Oferta Turciei de a reconstrui armata siriană este o oportunitate de a înlătura influenţa Rusiei şi a Iranului

Turcia s-a oferit să ajute la reconstruirea armatei siriene distruse de căderea îndelungatului regim Assad şi de loviturile aeriene israeliene, umplând potenţial un gol lăsat de diminuarea forţelor ruse în acea ţară, potrivit Business Insider.

Armele turceşti limitate reprezintă un început pentru susţinerea mişcării islamiste victorioase Hayat Tahrir al-Sham (HTS) din Siria, dar Turcia va avea probabil nevoie de sprijin financiar pentru a finanţa o reconstrucţie militară mai extinsă care i-ar putea permite să devină puterea străină dominantă în Siria, au declarat experţii regionali.

"Turcia va încerca probabil să umple rolul Rusiei, inclusiv în relaţia cu Israelul", a declarat Aron Lund, membru al Century International şi analist pentru Orientul Mijlociu la Agenţia Suedeză de Cercetare pentru Apărare. "Un contingent turc în Înălţimile Golan, sau chiar doar un fel de legătură militară, ar putea sprijini misiunile ONU şi ar putea servi drept tampon şi facilitator între liderii israelieni şi sirieni".

"Este exact genul de rol pe care l-ar dori Turcia. Ar instituţionaliza rolul Ankarei nu doar în Siria, ci şi în procesul de pacificare arabo-israelian".

Rusia şi fosta Uniune Sovietică au fost mult timp principalii furnizori de echipamente militare către Siria, în timpul regimului preşedintelui Bashar al-Assad, recent destituit, şi al tatălui său Hafez, care a murit în 2000. O mare parte din stocurile militare rămase ale fostului regim au fost distruse de raidurile aeriene israeliene în decembrie.

"Deşi Turcia poate juca un rol important în furnizarea de hardware militar, este puţin probabil să devină pe deplin principalul furnizor al noii armate siriene", a declarat, pentru Business Insider, Suleyman Ozeren, lector la Universitatea Americană şi membru senior la Orion Policy Institute.

"Având în vedere reticenţa Occidentului de a înarma armata HTS şi capacitatea limitată a Turciei, Siria va trebui probabil să îşi diversifice sursele de armament greu, sporindu-şi potenţial dependenţa de ţările Consiliului de Cooperare al Golfului" - Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. Aceste ţări au un interes comun în contracararea influenţei Iranului.

Liderul HTS Ahmed al-Sharaa a declarat recent că ar putea dura până la patru ani până la organizarea de alegeri. Turcia ar putea avea ocazia să îşi extindă influenţa în Siria prin susţinerea unui guvern viabil ale cărui nevoi imediate se vor concentra probabil pe arme, vehicule şi drone pentru consolidarea controlului intern.

"Siria este inundată de arme, ministerele şi agenţiile de stat sunt în mare parte conduse de persoane numite sub conducerea lui Assad şi nu există o bază economică aparentă pentru nimic din toate acestea", a declarat Lund. "Aşadar, aş avertiza că următorul guvern al Siriei este încă destul de mult un lucru ipotetic".

"Noul guvern va avea nevoie de sprijin şi echipamente militare", a continuat Lund. "Vechea armată, sau ceea ce a mai rămas din ea, a făcut implozie atunci când regimul lui Assad s-a prăbuşit".

Turcia este bine poziţionată pentru a satisface nevoile probabile ale noului regim sirian. În Libia, în urma prăbuşirii regimului Gaddafi în 2011, Turcia a echipat guvernul recunoscut de ONU de la Tripoli cu drone Bayraktar TB2 şi vehicule blindate Kipri construite în Turcia, înlocuind arsenalul distrus al fostului regim. Dronele TB2 au jucat un rol decisiv în respingerea forţelor de miliţie ale generalului Khalifa Haftar în 2020, după ce acestea au asediat Tripoli.

Construirea unei armate convenţionale mari pentru a concura cu rivalii străini nu va fi probabil o prioritate pentru Damasc prea curând, iar o reconstrucţie la sol va necesita ani şi cheltuieli mari.

"Principalele necesităţi ale viitorului guvern al Siriei nu vor fi legate de purtarea unor războaie convenţionale majore. Mai degrabă, vor avea nevoie de echipamente care să îi ajute să copleşească rivalii locali, să menţină ordinea în zonele rurale haotice, să vâneze rămăşiţele Statului Islamic şi să patruleze la graniţe", a declarat Lund.

În ciuda faptului că are a doua armată ca mărime din NATO şi o industrie naţională de armament formidabilă, Turcia s-ar putea confrunta cu dificultăţi în a construi o armată siriană convenţională de la zero.

Turcia ar putea antrena noua armata siriană, ar putea găzdui ofiţerii acesteia pentru studii militare în Turcia şi, în cele din urmă, ar putea organiza exerciţii comune care ar putea deschide calea către o alianţă mai strânsă, a declarat Lund.

Dar înfiinţarea unei armate într-o ţară devastată s-ar putea dovedi mai dificilă decât alimentarea unei insurgenţe.

"Turcia va urmări probabil acorduri de apărare şi securitate cu Siria, navigând în acelaşi timp cu atenţie în relaţiile sale cu statele arabe pentru a evita izolarea diplomatică", a declarat Ozeren. "Cu toate acestea, crearea unei armate este foarte diferită de sprijinirea sau crearea unei forţe aliate care ar putea risca instabilitatea pe termen lung în regiune".

"În cele din urmă, întrebarea rămâne dacă Turcia are capacitatea de a furniza instruirea şi echipamentul necesare pentru a crea o armată standard pe deplin funcţională în Siria", a adăugat Ozeren. "Experienţele din Libia şi cu [grupul de opoziţie Armata Naţională Siriană] nu oferă un răspuns definitiv la această provocare".