Planul Elitelor Forumului Economic Mondial: Controlul emisiilor de CO2 - calul troian pentru politica DEI la nivel global

Forţa fundamentală a economiei constă în faptul că, atunci când este abordată onest şi cu respect pentru date, ne poate oferi o măsură relativ precisă a progresului în raport cu costurile. Dacă recompensele depăşesc costurile, după o analiză atentă, acel demers economic va aduce rezultate pozitive. Capacitatea de a evalua producţia, inovaţia şi prosperitatea cu un ochi obiectiv este esenţială pentru adevărata economie, conform articolului lui Brandon Smith din Alt-Market.us.

Problema este că economia nu e doar o ştiinţă matematică; este, de asemenea, o ştiinţă socială. Trebuie să înţelegem psihologia individuală şi psihologia de masă. Este necesar să fim familiarizaţi cu inconsecvenţele emoţiei şi dorinţei umane, la fel cum trebuie să cunoaştem realităţile dure ale cererii şi ofertei. Mai mult, nu toate persoanele care studiază economia o fac pentru beneficiul umanităţii.

Există un grup de elitişti în domeniul financiar care încearcă să-şi folosească înţelegerea aspectelor psihologice ale economiei pentru obţine rezultate politice prin inginerie socială. S-a spus că ştiinţa nucleară sau cea genetică oferă o putere atât de mare încât ar putea distruge civilizaţia dacă ar fi exploatate de mâini nepotrivite. Aş argumenta că ştiinţa economică, în mâinile greşite, depăşeşte orice alt competitor, deoarece poate fi utilizată pentru a înrobi omenirea pentru totdeauna.

Un exemplu concret: Ce se întâmplă atunci când economia este combinată cu activismul de extremă stânga şi cu cultul ştiinţific bazat pe afirmaţii inventate? Ce se întâmplă atunci când un grup de socialişti fabieni ultra-bogaţi îşi combină resursele pentru a strangula piaţa liberă şi a manipula rezultatele economice? Ce se obţine atunci când o vastă reţea de corporaţii internaţionale abandonează concurenţa şi profitul pentru un program pe termen lung de putere şi control?

Ei bine, ai programe insidioase precum ESG şi grupuri precum Consiliul pentru capitalism incluziv. Ai cooperarea directă între guverne şi corporaţii pentru a forţa un anumit mod de gândire şi de viaţă. Ei o prezintă drept filantropie, când de fapt este o formă complexă de tiranie.

Aceste eforturi specifice au eşuat, dar nu fără multă luptă din partea vocilor libertăţii şi a presei alternative. ESG a murit în mare parte şi, din câte îmi dau seama, Consiliul pentru capitalism incluziv pare să fi fost abandonat. Cu toate acestea, oamenii din spatele acestor programe rămân în aceleaşi poziţii de influenţă.

În ceea ce priveşte diversitatea, echitatea şi incluziunea (DEI), modelul „woke” din media populară se destramă. În următorii ani, vom vedea din ce în ce mai puţini comentatori şi creatori de conţinut progresişti care încearcă să modeleze opinia publică prin „justiţie socială”. Ştiu că timpul lor a trecut. Însă cealaltă jumătate a ESG, agenda schimbărilor climatice, este încă în plină desfăşurare.

Forumul Economic Mondial, principalul think tank globalist, a publicat luna trecută mai multe informaţii despre planurile lor de a face din taxarea carbonului o chestiune de „justiţie, echitate şi DEI” (Diversity, Equity, and Inclusion / Diversitate, Echitate şi Incluziune – un concept folosit frecvent pentru a descrie iniţiativele care promovează diversitatea culturală, echitatea socială şi incluziunea tuturor grupurilor în structurile organizaţionale şi decizionale - n.n.). Când vorbesc despre „echitatea în schimbările climatice”, se referă la un proiect în curs de dezvoltare menit să redistribuie bogăţia din ţările occidentale dezvoltate către trezoreria ţărilor din lumea a treia.

Naraţiunea este că aceste părţi ale lumii au fost victimizate de schimbările climatice cauzate de lumea dezvoltată. Cu alte cuvinte, succesul nostru ar fi construit pe spatele naţiunilor sărace. Este, de fapt, o rescriere a vechiului atac marxist asupra pieţelor libere – Dacă cineva câştigă, atunci altcineva trebuie să piardă, iar asta nu e corect, aşa că să distrugem întreaga societate pentru ca nimeni să nu mai câştige.

Dar nu pieţele libere au creat decalajul de bogăţie care îi enervează pe progresişti. Corporaţiile internaţionale sunt, de fapt, socialiste prin definiţie şi prin natura lor. Fără protecţia guvernelor, fără parteneriatele lor extinse cu birocraţi şi politicieni, precum şi fără personalitatea juridică corporativă, cele mai multe companii nu ar avea un avantaj asupra celorlalţi.

Creditele de carbon nu vor face decât să exacerbeze această dinamică şi să mărească decalajul de bogăţie, deoarece taxarea carbonului va distruge micile afaceri şi va lăsa doar corporaţiile mari să reziste poverii fiscale.

Da, banii colectaţi din taxele pe carbon din ţările bogate vor fi redistribuiţi către ţările sărace, dar aceşti bani nu vor ajunge la cei nevoiaşi din Africa sau Asia. Vor merge în mâinile mai multor corporaţii, organizaţii non-profit şi politicieni. În cele din urmă, clasa de mijloc, care a făcut din Occident un far al libertăţii, va dispărea complet. Toţi vom fi egali – Vom fi toţi la fel de săraci.

Forumul Economic Mondial numeşte această schimbare o „reorganizare” globală a modului în care interacţionăm cu economia. În fruntea acestui plan se află din nou think tank-uri globaliste şi organizaţii non-profit, în parteneriat cu cele mai mari corporaţii şi bănci centrale.

Globaliştii vor să redefinească modul în care calculăm creşterea economică, potrivit indicatorilor lor iluzorii. Cum poţi cuantifica fericirea, echitatea sau puritatea mediului şi apoi să le adaugi în PIB? Este imposibil, cel puţin nu într-un mod obiectiv.

Termenii frumoşi precum echitatea şi incluziunea nu au nimic de-a face cu producţia sau supravieţuirea economică. Totuşi, au multe în comun cu idealurile de inginerie socială ale ESG, pe care majoritatea Occidentului le respinge. Ei oferă capitalismului „incluziv” o nouă faţadă bazată pe schimbările climatice.

Progresiştii condamnă adesea motivele de profit ale pieţei libere ca fiind o „boală” care va distruge specia noastră, dar crede-mă, cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla lumii occidentale astăzi este ca mogulii corporativi să decidă că nu le mai pasă de bani. Când grupuri de narcopaţi ultra-bogaţi descoperă ideologia şi încep să te vadă pe tine şi pe mine, şi societatea, ca pe un proiect personal, lumea este într-o mare încurcătură. Ceea ce este cel mai îngrijorător este că aceştia caută şi se agaţă de putere mai mare, prefăcându-se că o fac „pentru beneficiul nostru”.

Vor face unii dintre ei lucruri bune? Sigur, se întâmplă uneori. Dar, de obicei, când elitele încearcă să influenţeze cultura prin metode bazate pe „morcov şi băţ”, rezultatele sunt dezastruoase.

Trebuie să înţelegem această realitate înainte de a putea înţelege motivele din spatele mişcării „zero emisii nete”. Presiunea globalistă persistentă pentru taxarea carbonului nu are nimic de-a face cu salvarea planetei şi totul de-a face cu schimbarea fundamentală a peisajului economic. Ţineţi minte că globalismul este doar o formă modernizată de feudalism, care pozează ca guvernare social conştientă.

Acestor oameni nu le pasă cu adevărat de mediu sau de egalitate; le pasă de taxarea mediului şi de „echitate”. Acestea sunt lucruri foarte diferite.

Să nu uităm că afirmaţiile climatologilor se bazează pe date din 1880 încoace, în timp ce acţionează de parcă milioane de ani de istorie a temperaturii Pământului nu ar exista. Temperaturile din trecut au fost mult mai ridicate (şi mult mai scăzute) decât sunt astăzi, iar înregistrările privind conţinutul de carbon atmosferic, care se întind pe milioane de ani, arată că nu există o relaţie cauzală între emisiile de carbon şi condiţiile de încălzire.

În momentul în care priveşti clima Pământului dincolo de acea mică fereastră de 140 de ani folosită de climatologi întreaga teorie a încălzirii globale antropice se prăbuşeşte. Am ieşit abia recent dintr-o epocă glaciară, iar aceşti oameni răspândesc panică despre 1,5 grade Celsius!

Să luăm în considerare mai degrabă implicaţiile pe termen scurt ale utilizării unui model bazat pe echitate pentru economia globală. Ce se va întâmpla când echitatea va deveni mai importantă decât meritul, iar zero emisii nete mai important decât prosperitatea?

Cu cât oamenii sunt mai autosuficienţi, cu atât pot fi mai liberi. Cu cât sunt mai dependenţi de sistem, cu atât mai uşor pot fi înrobiţi. Controlul asupra carbonului creează un mediu economic în care autosuficienţa este imposibilă, deoarece centralizează toată producţia în mâinile unui grup select de „preoţi supremi” auto-proclamaţi ai schimbărilor climatice. Ei vor decide în mod arbitrar povara fiscală şi condiţiile de producţie. Prin urmare, elitele vor controla mijloacele de producţie, în timp ce ne vor spune că cei aflaţi în sărăcie sunt beneficiarii.

Schema carbonului pare să fie ultima redută a organizaţiilor globaliste pentru a crea un raţionament pentru redistribuirea bogăţiei. Ce vor face dacă eşuează? Este greu de spus. Probabil vor încerca să înceapă Al Treilea Război Mondial (aş argumenta că deja a început). Ideea este că mare parte din ceea ce fac globaliştii este o reeditare a vechiului centralism şi a oligarhiei. Fie că îl numim ESG, taxe pe carbon sau DEI, scopul este acelaşi – Distrugerea Occidentului pentru a face loc unei noi epoci întunecate.