi cu bună credinţă a temelor de interes general, ci manipularea şi prezentarea trunchiată a realităţii în acord cu interesele politice şi economice ale patronului. Deci se pune întrebarea în ce măsură este respectat dreptul publicului de a fi informat corect sau măcar de a nu fi dezinformat? Jurnaliştii argumentează că ”Noul Cod Civil, precum şi Legea Audiovizualului şi Legea de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii conţin prevederi explicite ce protejează dreptul la demnitate, la imagine, la onoare, la viaţă privată, inclusiv pentru membrii puterii judecătoreşti”. De ce continuă atunci ofensivele mediatice împotriva Justiţiei la Antene, în ciuda amenzilor date de CNA?
Pot să înţeleg îngrijorarea jurnaliştilor că supermajoritatea lui Ponta din Parlament ar putea produce o lege a presei ca în Ungaria lui Orban, care să promoveze cenzura şi autocenzura. Nu sunt adeptul unei asemenea variante.
Ţările care se opun, Germania şi Olanda, pot folosi restanţele numeroase din el ca pretext pentru a amâna din nou aderarea României şi Bulgăriei. Ar putea aştepta un nou raport la sfârşitul anului motivând că multe din recomandările CE n-au fost implementate: Codurile de procedură civilă şi penală n-au fost adoptate, noii şefi ai DNA şi Parchetului n-au fost numiţi, atacurile la adresa justiţiei au continuat. Argumente se vor găsi.
Dar de ce am respinge o soluţie venită de la nivel european? Există deja un raport la Comisia Europeană potrivit căruia instituţiile de presă din întreaga Uniune Europeană ar urma sa fie monitorizate de nişte agenţii independente naţionale de media. Acestea ar avea puterea de a investiga plângeri, de a da amenzi şi chiar de a ridica unei persoane statutul de jurnalist în anumite condiţii. Consiliile ar urma sa fie monitorizate de Comisie. Dacă raportul va fi transpus în directivă, va exista un set de regulamente comune pentru toate cele 27 de state membre. Deci ne apropiam de un MCV şi în domeniul mass-media. Ce e atât de rău?
Intrarea în Schengen se amână
Purtătorul de cuvânt al CE Mark Grey a precizat la finalul prezentării raportului MCV că România îndeplineşte condiţiile specifice pentru intrarea în Schengen. ”Ar trebui să fim corecţi să spunem că totul a fost tratat ca un soi de exerciţiu. Acesta nu este un raport pe Schengen, ci doar unul dintre obiectivele pe care România trebuie să le îndeplinească", a precizat Gray. Problema este că actualul raport nu garantează nimic.
Ţările care se opun, Germania şi Olanda, pot folosi restanţele numeroase din el ca pretext pentru a amâna din nou aderarea României şi Bulgariei. Ar putea aştepta un nou raport la sfârşitul anului motivând că multe din recomandările CE n-au fost implementate: Codurile de procedură civilă şi penală n-au fost adoptate, noii şefi ai DNA şi Parchetului n-au fost numiţi, atacurile la adresa justiţiei au continuat şi că nu există garanţii că noul guvern şi Parlament nu vor comite noi derapaje. Argumente se vor găsi.
Va conta însă lobby-ul pe care îl va face România pe lângă cele două guverne reticente. În cazul Olandei, faptul că populistul Geert Wilders nu se mai regăseşte în guvern, constituie aparent un avantaj pentru România. Mark Rutte, fostul şi actualul premier conservator, s-a opus însă repetat primirii României în Schengen. Rămâne de văzut dacă PSD va reuşi pe filiera socialistă să-i convingă pe partenerii de coaliţie ai lui Rutte, laburiştii lui Diederik Samsom, revelaţia alegerilor, să le susţină cauza.
Cât despre Germania, Ponta şi Antonescu au reuşit să strice rău relaţia României cu Germania. Merkel nu va uita prea curând atacurile furibunde ale celor doi împotriva sa din perioada suspendării lui Băsescu. Totul va depinde de preşedinte. Se va vedea cât de mult contează relaţia lui bună cu Merkel şi cât de mult a contat că România a jucat rolul elevului model al austerităţii predicate de nemţi.
