Hiperplazia de prostată: o afecţiune frecventă la bărbaţii în vârstă. Cauze şi abordări naturale

Mulţi bărbaţi observă că au nevoie să urineze mai des pe măsură ce îmbătrânesc. Acest lucru se datorează adesea unei prostate mărite, o afecţiune cunoscută şi sub denumirea de hiperplazie benignă de prostată (HBP).

Glanda prostată creşte în mod natural pe parcursul vieţii adulte a unui bărbat. HBP apare atunci când aceasta se măreşte peste dimensiunile normale, exercitând presiune asupra vezicii urinare şi îngustând uretra – canalul prin care urina este eliminată din organism.

HBP este cea mai frecventă afecţiune a prostatei la bărbaţii peste 50 de ani, afectând aproximativ 5% dintre bărbaţii cu vârste cuprinse între 40 şi 64 de ani şi crescând la peste 30% la bărbaţii peste 65 de ani. Însă ea poate fi adesea gestionată prin schimbări ale stilului de viaţă, medicamente şi, atunci când este necesar, intervenţii chirurgicale.

Simptomele şi semnele timpurii ale măririi prostatei

HBP nu este cancer. Nu se răspândeşte în alte părţi ale corpului, nu pune viaţa în pericol şi, în general, nu este considerată o problemă de sănătate, cu excepţia cazului în care începe să provoace simptome vizibile.

Simptomele comune includ:

- Urinare frecventă, în special noaptea (nocturie): Deoarece vezica urinară nu se goleşte complet, bărbaţii pot avea nevoie să urineze mai des, inclusiv de mai multe ori în timpul nopţii.

- Debit urinar slab sau redus: Forţa şi volumul urinei pot scădea, încetinind jetul şi provocând uneori efort.

- Dificultate la urinare: Bărbaţii pot simţi nevoia de a urina, dar le este greu să iniţieze fluxul.

- Nevoie urgentă de a urina: Senzaţia de a avea nevoie să urineze poate deveni bruscă şi puternică, făcând dificilă amânarea.

- Golirea incompletă a vezicii urinare: Chiar şi după urinare, poate persista senzaţia că vezica nu s-a golit complet.

- Flux intermitent: În timpul urinării poate apărea un tipar de oprire-pornire din cauza blocării parţiale a uretrei.

- Picurare la sfârşitul urinării: După terminare, urina poate continua să se scurgă uşor.

Durere în timpul urinării sau după ejaculare: Pot apărea dureri sau disconfort în zona inghinală, în abdomenul inferior sau în zona pelviană atunci când o prostată mărită exercită presiune asupra ţesuturilor înconjurătoare sau provoacă obstrucţie urinară.

Anumite medicamente pot agrava simptomele HBP prin afectarea funcţiei vezicii urinare sau a fluxului urinar. Acestea includ medicamentele fără prescripţie medicală pentru răceală şi tuse, cum ar fi decongestionantele sau antihistaminicele, precum şi tranchilizantele, antidepresivele şi diureticele. Un studiu din 2025 a constatat că, după vaccinarea împotriva COVID-19, pacienţii cu HBP erau mai predispuşi să aibă probleme de urinare.

Ar trebui să solicitaţi imediat ajutor medical dacă nu puteţi urina sau dacă simptomele urinare sunt însoţite de febră şi frisoane, sânge în urină sau dureri în partea inferioară a abdomenului sau a tractului urinar. Acestea pot indica o afecţiune gravă care necesită tratament urgent.

Ce cauzează mărirea prostatei?

Prostata este o glandă mică, de mărimea unei nuci, la bărbaţi, situată chiar sub vezică, care înconjoară uretra.

Mărirea prostatei apare atunci când echilibrul normal dintre creşterea şi moartea celulelor este perturbat, determinând acumularea celulelor şi mărirea glandei în jurul uretrei. Cauza exactă nu este pe deplin înţeleasă, dar se crede că schimbările hormonale care apar odată cu îmbătrânirea joacă un rol cheie.

Bărbaţii produc în mod natural testosteron, principalul hormon sexual masculin, împreună cu cantităţi mici de estrogen, principalul hormon sexual feminin. O teorie propune că, pe măsură ce bărbaţii îmbătrânesc, nivelurile de testosteron activ scad, ceea ce duce la o proporţie relativ mai mare de estrogen. Această schimbare hormonală poate contribui la dezvoltarea HBP, deoarece activitatea crescută a estrogenului în prostată poate stimula creşterea şi mărirea celulelor.

O altă teorie sugerează că nivelurile de testosteron scad, în timp ce nivelurile de dihidrotestosteron, un hormon masculin care determină dezvoltarea sexuală şi modelele de păr masculine, rămân ridicate şi se acumulează în prostată. Deoarece se ştie că dihidrotestosteronul favorizează creşterea prostatei, această acumulare poate stimula multiplicarea celulelor prostatei şi poate contribui la dezvoltarea HBP.

Bărbaţii care sunt castraţi înainte de pubertate sau care au anumite afecţiuni hormonale nu dezvoltă, de obicei, o prostată mărită.

Factori de risc

Mai mulţi factori legaţi de stilul de viaţă, medicali şi biologici, pot creşte riscul de mărire a prostatei sau pot agrava simptomele acesteia.

- Alcoolul: Consumul regulat de alcool în cantităţi mici poate creşte simptomele tractului urinar inferior, probabil datorită efectului diuretic al alcoolului, în timp ce efectul consumului moderat până la excesiv rămâne neclar.

- Cofeina: Consumul excesiv de cofeină poate creşte riscul de HBP sau poate agrava simptomele.

- Obezitatea: Inflamarea sistemică crescută şi nivelurile ridicate de estrogen pot contribui la HBP. Pentru fiecare creştere de 0,05 a raportului talie-şold — o măsură a obezităţii abdominale — riscul de a dezvolta HBP creşte cu aproximativ 10%.

- Stilul de viaţă sedentar: Inactivitatea fizică poate creşte severitatea simptomelor, în timp ce mişcarea regulată, inclusiv mersul zilnic, pare să reducă riscul.

- Fumatul: Un istoric îndelungat de fumat intens — 50 de pachete mai mulţi ani — poate creşte probabilitatea apariţiei simptomelor urinare severe, în timp ce efectul fumatului mai moderat rămâne mai puţin cert.

- Inflamaţia prostatei: Inflamaţia cronică de nivel scăzut poate contribui la HBP şi poate fi determinată de factori precum presiunea urinară, obezitatea, blocarea canalelor, activitatea autoimună sau inflamaţia continuă a prostatei.

- Deficitul de zinc: Deficitul cronic de zinc poate creşte riscul de a dezvolta HBP la bărbaţii cu vârsta peste 50 de ani.

- Anumite afecţiuni medicale: Afecţiuni precum hipertensiunea arterială, bolile cardiace şi diabetul pot fi asociate cu HBP, deşi această legătură poate reflecta mai degrabă îmbătrânirea decât o conexiune directă. Sindromul metabolic — incluzând hipertensiunea arterială, rezistenţa la insulină şi nivelurile anormale de colesterol — poate creşte, de asemenea, volumul prostatei şi riscul de simptome ale tractului urinar inferior.

- Anumite medicamente: Utilizarea medicamentelor antidiabetice, în special a insulinei, poate creşte riscul de HBP, de simptome ale tractului urinar inferior şi de necesitatea unei intervenţii chirurgicale legate de prostată. Antihistaminicele şi decongestionantele nazale pot bloca temporar fluxul de urină prin îngustarea uretrei sau reducerea contracţiilor vezicii urinare.

- Vârsta: Pe măsură ce bărbaţii îmbătrânesc, riscul de a dezvolta HBP creşte.

- Antecedente familiale: Prezenţa unei rude de gradul I cu HBP poate creşte riscul de patru ori, în timp ce prezenţa unui frate afectat poate creşte riscul de şase ori. În studiile efectuate pe gemeni, gemenii monozigoţi prezintă simptome ale tractului urinar inferior mai severe decât gemenii fraţi.

- Geografie şi etnie: HBP este observată mai frecvent în ţările occidentale decât în cele din Est, şi poate fi, de asemenea, mai frecventă în rândul bărbaţilor de culoare.

Cum se diagnostichează prostata mărită?

Diagnosticul precoce al hiperplaziei benigne de prostată este important pentru a preveni complicaţiile şi a o distinge de afecţiuni mai grave, cum ar fi cancerul de prostată.

Primul şi cel mai important pas în evaluarea HBP este o anamneză medicală amănunţită. Aceasta ajută medicii să înţeleagă cauzele potenţiale ale simptomelor tractului urinar inferior şi orice afecţiuni de sănătate asociate. Aspectele cheie analizate includ tipul, debutul şi frecvenţa simptomelor; istoricul infecţiilor recurente ale tractului urinar; medicamentele actuale, inclusiv cele eliberate pe bază de reţetă şi cele fără reţetă; aportul zilnic de lichide şi consumul de cofeină sau alcool; boli sau intervenţii chirurgicale anterioare şi orice antecedent familial de prostată.

De obicei, urmează un examen fizic, care poate include observarea urinării pentru a depista nereguli şi verificarea abdomenului inferior pentru a depista o vezică urinară mărită cauzată de retenţia de urină. Examenul rectal digital este o parte esenţială a evaluării, permiţând medicului să evalueze dimensiunea, forma şi consistenţa prostatei. Zonele dure sau ferme pot ridica suspiciuni de cancer de prostată. Examenul poate include, de asemenea, verificarea secreţiilor uretrale şi a ganglionilor limfatici măriţi sau sensibili din zona inghinală.

În majoritatea cazurilor, medicul va recomanda teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul, inclusiv:

- Analiza urinei: Un test de urină utilizat pentru a depista sânge, infecţii, zahăr, proteine şi alţi markeri. Acesta este de obicei primul test de laborator solicitat şi poate fi singurul necesar în cazul simptomelor uşoare.

- Cultura de urină: Un test solicitat atunci când se suspectează o infecţie a tractului urinar.

- Testul antigenului specific de prostată (ASP): Un test de sânge care măsoară nivelul de ASP, o proteină produsă de prostată. Nivelurile ridicate de ASP pot indica mărirea prostatei, în timp ce nivelurile semnificativ mai ridicate pot sugera cancer de prostată.

- Ecografie transabdominală: Un test imagistic care utilizează unde sonore pentru a măsura dimensiunea prostatei şi cantitatea de urină rămasă în vezică după urinare.

- Volumul rezidual post-micţional: Un test, efectuat adesea cu ajutorul ecografiei, care măsoară cantitatea de urină rămasă în vezică după urinare.

- Cistometrie: Un test care măsoară presiunea şi funcţia vezicii urinare folosind un cateter pentru a umple vezica cu apă, în timp ce un computer înregistrează presiunea, ajutând la evaluarea modului în care vezica se goleşte în timpul urinării.

- Cistoscopie: O procedură în care un tub subţire şi flexibil cu o cameră, numit cistoscop, este introdus prin penis şi uretră, permiţând medicului să examineze vezica urinară şi tractul urinar pentru a depista modificări structurale sau blocaje.

- Ecografie transrectală cu biopsie: Un test utilizat atunci când se suspectează cancer de prostată, în care o mică sondă de ecografie este introdusă în rect pentru a vizualiza prostata şi a ghida o biopsie cu ac.

- Urogramă CT: Un test imagistic care examinează tractul urinar pentru a identifica blocaje, cum ar fi pietrele la rinichi sau vezică, şi pentru a evalua orice leziune care ar putea cauza simptome.

Tratamentele pentru o prostată mărită

Tratamentul este individualizat şi depinde de gravitatea simptomelor. Scopul este de a reduce simptomele urinare, de a îmbunătăţi confortul şi de a preveni problemele pe termen lung ale tractului urinar sau ale vezicii urinare.

1. Aşteptarea atentă

Dacă simptomele sunt uşoare, puteţi alege să amânaţi tratamentul în timp ce medicul dumneavoastră vă monitorizează starea pentru a depista eventualele modificări sau complicaţii. În acest timp, simptomele dumneavoastră se pot agrava, rămân neschimbate sau chiar se pot îmbunătăţi în timp — ceea ce se întâmplă la aproximativ o treime dintre bărbaţii cu HBP. Această perioadă oferă, de asemenea, o oportunitate de a vă concentra pe schimbări ale stilului de viaţă.

2. Medicamente

Medicamentele aprobate de Administraţia pentru Medicamente şi Alimente ameliorează simptomele la 30% până la 60% dintre bărbaţi. Principalele tipuri includ:

- Blocanţi alfa-adrenergici: Relaxează muşchii prostatei şi ai colului vezical pentru a îmbunătăţi fluxul urinar şi a reduce frecvenţa şi nicturia. Aceste medicamente acţionează rapid şi sunt adesea prima opţiune. Efectele secundare frecvente includ ameţeli — în special la ridicarea în picioare, oboseală, dureri de cap, tensiune arterială scăzută şi disfuncţie ejaculatorie.

- Inhibitori de 5-alfa-reductază: Blochează conversia testosteronului în dihidrotestosteron pentru a micşora prostata şi a îmbunătăţi fluxul urinar. Aceste medicamente sunt cele mai eficiente la bărbaţii cu prostate mai mari şi pot dura până la şase luni pentru a oferi beneficii complete. De asemenea, pot reduce riscul de retenţie urinară şi necesitatea unei intervenţii chirurgicale. Efectele secundare pot include disfuncţie sexuală, volum redus al ejaculatului şi, mai rar, mărirea sânilor.

- Inhibitori de fosfodiesterază 5: Relaxează muşchiul neted al prostatei şi reduc hiperactivitatea vezicii urinare atunci când sunt luaţi zilnic, contribuind la îmbunătăţirea frecvenţei urinare, a urgenţei şi a incontinenţei. Aceste medicamente sunt utilizate în mod obişnuit pentru tratarea disfuncţiei erectile, dar nu s-a demonstrat că îmbunătăţesc semnificativ fluxul urinar.

Cercetările sugerează că o combinare a unui alfa-blocant cu un inhibitor de 5-alfa-reductază poate fi mai eficientă decât utilizarea fiecărui medicament în parte.

3. Terapii chirurgicale minim-invazive

Aceste proceduri sunt adesea efectuate în regim ambulatoriu şi oferă o recuperare mai rapidă decât chirurgia tradiţională. Ele sunt recomandate de obicei bărbaţilor care nu aau reacţii la medicamente sau care dezvoltă complicaţii precum obstrucţia urinară, pietre la vezică, sânge în urină sau sângerări legate de prostată. Opţiunile includ:

- Lifting uretral de prostată: Se introduc mici implanturi permanente în prostată pentru a ridica şi comprima ţesutul, deschizând uretra fără a îndepărta ţesutul. Această procedură poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală şi este asociată cu mai puţine efecte secundare sexuale. Studiile sugerează că ameliorarea simptomelor poate dura cel puţin cinci ani.

- Terapia termică cu vapori de apă: Utilizează aburul pentru a distruge celulele prostatei care comprimă uretra, permiţând prostatei să se micşoreze pe măsură ce organismul elimină ţesutul mort. Efectele secundare temporare pot include sânge în urină, utilizarea cateterului şi urinare frecventă, care de obicei se rezolvă în două până la trei săptămâni. Efectele secundare sexuale sunt rare, iar beneficiile pot dura cel puţin cinci ani.

- Prostatectomie cu laser: Utilizează energia laserului transmisă printr-un endoscop introdus în uretră pentru a îndepărta sau vaporiza ţesutul prostatic în exces. Aceste tehnici au relativ puţine efecte secundare şi pot permite bărbaţilor să renunţe la medicamentele pentru HBP.

- Termoterapia transuretrală cu microunde: Utilizează un tub subţire şi flexibil introdus în uretră pentru a transmite microunde care încălzesc şi distrug ţesutul prostatic în exces, contribuind la reducerea frecvenţei şi urgenţei urinare.

- Ablaţia cu apă: Utilizează un jet de apă sub presiune ridicată, ghidat de ultrasunete în timp real pentru a îndepărta cu precizie ţesutul prostatic în exces, păstrând în acelaşi timp structurile implicate în ejaculare.

- Embolizarea arterei prostatice: Blochează fluxul sanguin către prostată pentru a micşora glanda şi a ameliora simptomele urinare. Studiile pe termen scurt indică o îmbunătăţire, dar eficacitatea pe termen lung nu este cunoscută.

- Ablaţia transuretrală cu ac: Utilizează energie de radiofrecvenţă de nivel scăzut transmisă prin ace pentru a distruge ţesutul prostatic şi a îmbunătăţi fluxul urinar.

- Cateterizarea: Utilizează un tub subţire pentru a drena urina din vezică, fie prin uretră, fie printr-o mică deschizătură deasupra osului pubian. Această abordare oferă o ameliorare temporară şi prezintă un risc de infecţie.

- Electrovaporizarea transuretrală: Utilizează un rezectoscop cu un electrod pentru a aplica curent electric şi a distruge ţesutul prostatic în exces.

- Ablatia transuretrală cu ultrasunete: Utilizează ultrasunete ghidate prin RMN, transmise printr-un dispozitiv introdus în uretră, pentru a viza şi distruge ţesutul prostatic, minimizând în acelaşi timp leziunile ţesutului înconjurător.

- Dispozitive prostatice implantate temporar: Se introduce un dispozitiv mic în uretra pentru aproximativ o săptămână, pentru a remodela canalul urinar şi a reduce obstrucţia prostatică. Efectele secundare posibile includ infecţii ale tractului urinar, incontinenţă şi cicatrizarea uretrei.

4. Intervenţia chirurgicală

Intervenţia chirurgicală poate fi necesară dacă medicamentele nu sunt eficiente, simptomele sunt severe sau apar complicaţii. De asemenea, poate fi luată în considerare pentru bărbaţii care nu tolerează terapia medicală. Deşi intervenţia chirurgicală poate ameliora obstrucţia urinară, aceasta nu vindecă HBP. Opţiunile includ:

- Rezecţia transuretrală a prostatei: Îndepărtează partea centrală a prostatei folosind un rezectoscop introdus prin uretră, ţesutul fiind îndepărtat şi vasele de sânge sigilate electric. Recuperarea durează de obicei aproximativ trei săptămâni, cu un cateter în funcţiune timp de una până la trei zile şi o spitalizare de una până la două zile. Mortalitatea este foarte scăzută (0,1%), dar efectele secundare pot include impotenţa şi incontinenţa.

- Incizia transuretrală a prostatei: Se fac mici tăieturi în prostată şi în colul vezicii urinare pentru a lărgi uretra şi a îmbunătăţi fluxul de urină la bărbaţii cu prostate mai mici.

- Prostatectomie: Îndepărtează porţiunea interioară a prostatei pentru a ameliora obstrucţia. Această procedură oferă cea mai rapidă ameliorare a simptomelor, dar prezintă cel mai mare risc de complicaţii pe termen lung, inclusiv impotenţă, incontinenţă, ejaculare retrogradă şi posibila necesitate a unei a doua operaţii.

După operaţia de prostată, umflarea poate îngreuna urinarea. Un cateter Foley, un tub subţire introdus în vezică, este adesea utilizat timp de câteva zile pentru a drena urina din vezică într-o pungă ataşată la picior, până când umflarea se retrage.

5. Plante medicinale

Discutaţi întotdeauna cu medicul dumneavoastră înainte de a începe orice terapie pe bază de plante, deoarece unele suplimente pot interacţiona cu medicamentele sau pot afecta rezultatele testelor.

- Saw Palmetto: Cea mai utilizată terapie pe bază de plante pentru HBP. O meta-analiză din 2020 a patru studii care au implicat peste 1.000 de bărbaţi cu HBP a constatat că saw palmetto a ameliorat simptomele urinare în mod similar cu tamsulosina, cu mai puţine efecte secundare, dar a fost mai puţin eficient în reducerea prostatei. Însă studii anterioare mai ample nu au constatat nicio îmbunătăţire a simptomelor în comparaţie cu placebo, iar ghidurile actuale nu îl recomandă.

- Urzica: O revizuire sistematică din 2025 a şase studii care au implicat peste 1.200 de bărbaţi cu HBP a găsit dovezi că extractul de rădăcină de urzică poate îmbunătăţi simptomele urinare.

- Fireweed: Un studiu din 2021 pe 128 de bărbaţi a constatat că cei care au luat un supliment zilnic de fireweed timp de şase luni au avut o reducere a cantităţii de urină reziduală şi mai puţine vizite nocturne la toaletă, fără efecte secundare raportate.

- Prunul african: O meta-analiză din 2000 a 18 studii care au implicat aproape 1.600 de bărbaţi cu HBP a constatat îmbunătăţiri modeste ale simptomelor urinare şi ale fluxului, cu efecte secundare uşoare.

6. Formule tradiţionale chinezeşti pe bază de plante

O meta-analiză din 2024 a 107 studii care au implicat peste 11.000 de bărbaţi a constatat că combinarea medicinei tradiţionale chineze pe bază de plante cu tratamentul occidental standard poate ameliora simptomele HBP mai mult decât tratamentul standard singur.

O meta-analiză publicată în martie, care a implicat 23 de studii, a constatat că o formulă tradiţională chineză pe bază de plante, numită Cinnamon Twig and Poria Pill (Guizhi Fuling Wan), îmbunătăţeşte fluxul urinar şi reduce dimensiunea prostatei.

7. Acupunctura

O meta-analiză din 2017 a opt studii care au implicat 661 de bărbaţi cu HBP a constatat că acupunctura a produs îmbunătăţiri mici, dar măsurabile, în cazul simptomelor moderate până la severe pe termen scurt. O revizuire sistematică din 2025 a 85 de studii a constatat că acupunctura pentru HBP vizează de obicei puncte specifice de pe abdomenul inferior, spate şi picioare, care pot ajuta la ameliorarea simptomelor urinare. Însă sunt necesare mai multe cercetări clinice de înaltă calitate pentru a confirma eficacitatea acesteia şi pentru a determina cele mai bune protocoale.

Abordări naturale şi legate de stilul de viaţă pentru o prostată mărită

Nu toate cazurile de HBP necesită tratament medical. Simptomele uşoare pot fi adesea gestionate prin ajustări ale stilului de viaţă.

1. Sfaturi de îngrijire personală

Experţii recomandă următoarele măsuri de îngrijire personală pentru a ajuta la gestionarea HBP.

- Mergeţi la toaletă regulat: Evitaţi să reţineţi urina pentru perioade lungi şi urinaţi ori de câte ori simţiţi nevoia.

- Îmbunătăţiţi golirea vezicii urinare: Practicaţi golirea dublă — urinaţi, relaxaţi-vă, apoi încercaţi din nou — şi luaţi în considerare să staţi jos pentru a urina, pentru a ajuta la golirea completă a vezicii urinare.

- Gestionaţi aportul de lichide: Beţi mai puţine lichide seara sau înainte de a ieşi şi goliţi vezica înainte de culcare.

- Evitaţi iritanţii vezicii urinare: Limitaţi sau evitaţi alcoolul şi cofeina, care pot creşte producţia şi frecvenţa urinării.

- Amelioraţi constipaţia: Gestionaţi constipaţia prin dietă, lichide sau medicamente pentru a reduce presiunea asupra vezicii urinare şi a uşura simptomele urinare.

2. Dieta

Un studiu din 2021 sugerează că adoptarea unei diete sărace în grăsimi şi bogate în fibre şi creşterea aportului de zinc, seminţe de in şi seminţe de dovleac ar putea ajuta la încetinirea progresiei HBP şi la ameliorarea simptomelor. Experţii recomandă concentrarea pe o dietă echilibrată care include fructe şi legume colorate, cereale integrale, surse sănătoase de proteine precum peşte, fasole şi carne de pasăre, precum şi grăsimi sănătoase precum uleiul de măsline şi nucile.

Dieta mediteraneană este un exemplu şi a fost asociată cu o creştere mai lentă a prostatei. Un studiu din 2025 a constatat că această dietă poate ajuta la îmbunătăţirea funcţiei urinare şi la reducerea simptomelor la bărbaţii cu HBP.

Anumiţi compuşi bioactivi, inclusiv licopenul, acizii graşi omega-3 şi polifenolii, au fost, de asemenea, asociaţi cu o progresie mai lentă a bolii.

Alimentele care pot fi benefice includ următoarele (reţineţi că unele studii examinează formele de suplimente ale acestor alimente):

- Seminţe de dovleac: Cercetările sugerează că seminţele de dovleac pot ajuta în siguranţă la ameliorarea simptomelor uşoare până la moderate ale HBP, dar, în general, nu sunt la fel de eficiente ca medicamentele eliberate pe bază de reţetă. Un studiu pilot din 2019, realizat pe 60 de bărbaţi cu HBP, a constatat că un extract zilnic de seminţe de dovleac a redus simptomele urinare cu aproximativ 30%, a diminuat urinarea nocturnă şi a scăzut volumul de urină reziduală. Uleiul din seminţe de dovleac poate ajuta în siguranţă la ameliorarea simptomelor HBP uşoare până la moderate.

- Produse din soia: Alimente precum tofu, laptele de soia şi edamame (boabe de soia tinere) sunt bogate în izoflavone de soia, care pot îmbunătăţi simptomele urinare, reduce dimensiunea prostatei şi volumul rezidual post-micţional şi susţine funcţia erectilă.

- Merişorul: Un studiu din 2015, realizat pe 124 de bărbaţi cu vârsta peste 45 de ani cu HBP, a constatat că pulberea de merişor — în special la doze mai mari — a contribuit la îmbunătăţirea simptomelor urinare şi a funcţiei vezicii urinare. Un alt studiu din 2015, realizat pe 43 de bărbaţi în vârstă, a constatat că administrarea unui supliment concentrat de merişor timp de două luni a redus infecţiile repetate ale tractului urinar.

- Roşia: Un studiu din 2021, realizat pe 40 de persoane, a constatat că un supliment pe bază de roşii întregi a redus semnificativ simptomele urinare şi a îmbunătăţit calitatea vieţii la bărbaţii cu HBP.

- Curcumina: Un studiu din 2023, realizat pe 52 de bărbaţi cu HBP, a constatat că administrarea unei forme specializate de curcuma numită curcumină nano-micelară le-a îmbunătăţit simptomele urinare. Un alt studiu din 2023, realizat pe 40 de bărbaţi, a constatat că combinarea curcuminei cu medicaţia standard a redus dimensiunea prostatei şi a îmbunătăţit fluxul urinar şi simptomele.

3. Exerciţiul fizic

Mai multă activitate fizică este asociată cu simptome de HBP mai puţine şi mai puţin severe. Exerciţiul fizic poate ajuta influenţând nivelurile hormonale şi reducerea activităţii sistemului nervos simpatic, care poate tensiona muşchii din jurul prostatei şi vezicii urinare. Exerciţiile pentru planşeul pelvian pot, de asemenea, să întărească muşchii planşeului pelvian, să îmbunătăţească controlul vezicii urinare şi să reducă simptomele urinare.

O analiză din 2025 sugerează că moleculele eliberate în timpul exerciţiilor fizice, numite miokine, pot afecta metabolismul, inflamaţia şi sănătatea ţesuturilor în moduri care ar putea încetini progresia HBP, dar sunt necesare mai multe cercetări. Deşi rolul lor exact în HBP este încă studiat, acestea reprezintă o ţintă promiţătoare pentru viitoarele tratamente non-medicamentoase. Practicarea a cel puţin o oră de activitate fizică săptămânală a fost asociată cu simptome mai puţin severe ale HBP, sugerând că chiar şi exerciţiile fizice moderate pot oferi beneficii.

Cum se poate preveni mărirea prostatei?

Deşi HBP nu poate fi prevenită deoarece factorii principali sunt îmbătrânirea şi schimbările hormonale naturale, activitatea fizică regulată poate ajuta la reducerea riscului. Bărbaţii care mergeau pe jos două-trei ore pe săptămână aveau un risc cu 25% mai mic de a dezvolta HBP.

Un studiu din 2024 a constatat că consumul mai multor alimente bogate în substanţe fitochimice poate ajuta la reducerea riscului. Cercetări anterioare sugerează, de asemenea, că o dietă săracă în grăsimi şi carne roşie, dar bogată în proteine şi legume, poate reduce probabilitatea de a dezvolta simptome de HBP.

Fundaţia Urology Care recomandă, de asemenea, o dietă bogată în anumite alimente de origine vegetală şi fructe de mare pentru a susţine sănătatea prostatei. Legumele crucifere, precum broccoli, varza şi varza creţată, furnizează antioxidanţi, vitamine, minerale şi substanţe fitochimice care ajută la protejarea celulelor.

Fructele de pădure oferă antioxidanţi care combat radicalii liberi nocivi, în timp ce peştele gras, precum somonul şi macroul, furnizează acizi graşi omega-3 cu proprietăţi antiinflamatorii. Roşiile, în special cele gătite sau sub formă de pastă, furnizează licopen, care reduce riscul de HBP şi poate chiar reduce riscul de cancer de prostată.

Ceaiul verde oferă antioxidanţi suplimentari, iar leguminoasele, precum fasolea, lintea şi arahidele, conţin fitoestrogeni care pot ajuta la încetinirea creşterii tumorale. Nutrienţi precum beta-carotenul, carotenoizii şi vitamina A pot oferi, de asemenea, o anumită protecţie.

Bărbaţii cu factori de risc cunoscuţi ar trebui să discute simptomele urinare şi frecvenţa examinării prostatei cu un profesionist din domeniul sănătăţii, deoarece evaluarea şi tratamentul precoce pot ajuta la menţinerea calităţii vieţii.

Posibile complicaţii ale unei prostate mărite

Dacă HBP cu simptome moderate sau severe nu este tratată, vezica urinară trebuie să lucreze continuu împotriva obstrucţiei cauzate de prostata mărită. Acest lucru poate agrava simptomele şi poate duce la complicaţii, inclusiv:

- Retenţie urinară: Pe măsură ce prostata se măreşte, aceasta îngustează uretra, forţând vezica urinară să lucreze mai intens pentru a elimina urina. În timp, vezica urinară se poate slăbi şi nu se mai poate goli complet, ducând la retenţie urinară.

- Infecţia tractului urinar (ITU): Golirea incompletă a vezicii urinare poate permite acumularea bacteriilor în sistemul urinar, ducând la o infecţie a tractului urinar. Deşi infecţiile tractului urinar sunt de obicei tratabile cu antibiotice, infecţiile recurente pot provoca leziuni la nivelul vezicii urinare şi al rinichilor.

- Pietre la vezică: Golirea incompletă a vezicii urinare poate lăsa urină stagnantă în vezică, creând un mediu în care se formează cristale minerale care se acumulează treptat sub formă de pietre.

- Dilatarea tractului superior: Retenţia urinară poate creşte presiunea din interiorul vezicii, determinând refluxul urinei în uretre şi rinichi şi ducând la întinderea acestora — fenomen cunoscut sub numele de dilatarea tractului superior.

- Boala renală: Retenţia urinară poate provoca umflarea tractului urinar şi a rinichilor şi, în cazuri severe, poate duce la afectarea rinichilor sau insuficienţă renală.

Sursa:Epoch Times SUA