Palate fascinante din lume: Palatul Linderhof, Germania (video)
alte articole
În lume există numeroase palate minunate, construcţii maiestuoase care şi-au lăsat amprenta asupra culturii vremurilor în care au fost ridicate. Denumirea de „palate” vine din latinul „Palatium”, iar Dealul Palatin sau Palatino reprezenta reşedinţa împăraţilor romani. Conform legendei, aici începe construirea Romei de către Romulus, primul ei rege, în prezent, Dealul Palatin fiind unul dintre cele mai importante situri arheologice din Roma.
Măreţia palatelor, bogăţia şi somptuozitatea interioarelor, împreună cu marile şi minunatele grădini ce erau şi au rămas adevărate opere de artă, au făcut ca aceste ansambluri arhitecturale şi peisagistice să atragă de-a lungul timpului numeroşi turişti, care vin pentru a-şi umple sufletul şi inima cu imagini ce par desprinse din basme.
Fastuosul Palat Linderhof
Palatul Linderhof se află într-o vale lângă satul Oberammergan din ducatul Bavariei - Germania. Este cel mai mic dintre cele trei palate construite de Ludovic al II-lea al Bavariei şi singurul pe care l-a văzut terminat. Palatul a fost construit într-un loc de vânătoare al lui Maximilian al II-lea al Bavariei, tatăl lui Ludovic. Aici era construită o casă mică, numită Königshauschen (casa regală), pe care Ludovic al II-lea a vizitat-o de mic copil, atunci când îl însoţea pe tatăl său la vânătoare. După ce i-a murit tatăl, Ludovic moşteneşte Königshauschen şi, din 1869, a început să o extindă cu ajutorul arhitectului Georg Dollmann. Din 1874 se decide să demoleze Königshauschenl şi să-l reconstruiască, acesta devenind astfel palatul pe care îl vedem astăzi. Edificiul ridicat măsoară 30 m x27 m. Grădinile se vor extinde sub îndrumarea grădinarului curţii bavareze, Carl von Effner.
Deşi Linderhof este mult mai mic decât Palatul Versalles, influenţa sa este vizibilă. Ludovic era un mare admirator al lui Ludovic al XIV-lea al Franţei, numit "Regele Soare", adoptând şi deviza acestuia ''Nec pluribus impar'', care poate fi observată pe tavanul vestibulului din Linderhof. Totodată, simbolul Soarelui apare în decorarea diferitelor camere, făcând referire la ''Regele Soare'' ce reprezintă ideea de monarhie absolută.
Dacă ţinem cont de timpul pe care l-a petrecut aici, se poate spune că Linderhof era palatul favorit al lui Ludovic al II-lea, deoarece a trăi aici 8 ani. Regelui îi plăcea să se plimbe prin grădinile şi parcurile palatului desculţ şi să simtă iarba şi florile care-l încântau. În comparaţie cu alte palate regale, acesta prezintă o atmosferă privată, intimă de care regele avea mare nevoie pentru a-şi putea realiza în linişte celelalte planuri de construcţii care-l ţineau treaz nopţi în şir.
Camera de luat masa. Această cameră fastuoasă (ca şi celelalte, de altfel), era înconjurată de cabinetul roz şi de cel albastru. Cabinetul roz era folosit de rege pentru depozitarea hainelor, fiind numită camera de haine. În camera unde lua masa, exista o masă specială care se putea coborî la bucătărie cu ajutorul unui lift, pentru a evita ca excentricul rege să ia contact cu servitorii. Regele prefera această mică izolare, pentru că îi plăcea să vorbească cu lumea imaginară, de exemplu: cu Ludovic al XIV-lea, madame de Pompadour şi Maria Antonieta, personaje pe care le admira. În cabinete precum şi în alte camere vom găsi tablouri ce prezintă aceste personaje şi aspecte din viaţa lor. Printre lucrurile mai speciale din această cameră găsim o superbă masa de porţelan de Meissen.
Camera oglizilor. Ludovic al II-lea folosea această cameră ca sală de lectură. Îi plăcea să se aşeze şi să citească de multe ori toată noaptea. Cum regele dormea ziua şi era treaz noaptea, lumina lumânărilor reflectate în oglinzi îi dădea un efect special. Aşezarea paralelă a oglinzilor crea un efect de bulevard ce se extinde la infinit.
Printre obiectele din această cameră găsim: masa centrală, acoperită cu lapis-lazuli, ametist şi calcedonia, cu un mozaic de sticlă pe care este reprezentată stema Bavariei. Frumosul şi excentricul covor ce acoperea camera era alcătuit din pene de struţ, iar candelabrul de fildeş avea 16 braţe. Mai sunt încă două mese din lapis-lazuli cu ornamente de bronz aurii.
Camerele tapiseriilor. Sunt două camere cu tapiserii ce nu aveau o funcţie specială. Cea din partea de vest era uneori cameră de muzică, unde găsim un aeolodion - instrument muzical ce combină pianul cu armoniul. Este un instrument derivat din aeolina inventată de Bernhard Eschenbach. Doar draperiile şi tapiseria mobilierului sunt realizate de fabrica pariziană Gobelin. Scenele de pe pereţi sunt picturi pe pânză pentru a imita tapiseria.
Camera de dormit. În viziunea lui Ludovic al XIV-lea camera de dormit era concepută ca o cameră publică, în timp ce Ludovic al II-lea nu accepta să primească pe nimeni aici. Această cameră a fost terminată în 1886. Poziţia deosebită a patului înconjurat de o balustradă aurie, dă impresia unui altar. Între decoraţiile acestei camere găsim un candelabru de cristal cu 108 lumânări şi două console de porţelan de Meissen.
Camera de audienţe se află în partea de est a palatului şi este înconjurată de cabinetele de culoare galben şi lila. Cabinetele erau folosite ca încăperi de trecere spre sălile mai mari. Ludovic al II-lea nu a folosit niciodată această cameră pentru a acorda audienţe, ci mai degrabă ca studio unde plănuia noile proiecte de construcţii. Faptul că deţinea această cameră de audienţe demonstrează ideea de monarhie absolută pe care o avea acesta. Să enumerăm câteva dintre obiectele din această cameră: un tron cu baldachin cu pene de struţ (simbol oriental de putere regală), două mese acoperite cu malachită primite cadou de la ţarina Maria Alexandrovna.
Casa marocană a fost cumpărată din ordinul lui Ludovic al II-lea de la Expoziţia Universală de la Paris din 1878, unde făcea parte dintr-o expoziţie mare pe teme orientale. Pe 25 noiembrie 1878 încep să vină piesele individuale la Linderhof, iar în decembrie erau deja asamblate.
Grota Venus. La dorinţa lui Ludovic al II-lea, pe 15 decembrie 1875, a început construcţia Grotei Venus, ce a fost terminată în 1877. A fost construită cu armătură de fier, iar pereţii erau dintr- un amestec de ciment; în aceeaşi manieră au fost făcute şi stalactitele şi stalagmitele.
Parcul şi grădinile. Grădinile ce înconjoară palatul au fost realizate de grădinarul de curte bavarez, Carl von Effner. Acestea sunt considerate unele dintre cele mai frumoase grădini. Parcul combină elemente formale de stil baroc şi renascentist italian cu peisaje în stil englezesc de grădini.
Grădinile formale. Palatul este înconjurat de grădini împărţite în 5 secţiuni care sunt decorate cu sculpturi. În partea de nord există o cascadă pe 30 de trepte de marmură. Grădina este decorată cu multe sculpturi ale zeului Neptun, zeiţei Fama, bustul lui Ludovic al XIV-lea, al Mariei Antoaneta, Venus şi Adonis, Amor cu delfini, precum şi cu patru vase de majolică.
Grădinile în trepte combină statuile cu fântâni de diferite forme, decorate cu statui de zeităţi, totul fiind studiat şi realizat într-o perfectă armonie şi frumuseţe.
Acest palat este o bijuterie, atât în interior cât şi în exterior, încântând privirea vizitatorului care rămâne impresionat de perfecta împletire dintre palat, grădini şi fântâni.
Încercaţi să vizitaţi aceste frumuseţi, pentru că în viaţă rămâneţi cu aceste amintiri despre artă, care ne transmit stări diferite, culori, emoţii şi o încântare vizuală ce poate dăinui chiar şi o viaţă.
