Provocari tot mai mari ale terorismului din America Latina

America Latina este adesea aproape de limita de jos a prioritatilor contra-teroriste ale Statelor Unite. Niciun atac terorist impotriva SUA nu a fost initiat de acolo sau nu a fost desfasurat de vreun cetatean latino-american. Cu toate acestea, exista cateva motive pentru care tendintele recente din America Latina reprezinta amenintari serioase pentru Statele Unite se arata intr-o analiza semnata de Douglas Farah si preluata de KROSS Press Agency.

Comandamentul sudic al Statelor Unite, cu responsabilitate operationala pentru America Latina si Caraibe a definit amenintarea astfel: Stabilitatea si prosperitatea Ariei de Responsabilitate (AOR) SOUTHCOM sunt amenintate de terorismul transnational, narco-terorism, traficul ilicit, falsificare si spalare de bani, rapiri, bande urbane, miscari radicale, dezastre naturale si imigratie in masa...

Am descoperit un numar de persoane care incurajeaza si faciliteaza activitatea Grupului Radical Islamic, care continua sa participe la strangerea de fonduri si la activitati de suport logistic, cum ar fi spalari de bani, fals in documente, si trafic ilicit. Rezultatele acestor activitati sustin activitatile teroriste din intreaga lume. Nu numai ca aceste activitati servesc ca sprijin pentru gruparile teroriste islamiste in Orientul Mijlociu, dar aceleasi activitati indeplinite de alte grupari construiesc o retea criminala mai mare, atat de proeminenta in AOR. Activitatile ilicite, facilitate de catre mediul permisiv al AOR, sunt coloana vertebrala pentru entitatile criminale cum ar fi bandele urbane, narco-teroristi, teroristii islamisti, si crima organizata din intreaga lume.

Provocarea statala

Printre cele mai evidente amenintari ale extinderii Islamului radical, se afla si legatura personala tot mai stransa dintre presedintele venezuelean Hugo Chavez si presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, care au avut cel putin trei intalniri tete-a-tete in ultimele sase luni, si se adreseaza unul altuia cu apelativul “frate”. Legaturile economice tot mai puternice dintre cele doua state pot fi vazute in zecile de acorduri economice pe care cei doi lideri le-au semnat in aceasta perioada, si sprijinul reciproc pentru intreruperea productiei de petrol a OPEC, care este importanta, dat fiind faptul ca cele doua state sunt producatorii de petrol numarul doi si patru ai OPEC.

Prietenia poate aduce cateva castiguri comerciale si politice modeste, dar este construita fundamental pe premisa ca ambii lideri sunt inamici ai Statelor Unite. Asa cum a spus recent presedintele Chavez, Iran si Venezuela se confrunta cu “aceeasi presiune imperialista de a ne controla resursele de petrol. Cele doua revolutii ale noastre, Revolutia Islamica si Revolutia Bolivariana din Venezuela, sunt pana la urma o singura lupta”. Ahmadinejad a aprobat declaratia, spunand ca “Noi, ca guverne infratite, avem o responsabilitate in a promova gandirea revolutionara pe scena mondiala. Trebuie sa fim parteneri la dezvoltarea ambelor noastre pamanturi”.

Impreuna, Venezuela si Iranul produc aproximativ 5 milioane de barili de petrol pe zi. In timp ce jumatate din cei 2.2 barili pe zi ai Venezuelei sunt destinati pietei din Statele Unite (ceea ce reprezinta 10% din cele 13.2 milioane de barili pe zi pe care le importa Statele Unite), Iranul nu exporta petrol direct catre Statele Unite. Cu toate acestea, daca cele 2.6 milioane de barili productie pe zi ale Iranului ar scadea, aceasta ar afecta serios piata globala de petrol. La inceputul acestui an, cele doua tari au cazut de acord sa construiasca rafinarii de petrol in Indonezia, Siria si Venezuela, care ar spori pe viitor influenta lor economica comuna pe piata globala de petrol. Aceasta nu numai ca da celor doua tari un avantaj in fata Statelor Unite, dar si banii necesari pentru finantarea grupurilor armate care ar putea ataca direct Statele Unite.

Iranul este principalul sponsor al Hezbollah, cea mai importanta militie musulmana siita, cu sediul in Liban, care are o prezenta sporita in America Latina si a intreprins numeroase atacuri impotriva unor tinte din Statele Unite si America Latina. In Venezuela, Chavez a permis unor inalti oficiali din FARC, cea mai mare si mai veche miscare insurgenta din emisfera, sa opereze in lipsa oricarui pericol si a permis ca zona sa de granita cu Columbia sa fie folosita ca “o zona sigura pentru odihna, transporturi de droguri si arme, si obtinere de provizii logistice”. Potentiala aliere a acestor doua grupari impotriva unui inamic comun — Statele Unite — sub auspiciile celor doua state care si-au manifestat deja deschiderea catre sponsorizarea miscarilor armate, ar trebui sa fie un motiv serios de ingrijorare.

Venezuela foloseste, totodata, rezervele sale bogate de petrol pentru o dotare cu armament fara precedent in istoria recenta si ameninta sa destabilizeze regiunea. Cea mai recenta achizitie a guvernului Chavez include 100.000 de mistraliere de atac AK-103 din Rusia, alaturi de licenta de a construi o fabrica Kalashnikov in Venezuela. Chavez a cumparat si vase de patrula navala din Spania, cel putin 15 elicoptere de lupta din Rusia, si negociaza cu Rusia pentru cumpararea de avioane Sukhoi-30 si sisteme de rachete sol-aer Tor-M1.

In total, Venezuela a cheltuit aproximativ 4.3 miliarde de dolari pe armament incepand din 2005, ceea ce o plaseaza inaintea Chinei (3.4 miliarde), Pakistanului (3 miliarde) si Iranului (1.7 miliarde de dolari), potrivit Defense Intelligence Agency (DIA). Lt gen. Michael Maples, directorul DIA, a spus ca planul Venezuelei este de a “neutraliza influenta Statelor Unite” in America Latina si a prevazut ca aceasta febra a achizitiilor va continua in 2007.

Generalul de brigada Frederick Rudesheim, directorul adjunct pentru afacerile politico-militare din emisfera vestica si membru al staff-ului comun, a spus ca achizitiile de armament ale Venezuelei vor “destabiliza” regiunea. “Cand ai asemenea achizitii en-gros din partea unui guvern, intr-un asemenea dezechilibru cu nevoile acelui guvern, nu poate fi decat destabilizator” a spus el.

Alianta Venezuelei cu Iranul, un sponsor statal al unui grup terorist care are o prezenta extinsa in America Latina, este numai una dintre noile amenintari la nivel statal. Amenintarile non-statele vor fi discutate in detaliu in cele ce urmeaza.

Cu veniturile sale din petrol, care furnizeaza aproximativ jumatate din venitul guvernului, Venezuela a fost capabila sa ofere o asistenta finaciara semnificativa catorva alti lideri populisti recent alesi in America Latina, intr-un efort de a construi o alianta anti-SUA, care poate fi partenera a Iranului. Aceasta i-ar include pe aliatii lui Chavez, Evo Morales in Bolivia, Rafael Correa in Ecuador, Daniel Ortega in Nicaragua, si mentorul lor ideologic, Fidel Castro in Cuba. Bolivia si Ecuador, la fel ca Venezuela, fac eforturi de a consolida puterea politica in mana presedintiei, de a inabusi libertatea presei si de a rescrie constitutiile pentru a face sa dispara independenta judiciara. Si, asemeni lui Chavez in Venezuela, Morales si Coreea, in Bolivia respectiv Ecuador, fac eforturi pentru consolidarea controlului prezidential asupra bancii centrale (care va avea printre efecte si reducerea serioasa a transparentei si cooperarii efective cu eforturile SUA si ONU de a depista finantarile pentru terorism si infractiuni).

Cazul Ecuadorului este in mod deosebit ingrijorator pentru ca una dintre principalele promisiuni politice ale lui Correa este aceea ca el nu va reinnoi inchirierea unei baze militare in Manta, pe coasta ecuadoriana a Pacificului, atunci cand aceasta va expira in 2009. Daca Correa isi va tine promisiunea, aceasta va avea un impact direct asupra capacitatii personalului militar si de aplicare a legii de a opri intrarea la scara larga de cocaina si heroina in Statele Unite. Cei 220 de soldati americani si cele 8 avioane stationate la Manta sunt o parte importanta a strategiei SUA de oprire a drogurilor. Baza de la Manta este responsabila pentru aproape doua treimi din stoparile traficului de droguri pe coasta Pacificului. Pierderea acestei baze nu numai ca va permite intrari tot mai mari de droguri ilicite in Statele Unite, dar ar fi o lovitura dura pentru guvernul columbian al lui Alvaro Uribe si Planul Columbia, strategia impotriva drogurilor si insurgentei, sustinuta de catre Statele Unite. Odata baza de la Manta inchisa, FARC va avea un acces mai mare la veniturile din droguri si la rute mai sigure pentru traficul de droguri si arme pe frontul din Pacific.

In Istorie, si mai ales in timpul Razboiului Rece, miscarile populiste si nationaliste de diferite tipuri, intensitate si durata, au inflorit. Majoritatea acestora au incorporat teme anti-americane din interior, si s-au aliat cu blocuri anti-americane la nivel extern. In anii 1980, acest trend a fost reflectat de miscarile marxiste de gherila, sustinute de catre Uniunea Sovietica si reprezentantii sai, in primul rand Cuba. Astfel de miscari au rasturnat guvernul din Nicaragua in 1979, si au amenintat alte cateva state din America Centrala si Latina, in mod deosebit El Salvador si Peru. Aceasta tendinta a iesit din nou la lumina odata cu alegerea, in 1998 si apoi din nou in 2006, a auto-proclamatului comunist Hugo Chavez ca presedinte al Venezuelei, si sprijinul sau avid pentru alegerea unor regimuri cu aceeasi mentalitate in Bolivia si Ecuador. Acest nou val anti-american este extrem de ingrijorator din princina aliantei tot mai puternice intre acest bloc de stanga Latino-American extins si islamistii radicali.

Prezenta islamista

Hezbollah ramane principala forta islamista din America Latina. Dezacordurile traditionale dintre sectele musulmanilor shia si sectele sunnite wahhabi-salafiste raman adanci. Cu toate acestea, in America Latina, ca si parti ale Africii sub-sahariene, aceste divergente par a fi depasite de aliantele tactice, in mod deosebit in miscarea banilor si procurarea de servicii cum ar fi actele false.

In America Latina, Hezbollah (shia) si Hamas (sunni) au dezvoltat structuri finnaciare sofisticate, dar putin studiate, in mare parte prin casele de schimb ilegale si zonele de comert liber din anumite parti ale regiunii, inclusiv Zona de Comert Liber Colon din Panama, Isla Margarita din Venezuela, Ciudad del Este in Paraguay, Zona de Comert Liber Aruba si altele. Structura umbrela care permite ambelor grupuri sa actioneze alaturat este Fratia Musulmana internationala, singurul grup pan islamist care a servit pentru cateva decenii ca punte intre cele doua factiuni.

Exista, totodata, dovezi, in forma inregistrarilor corporatiste, ca Fratia Musulmana internationala a infiintat zeci de companii offshore in Panama si Caraibe. In plus, companiile din Fratie par sa aiba acorduri financiare cu anumite banci care sunt adesea implicate si in activitati de spalare de bani pentru carteluri de droguri si alte tranzactii ilegale.

In Caraibe, Fratia Musulmana are o istorie indelungata a tranzactiilor bancare offshore, datand din 1982, cand liderii sai au deschis o serie de banci, companii de asigurare si companii offshore acoperite. La nivel global, aceste banci au de-a face cu miliarde de dolari din tranzactii si investitii, potrivit unor oficiali de nivel inalt din domeniul contra-terorismului din Statele Unite.

Imediat dupa atentatele terosiste din 11 septembrie, Statele Unite si Natiunile Unite au trecut la inchiderea Bancii Taqwa si a Bancii Internationale Akida, ambele principalele institutii financiare ale Fratiei Musulmane internationale care opereaza din Nassau, Bahamas.

Potrivit declaratiilor Ministerului American de Finante, Taqwa era o banca sub acoperire, fara vreo baza fizica reala. Ministerul de Finante a declarat ca banca a fost, de asemenea, folosita pentru a strecura bani catre Al-Qaeda, dupa atacurile din SUA. Se pare ca banca ar fi facilitat, de asemenea, comunicatiile sigure intre celulele Al-Qaeda ca si transportul de arme. Liderii cheie ai bancii, Yousef Nada, Ghalib Himmat si Idriss Nasreddin, au fost desemnati de catre guvernul american si de Natiunile Unite ca fiind finantatori ai terorismului.

Pe langa faptul ca lucrau cu Al- Qaeda, bancile au fost si principala institutie finaciara pentru Hamas, chiar si dupa ce organizatia a fost declarata grupare terorista de catre Statele Unite. La un moment dat, se pare ca banca ar fi avut peste 60 de milioane de dolari in fonduri pentru Hamas.

Activitatile bancare offshore si inregistrarile corporatiste din Caraibe care au permis ascunderea numelor clientilor si proprietatea nominala au furnizat mult timp paradisuri finaciare sigure pentru traficantii de droguri si pentru gruparile transnationale ale crimei organizate. Desi aceasta este o mare problema, nu se afla in raza de interes a acestei lucrari.

Una dintre cele mai interesante si mai putin studiate evolutii ale ultimei decade este cresterea moscheelor salafiste, insotite de literatura asociata in spaniola si portugheza.

Exista putine statistici de incredere referitoare la numarul de musulmani din America Latina. Potrivit unei baze de date islamice, in Caraibe exista aproximativ 200.000 de musulmani, si alti 360.000 in America de Sud, ceea ce inseamna mai putin de 3% din populatia totala. Cu toate acestea, exista si persoane care disputa faptul ca Islamul este in ascensiune, in parte datorita efortului concentrat al acelorasi grupari care opereaza in America Latina printre latinii din Statele Unite.

De exemplu, site-ul Societatii Islamice din America de Nord (ISNA) are o pagina speciala “Outreach Latino”, iar Liga Musulmana Mondiala, una dintre cele mai mari organizatii non-guvernamentale din Arabia Saudita, a sustinut recent o conferinta continentala la Buenos Aires, in Argentina, pentru a sublinia programele outreach si a prezenta “adevara fata a islamului”.

Din 1997 a existat un efort concertat al musulmanilor shia de a face prozeliti in America de Sud. Site-urile moscheelor, legate de ISNA si de Asociatia Musulmana a Tineretului Musulman (WAMY), ofera informatii despre “revenire”, termenul islamist pentru convertire; literatura, puncte de contact, si oferte de ajutor. In unele dintre tarile unde au fost contruite noi moschee, populatia musulmana ramane neglijabila (de exemplu in Bolivia, unde populatia musulmana totala este estimata la 3.000 de persoane).

Bunavointa acestor grupari islamice de a cheltui mari sume de bani pentru infrastructura, traduceri si outreach demonstreaza cat de serios vad ele nevoia si potentialul de extindere in America Latina.

Provocarile non-statale

Amenintarea acestor grupari este amplificata de potentialele aliante dintre gruparile islamiste radicale (predominant shia, datorita prezentei lor mai oficiale, dar nu exclusiv), si puternicele si bogatele retele criminale care au radacini adanci in emisfera. Aceste retele poseda deja capacitatea de a vehicula tone de droguri ilicite, mii de vehicule, armament sofisticat si numere mari de imigranti ilegali peste granita Statelor Unite, toate capacitatile de care gruparile islamiste pot profita si pe care ar dori sa le implice. Asa cum declarat gen. James Hill in 2004, cand era comandant al US SOUTHCOM:

In afara narcoterorismului si violentelor in banda, ramuri ale organizatiilor teroriste din Orientul Mijlociu desfasoara activitati de sprijin in zona de responsabilitate a Comandamentului Sudic. Sustinatorii grupurilor radicale islamiste, extinse din Bazinul Caraibelor pana la zona de granita cu Paraguay, Argentina si Brazilia, desfasoara activitati de strangere de fonduri. Teroristii care au planuit sau participat la atacurile din Orientul Mijlociu si Statele Unite, cum ar fi teroristul capturat din randul Al-Qaeda, Khalid Shaihk Mohammed, au petrecut o buna perioada de timp in regiune. Sustinatorii genereaza fonduri ilegale prin spalare de bani, trafic de droguri, afaceri cu arme, trafic de persoane, piraterie, si falsificare de documente. Ei strecoara zeci de milioane de dolari in fiecare an catre organizatiile mama din Orientul Mijlociu, extinzand in acest fel structura globala de sprijin a terorismului international in aceasta emisfera. Nu este surprinzator ca gruparile radicale islamiste, narcoteroristii din Columbia si bandele urbane din America Latina practica toate multe dintre aceleasi metode ilicite de afaceri.

Organizatiile criminale au acces la Statele Unite si, daca aleg sa faca asta, pot facilita un atac al unui grup islamist care ar putea plati pentru serviciile lor. Asa cum s-a demonstrat in Africa si oriunde in alta parte, gruparile islamiste radicale sunt dispuse sa formeze aliante tactice pe termen scurt cu grupari criminale (exploziile de la Madrid, comertul cu diamante insangerate in Africa de Vest), in ciuda lipsei de legatura ideologica si tehnologica cu aliatii lor temporari.

Exista dovezi ca astfel de aliante au fost deja formate, cel putin pe o baza temporara. In declaratia din Congres din martie 2006, directorul FBI, Robert Mueller, a spus ca agentia sa a spart un inel de trafic de persoane “in care agentii Hezbollah ajutau alte persoane aflate intr-o oarecare asociere cu Hezbollah sa vina in Statele Unite”. Mueller a recunoscut ca Hezbollah a reusit sa treaca cativa dintre agentii sai peste granita, spunand Comisiei: “A fost o organizatie pe care am demontat-o si i-am identificat pe cei care au fost trecuti peste granita. Si eu au fost expediati”.

Totodata, o atentie destul de redusa a fost acordata, la nivel de politica si intelligence, noului rol al bandelor transnationale criminale de tineret bazate in America Centrala, cum ar fi Mara Salvatrucha (MS-13) si Mara Calle18. Cu toate acestea, aceste grupari, care au acum zeci de mii de membri, reprezinta o amenintare clara pentru infrastructura critica a SUA, din pricina organizarii lor puternice pe teritoriul Statelor Unite, nivelului lor ridicat de familiaritate cu armele cu explozibilul, si disciplinei rigide, brutal impuse.

Armata SUA estimeaza ca acum exista cel putin 70.000 de membri de bande in America Centrala si ca ”nivelul de sofisticare si brutalitatea acestor bande este fara precedent”. In 2005, FBI declara MS-13 cea mai periculoasa banda de strada din America, avand nu mai putin de 10.000 de menri si operand aproape in fiecare stat.

Unii dintre liderii celor mai importante ramuri ale bandelor sunt fosti membri ai fortelor speciale ale armatelor sustinute de SUA, sau membri ai unitatilor de elita ai gruparilor insurgente antrenate in Cuba, ceea ce inseamna ca poseda capacitatea de a face antrenamente cu explozibil, tactici si infiltrari. Acest antrenament de nivel ridicat si experienta bogata pe campul de lupta a acestor lideri, imbinata cu faptul ca au la dispozitie extrem de usor arme sofisticate si bogatia tot mai mare, ca si consolidarea aliantelor bandelor cu gruparile traditionale de crima organizata din emisfera, au exacerbat o situatie si asa rea.

Aceste bande au legaturi stranse cu Statele Unite, unde mii de membri au infiintat structuri asemanatoare, mai ales in Los Angeles, Miami, Washington, D.C si New York.

Multi dintre membrii lor, pe langa antrenamentul militar sofisticat, au fost inchisi in inchisorile americane, unde se afla in contact nu numai cu alte bande criminale consolidate, ci si cu grupari islamiste radicalizate. Aceasta potentiala alianta a gruparilor cu o ura teologica fata de Statele Unite, cu grupari armate sofisticate reprezinta o amenintare serioasa.

Statele Unite nu sunt bine echipate pentru monitorizarea, evaluarea si stabilirea de planuri pentru aceste noi amenintari multiple dintr-o regiune aflata in imediata sa apropiere si care are legaturi istorice stranse cu Statele Unite. Pe langa prezenta sporadica a SOUTHCOM, care este axata aproape exclusiv pe probleme legate de traficul de droguri, exista numai 5 birouri FBI in America de Sud, doua in Caraibe si trei in America Centrala.

Regiuni imposibil de guvernat

Gruparile armate non-statale sunt capabile sa opereze fara sa fie pedepsite in mare parte din America Latina pentru ca guvernele centrale slabe si corupte nu au avut o prezenta eficienta in multe dintre aceste regiuni timp de ani intregi. La fel ca in Africa, si ea patrie a unui numar mare de regiuni “fara stat” si imposibil de guvernat, aceasta a alimentat o instabilitate cronica, saracie si radicalizare. Desi in timpul Razboiului Rece, America Latina si Africa au primit o atentie considerabila in competitia dintre SUA si Blocul Sovietic, astazi interesele acestor puteri fata de ambele regiuni a palit — adesea inlocuit de investitii, delegatii la nivel inalt, si chiar consilieri militari ai Republicii Populare Chineze (PRC). Aceste regiuni imposibil de guvernat din America Latina ofera un sanctuar si acces la resurse finaciare care permit acestor grupari sa prospere. Printre principalele zone fara stat, se afla:

1. Mare parte a coastei Americii Centrale a Atlanticului, din Honduras prin Guatemala si sudul Mexicului, mergand catre vest pentru a include mare parte din El Salvador. In aceasta regiune, unul dintre principalii actori non-statali este Mara Salvatrucha, cu o retea extinsa care se intinde in California, Virginia, Washington, D.C. si Maryland, si cel putin alte 30 de state. Pe langa contributia la esecul domniei legii in tarile lor de origine (in primul rand El Salvador si Honduras), prin rapiri, extorcari, taxe de protectie, activitati criminale de drept comun, aceste grupari obtin venituri si actionand ca agenti pentru activitati ilegale transnationale — trafic de arme, miscari de imigranti ilegali, trafic de heroina si cocaina, si furturi de piese de masini. Alti actori principali sunt organizatiile mexicane de trafic de droguri, care au construit aliante din ce in ce mai puternice cu bandele.

2. Columbia de Sud, vestul Venezuelei, nord-vestul Braziliei, nord-vestul Columbiei, in Trecatoarea Darien din Panama, si in Ecuador. Aceste zone sunt un amestec de grupari insurgente formale (gruparile marxiste Fortele Armate Revolutionare din Columbia — FARC si Armata de Eliberare Nationala — ELN), gruparile paramilitare asociate cu elementele armatelor Columbiei si Venezuelei (legate direct si care se bucura de protectia acestora) si carteluri de droguri mici, transnationale, cu baza in Northern Cauca Valley, Barranquilla si Bogota. Toate aceste grupari — FARC, ELN si AUC — au fost desemnate organizatii teroriste de catre Departamentul american de Stat.

Ceea ce au in comun aceste grupari este faptul ca fiecare isi extrage cea mai mare parte a veniturilor din comertul ilegal de cocaina si heroina, fie ca producatori, transportatori, cultivatori de coca sau traficanti internationali.

Principalul actor in aceasta zona, si unul in a carui combatere Statele Unite sunt implicate activ, este FARC, cea mai veche miscare insurgenta din regiune condusa de marxisti. De la infiintarea sa ca o aschie din trupul Partidului Liberal, la mijlocul anilor 60, organizatia a trecut prin diverse schimbari, intai ca miscare de gherila aliata cu URSS in mare parte din Razboiul Rece, iar acum ca un cartel economic fara un continut ideologic in mare, si mai asemanatoare unei organizatii de trafic de droguri. Avand aproximativ 17.000 de membri, FARC controleaza peste 40% din teritoriul national al Columbiei si reprezinta o amenintare semnificativa pentru guvernarea centrala. Un partener minor in miscarea rebela este ELN, cu mai putin de 5.000 de soldati si o mai mica implicare in comertul cu droguri. Aceste grupari sunt resposabile pentru mii de rapiri si sute de asasinate in fiecare an. Printre cei rapiti se afla si trei antreprenori americani. Este de mentionat ajutorul si sprijinul amplu pe care FARC si ELN il primesc din partea guvernului Chavez, care a refuzat sa desemneze gruparile ca organizatii teroriste.

Un al treilea grup este AUC, cunoscut si ca “Paramilitarii”, care a fost implicat in discutii sporadice despre pace cu guvernul, si ai carui membri sunt acuzati de majoritatea celor mai grave incalcari ale drepturilor omului care au loc in zona lor. Cateva mii de membri AUC s-au demobilizat in ultimele luni ca urmare a unui plan guvernamental controversat care garanteaza amnistia luptatorilor in schimbul predarii armelor de catre acestia. Multe dintre aceste unitati paramilitare au legaturi stranse cu anumite elemente ale armatei columbiene si opereaza sub protectia unor comandanti militari columbieni.

3. Latura nordica a Guyanei, Suriname si Guyana Franceza. In aceasta regiune, gruparile criminale locale implicate in exploatarea resurselor naturale — in primul rand aur si cherestea — ca si organizatiile mici de trafic de droguri se combina adesea. Suriname, in mod deosebit, a devenit un punct major de tranzit pentru cocaina columbiana destinata pietei europene. Este, totodata, o zona cu o mare concentratie de musulmani, si in care membri ai Hezbollah au fost activi in crime precum fraude cu pasapoarte si falsificari. Cu toate acestea, nu exista aproape niciun fel de cercetare in aceasta zona, sau potential pentru radicalizare in randul populatiei musulmane.

4. Zona celor trei granite, compusa din zona din jurul Foz de Iguacu, unde Brazilia, Argentina si Paraguay sunt impreuna. Aceasta a fost o ruta traditionala de trafic si un centru de spalare de bani pentru o varietate de organizatii criminale. Este, de asemenea, o zona din care opereaza Hezbollah si a fost locatia unde au avut loc multe dintre planificarile si pregatirile pentru atacurile de la mijlocul anilor 90 asupra unor tinte evreiesti din Buenos Aires. Pe langa prezenta Hezbollah din motive atat logistice cat si financiare, exista informatii anecdotice despre o prezenta Hamas in regiune. La finele anilor 90 a existat si o prezenta sporadica a Al-Qaeda, potrivit Comisiei pentru atentatele din 11 septembrie.

Regiunea nu este in primul rand un paradis pentru organizatiile teroriste, ci mai degraba un centru de trafic care, in ultimul deceniu, a devenit un centru important de spalare de bani pentru organizatiile de trafic de droguri din Columbia, Brazilia, Bolivia si Peru. O prima metoda de spalare de bani este reprezentata de casele de schimb ilegale, mai ales pe partea braziliana a granitei.

Cu toate acestea, lipsa unei prezente statale si disponibilitatea mijloacelor de spalare de bani si de producere a banilor a atras agentii Hezbollah in regiune, care sunt capabili sa opereze cu usurinta printre cei 25.000 de cetateni de origine libaneza, cati se estimeaza ca s-ar afla in regiune.

Concluzie

Exista numerosi factori care fac acum ca America Latina sa reprezinte un motiv serios de ingrijorare, dincolo de orice actiune sau amenintare specifica. Acestea includ:

• legaturile tot mai puternice intre tarile din America Latina si sponsorii statali ai terorismului, cum ar fi Iranul.

• o prezenta islamista si un activism tot mai preponderent in regiunile vizate pentru convertire si recrutare de latino-americani care pot emigra cu usurinta in SUA.

• rasturnarea de castiguri demografice in cateva tari (Venezuela, Bolivia, Ecuador si posibil Nicaragua)

• existenta unor zone mari, de neguvernat, in cadrul regiunii, care servesc drept paradisuri si zone de planificare pentru activitati teroriste si criminale.

• toleranta Venezuelei, daca nu chiar sponsorizarea in mod deschis, a organizatiilor teroriste regionale, responsabile pentru traficul de droguri, rapiri si instabilitate.

• problemele perene ale traficului de droguri, retelelor criminale transnationale si bandele central-americane.

Toate aceste probleme merita o mai mare atentie de la Washington. Mediul operational tot mai permisiv pentru radicalii islamisti si aranjamentele lor cu elemente criminale si cativa dintre actorii politici majori din regiune reprezinta o provocare semnificativa pentru serviciile de informatii ale Statelor Unite, liderilor din domeniul aplicarii legii, diplomatie, si armata, intr-o perioada in care atentia lor este in general concentrata in alta parte.