Opera Garnier, Paris - O lume a splendorilor şi legendelor

Opera Garnier Paris
Opera Garnier Paris (Pixabay.com)

Palatul Garnier este al 13-lea teatru ce găzduieşte Opera din Paris de la crearea sa în 1669 de către Ludovic al XIV-lea. Opera din Paris a celebrat în 2019 cea de-a 350-a aniversare de la fondarea, de către Ludovic al XIV-lea, a primei opere franceze. Regele Soare avea o mare dragoste pentru artă în general (arhitectură, pictură, sculptură, dans, balet), astfel că acesta a dorit ca baletul - marea sa pasiune - să fie ridicat la rangul de artă regală, prin instituţionalizare, odată cu înfiinţarea Academiei Regale de dans în martie 1661.

Opera Garnier a fost unul dintre proiectele emblematice ale regimului Napoleon al III-lea (1851-1870). Împăratul şi-a dorit un palat care să fie simbolul noului Paris - un oraş modern ce uimea parizienii graţie operelor grandioase ale baronului Haussmann. Cunoscutul baron a fost însărcinat să găsească pentru noul edificiu un loc cu suprafaţa de 12.000 de metri pătraţi într-o zonă cochetă şi a anunţat un concurs internaţional la care au participat cei mai buni arhitecţi ai vremii. Spre surprinderea tuturor, a câştigat un arhitect tânăr necunoscut, Charles Garnier, în vârstă de 32 de ani, care a creat o clădire spectaculoasă, ce părea dintr-un basm, cu scări generoase, saloane şi holuri. Magia acestui palat a captivat publicul, care a început să meargă la operă doar pentru a privi spectacolul din "marmură".

Garnier şi-a asumat acest rol pentru că s-a înconjurat de prieteni care au contribuit la realizarea construcţiei, cum ar fi arhitectul Victor Louret sau sculptorul Jean Baptiste Copeaux. Studiind acustica altor teatre de operă europene, el a fost influenţat de proiectele arhitectului Victor Louret, autor al Marelui Teatru de Bordeaux şi al Teatrului Montansier.

Construcţia clădirii a durat 15 ani (1862-1875), fiind întreruptă de mai multe ori, în special din cauza războiului franco-german din 1870 şi de căderea primului imperiu, cât şi din cauza existenţei unei pânze freatice.

Inaugurarea a avut loc la 15 ianuarie 1875, când "cineva" a uitat să-l invite pe arhitect să participe la eveniment. Guvernul condus de conservatorul Mareşal Mac Mahon a dorit să şteargă toate urmele celui de-al doilea Imperiu. Astfel că Garnier şi soţia sa au fost nevoiţi să cumpere bilete pentru a participa la eveniment. Napoleon al III-lea, după ce a fost închis în Germania, a fost eliberat în 1871 şi s-a stabilit la Chislehurst, unde a decedat la 9 ianuarie 1873, fără să-şi vadă visul împlinit.

După această minunată Operă, Garnier a mai avut şi alte proiecte importante ca: Opera şi Cazinoul din Monte Carlo (1878), Cazinoul Vittel (1882), Cercle de la librairie et de Hachette din Paris (1880) şi Observatorul din Nisa (1892).

Palatul Garnier este construit pe o suprafaţă de 11.000 metri pătraţi, are o capacitate de 2.200 de locuri şi o scenă pentru 450 de artişti. Luxul şi opulenţa rivalizează cu Palatul Versailles, având un stil cu influenţe din arhitectura greacă şi renascentistă, dar care este în acelaşi timp în stil "foarte" baroc - barocul francez şi barocul italian -, pe care chiar Garnier l-a numit ”stilul Napoleon al III-lea”.

Calitatea materialelor folosite în construcţie, balcoanele şi metalele variind de la alb la granat, de la verdele cuprului oxidat la aur, catifelele roşu intens, vazele de Sevres, lirele aurii, grupurile sculpturale reprezentând poezia, dansul, armonia, mozaicurile, candelabrele imense, frescele şi oglinzile - toate reflectă fiecare detaliu la superlativ. Clădirea în stil monumental este decorată cu frize de marmură multicolore, coloane şi statui, multe reprezentând zeităţi din mitologia greacă. Arta lirică prezentată pe faţada principală nu putea avea decât această prezentare unică şi splendidă. Există busturile din bronz a patru genii muzicale: Bach, Pergolesi, Hayden şi Cimarosa. Palatul are artele elogiate în interiorul clădirii cât şi pe frontispiciul său.

Opera Garnier - arhitectură fascinantă

Fiecare detaliu începând cu marea scară monumentală şi până la marele salon, precum şi fiecare spaţiu sunt pline de elemente elegante ce creează un spaţiu de basm. Simfonia arhitecturală se naşte dintr-o mare varietate de stiluri, ce a creat o noutate la vremea respectivă, care i-a inspirat pe mulţi arhitecţi. Putem spune că Palatul Garnier este o adevărată bijuterie arhitecturală ce a dat naştere unui monument excepţional.

Vizitând acest Palat, vom intra într-o lume a geniului, a poeziei şi a rafinamentului, unde ideile lui Garnier au creat o adevărată armonie între sculptură, pictură şi arhitectură. Balcoanele din onix, marmura impresionantă, ornamentele florale din aur, nimfele, heruvimii, spectaculosul candelabru din auditoriul central ce cântăreşte 6 tone, împreună cu frescele delicate au creat o atmosferă de vis pe care nu o găseşti decât în inima Parisului.

Palatul poate fi vizitat fără să fie necesar să luaţi bilet la un spectacol, şi mergând prin spaţiile sale generoase puteţi înţelege de ce a avut un impact atât de mare la vremea sa. Scara cea mare este un spaţiu minunat greu de descris, despre care se spune că este cea mai splendidă scară din lume. Capodopera lui Garnier este considerată cea mai îndrăzneaţă inovaţie din secolul al XIX-lea, deoarece cuprinde nivele de înălţimi diferite într-un ansamblu unitar.

Marele foaier

Marele foaier este impresionant, cu candelabre minunate, oglinzi uriaşe, coloane gigant aurite, dar ies în evidenţă în special picturile lui Paul Baudry de pe tavan. Tabloul central de pe tavan aduce un omagiu Muzicii. Cu o lungime de 54 m, lăţimea de 13 m şi înălţimea de 18 m creează un minunat spaţiu pentru obiectele sale preţioase: parchetul din Turcia, zece lămpi de cupru aurit şi lac englezesc, iar adevăratele bijuterii aici sunt picturile lui Paul Bandry.

Sala de spectacole

Garnier a studiat toate marile săli de spectacole din Europa, ajungând la concluzia că forma de potcoavă este cea mai bună din punct de vedere acustic. Tavanul original pictat în 1872 de Eugene Lenepveu reprezintă Triumful Frumuseţii.

"Trebuie doar să spunem că totul a fost combinat, astfel încât spectatorii să poată vedea, nu numai scena, ci întreaga sală.", a afirmat scriitorul Charles Nuitter.

Sala de spectacole deţine 1.900 de locuri îmbrăcate în catifea roşie, iar imensa cortină de scenă este de asemenea impresionantă. Vestiarele, în număr de 538, sunt foarte spaţioase, ceea ce arată grandoarea scenografiilor vremii.

Sistemul de aurire al Palatului

Garnier a folosit cu mare succes o veche tehnică renascentistă care nu mai era folosită, deşi cu ea se puteau economisi foarte mulţi bani, iar efectul este de-a dreptul impresionant. Dacă vizitaţi marele foaier, priviţi cu atenţie modul în care este făcută aurirea. Frunza de aur este aplicată pe un fundal de vopsea maro mai închis, ce conferă un aspect armonios ca aurul vechi. Aceeaşi tehnică este aplicată şi în auditorium.

Biblioteca - Muzeu

Marele secret al Palatului Garnier, cunoscut de orice muzician, este celebra Bibliotecă-Muzeu aflată în aripa de vest a clădirii , în Pavilionul Împăratului. Ea poate fi accesată doar de cei ce au card de cercetător temporar sau anual de la Biblioteca Naţională a Franţei, fiind unul din departamentele sale.

Odată cu această bibliotecă, Opera din Paris a acumulat trei secole de istorie a acestui gen de artă - documente literare, muzicale şi iconografice de operă, dans, balet, costume, decoraţiuni, planuri şi desene ce prezintă viaţa muzicală a Parisului - găzduind peste 600.000 de documente, 100.000 de cărţi, 1.680 periodice, 10.000 de fotografii, schiţe de costume şi afişe.

Biblioteca a fost deschisă publicului în 1875 şi este specializată pe colecţiile Operei din Paris (Academiei Regale de Muzică) şi ale Teatrului de Operă Comică, adică două centre muzicale de prim ordin din timpul lui Ludovic al XIV-lea. Biblioteca se ocupă şi de Muzeu, ce include obiecte ale cântăreţilor, picturi, bijuterii de scenă şi 2.500 de decoruri.

Din 1990 Palatul Garnier şi Opera Bastille au format Opera din Paris, care din 1994 a devenit Opera Naţională din Paris. Din 1 august 2014, Stephane Lissner, fost director La Scala din Milano, a preluat conducerea.

Am prezentat unele elemente ale artei create de Garnier, din multitudinea celor de pe faţadă şi din interior. Însă acest palat poate fi observat cel mai bine vizionând un spectacol, experinţă ce ne va lăsa o amintire memorabilă despre artă, muzică şi balet.