O descoperire distinsă cu Premiul Nobel ar putea schimba tratamentul bolilor autoimune şi al cancerului

În secolul XX, oamenii de ştiinţă au descris sistemul imunitar ca fiind armata mereu vigilentă a organismului, care stă de pază să nu fim invadaţi de germeni, virusuri şi celule rebele. Totuşi, o întrebare a rămas fără răspuns: ce împiedică această armată să atace din greşeală propriul organism?

Pentru milioane de persoane care suferă de boli autoimune şi inflamatorii, cum ar fi diabetul de tip 1 sau lupusul, întrebarea este personală – aceste boli cronice aduc simptome dureroase şi tratamente dure de suprimare a sistemului imunitar.

Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină din acest an a onorat descoperirile care au schimbat această înţelegere. Cercetătorii Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell şi Shimon Sakaguchi au identificat o clasă rară de celule imune – celulele T de supraveghere, sau Treg. Aceste celule ajută la atenţionarea de a nu scăpa de sub control sistemul nostru imunitar printr-o genă numiă FOXP3. Adesea numite „gardienii păcii”, aceste Treg au schimbat modul în care oamenii de ştiinţă gândesc despre autoimunitate, inflamaţie şi echilibrul în sistemul imunitar.

„Anunţul acordării premiului Nobel mi-a dat fiori”, a declarat imunologul Anuradha Ray pentru The Epoch Times, amintindu-şi de o conferinţă recentă la care a stat lângă Sakaguchi. „Această descoperire a modelat modul în care gândim în ceea ce priveşte echilibrul imunitar şi ce se întâmplă când acest echilibru se destramă.”

Calea către această descoperire a fost presărată cu controverse timp de decenii şi a fost pe punctul de a dispărea din cauza scepticismului.

Lucrarea care a schimbat totul

Acum treizeci de ani, Sakaguchi a publicat o lucrare care a contestat opiniile de lungă durată despre sistemul imunitar. Timp de decenii, mulţi oameni de ştiinţă au respins ideea că anumite celule imune ar putea opri în mod activ sistemul imunitar să atace organismul. Unele studii timpurii din anii 1970 sugerau acest lucru, dar rezultatele erau inconsistente, iar ideea celulelor T „supresoare” a căzut în dizgraţie.

„În anii 1990 exista mult scepticism”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Ethan Shevach, imunolog şi om de ştiinţă emerit la Institutul Naţional de Sănătate al SUA, care a contribuit la validarea descoperirilor lui Sakaguchi. „Întregul concept al celulelor T supresoare era pus sub semnul întrebării.”

Ce a fost diferit în descoperirile lui Sakaguchi, a fost faptul că el a găsit o modalitate de a identifica aceste celule misterioase. El a descoperit că acestea aveau pe suprafaţa lor un marker specific numit CD25 – un fel de marcaj biologic care făcea celulele mai uşor de detectat şi de studiat. Shevach, intrigat, a repetat experimentele în propriul său laborator de la Institutul Naţional de Sănătate.

„Datele erau solide”, a spus el. „A convins mulţi oameni, inclusiv pe mine, că acest lucru era real.”

Descoperirile lui Sakaguchi au impulsionat progresul în acest domeniu. Mulţi încă se întrebau dacă acestea erau într-adevăr o clasă unică de celule sau doar celule T obişnuite care se comportau diferit în anumite condiţii.

Cercetătorii trebuiau să demonstreze că aceste celule nu erau doar active, ci şi specializate. Cercetările s-au îndreptat către ceea ce le făcea să funcţioneze.

Şoareci, mutaţii şi o genă lipsă

În anii care au urmat, cercetătorii au început să investigheze o serie de afecţiuni legate de celulele T „supresoare” care nu funcţionau corect. Un indiciu timpuriu a venit de la o tulpină de şoareci de laborator cunoscută sub numele de „şoareci scurfy”, care dezvoltaseră inflamaţii severe, adesea fatale. Şoarecii aveau pielea solzoasă, ochii roşii, atrofie musculară şi leziuni ale organelor.

În acelaşi timp, o afecţiune similară a fost observată la copii, numită sindrom IPEX – prescurtarea de la dereglare imunitară, polienocrinopatie, enteropatie, legată de cromozomul X. La fel ca şoarecii, aceşti copii au prezentat reacţii autoimune severe, propriul sistem imunitar atacând organele sănătoase din întregul corp.

S-a dovedit că, atât la şoareci, cât şi la copii, celulele Treg aveau o genă FOXP3 defectă. Activ numai în celulele Treg, FOXP3 acţionează ca o genă principală — gena care se află în vârful lanţului de comandă.

În 2001, Brunkow, unul dintre laureaţii Nobel din 2025, care lucra atunci la Immunex Corporation, a identificat FOXP3 ca fiind defectul şoarecilor bolnavi. La scurt timp după aceea, Ramsdell, celălalt laureat, care lucra independent la Celltech, a făcut legătura între genă şi simptomele identice la copiii cu IPEX.

În celulele Treg sănătoase, FOXP3 acţionează ca un comutator principal, crescând producţia de celule Treg. Când această genă devine defectă, celulele Treg nu se formează sau nu funcţionează corect, iar sistemul imunitar scapă de sub control.

Identificarea acestei FOXP3 a făcut mai mult decât să explice aceste două boli rare, dar mortale — a dovedit, de asemenea, că celulele Treg formează propria lor clasă de celule.

„Ceea ce a convins cel mai mult oamenii" şi ceea ce au făcut cei care au primit Premiul Nobel, potrivit lui Shevach, „este că au definit un factor de transcripţie numit FOXP3, care este specific pentru aceste celule [Treg]”.

Până în anul 2003, grupul lui Sakaguchi a confirmat că FOXP3 era cheia funcţiei supresive a celulelor T regulatoare, consolidându-şi rolul ca semnătură genetică şi funcţională a acestor "păstrători ai păcii" suspectaţi de mult timp.

Această revelaţie a furnizat veriga lipsă. Cu FOXP3, aceste celule ştiu cum să-şi facă treaba şi când să se retragă. Fără el, aceşti menţinători ai păcii nu se formează niciodată, iar sistemul imunitar poate scăpa de sub control.

Timp de douăzeci de ani, descoperirile celor trei cercetători au rezistat testului timpului.

Premiul Nobel din 2025 a marcat această schimbare – recunoscând descoperirile care au mutat opiniile despre celulele Treg de la controversă în centrul terapiilor promiţătoare pentru autoimunitate, cancer şi transplanturi.

Echilibrul

Majoritatea celulelor imune acţionează ca gardienii, atacând germenii, virusurile sau orice altceva este considerast străin sau periculos de către organism. Cu toate acestea, celulele T reglatoare (Treg), opresc răspunsul imunitar.

Deşi sunt puţine la număr, celulele Treg se află la cârma ierarhiei celulelor imune.

Când celulele Treg eşuează sau dispar, urmează haosul. Sistemul imunitar atacă ţesutul sănătos, declanşând boli autoimune precum diabetul de tip 1, colita, psoriazisul sau artrita reumatoidă. Pacienţii transplantaţi riscă respingerea organelor donatorilor. În cazuri rare, cum ar fi sindromul IPEX, copiii se confruntă cu inflamaţii care le pun viaţa în pericol în primii doi ani de viaţă.

Totuşi, reversul medaliei este la fel de grav. Tumorile exploatează uneori celulele Treg, cooptând aceste celule pacificatoare să nu reacţioneze la un atac imunitar.

„Aceleaşi celule care ne protejează de autoimunitate pot proteja şi cancerul”, a spus Shevach, care este recunoscut pe scară largă pentru munca sa de pionierat în domeniul celulelor T regulatoare şi al toleranţei imune.

„Ţintirea terapeutică este într-adevăr un act de echilibrare”, a spus el. „Vrei să ajustezi sistemul, nu să-l distrugi.”

Reeducarea sistemului imunitar

În afecţiunile autoimune, în care sistemul imunitar atacă ţesuturile sănătoase, studiile clinice timpurii testează modalităţi de a extinde celulele Treg în organism.

În modelele pe şoareci, creşterea numărului sau a funcţiei celulelor Treg a dus la reducerea inflamaţiei autoimune şi la un control mai bun al simptomelor bolii.

„Am demonstrat cât de puternice pot fi celulele Treg în modelele pe şoareci”, a spus Ray, profesor de imunologie la Universitatea din Pittsburgh, al cărui laborator este pionier în terapiile bazate pe celulele Treg pentru astm şi inflamaţii cronice. „Dar transpunerea acestui lucru în tratamentul real al oamenilor este cu totul altceva.”

Studiile clinice pentru diabetul de tip 1 şi boala grefă-contra-gazdă au dat rezultate promiţătoare în faza iniţială, unii pacienţi prezentând mai multe celule imune pacificatoare şi simptome mai uşoare, dar aceste tratamente sunt încă în studiu şi nu reprezintă un remediu.

Laboratorul lui Ray şi alte laboratoare continuă să promoveze terapii mai ţintite, proiectând celule concepute să vizeze numai proteinele specifice care determină boala unui pacient. Această precizie ar putea ajuta la suprimarea răspunsurilor imune dăunătoare fără a slăbi întregul sistem imunitar.

„Obiectivul este de a face celulele Treg mai inteligente, mai direcţionate, mai eficiente”, a spus Ray.

În plus, instrumente emergente, cum ar fi terapia CAR-Treg, care implică prelevarea celulelor Treg ale pacientului, modificarea lor şi apoi reintroducerea lor în organism funcţionează în mod similar pentru a reantrena sistemul imunitar cu mai multă precizie.

„Majoritatea persoanelor diagnosticate cu autoimunitate sunt adolescenţi sau adulţi tineri, iar tratamentele lor durează adesea toată viaţa”, a afirmat Shevach. „Deci, trebuie să fii foarte atent când testezi noi terapii – nu vrei să faci mai mult rău decât bine.”

În cazul cancerului, cercetătorii adoptă o abordare opusă, dezvoltând strategii pentru a reduce sau dezactiva celulele Treg care protejează tumorile, combinând uneori noi abordări cu inhibitori ai punctelor de control, pentru a stimula atacul imunitar.

„Aceasta este era medicinei de precizie”, a spus Ray. „Am speranţa că ne apropiem de tratarea problemei, fără a înlocui o povară cu alta.”

Stilul de viaţă poate contribui la menţinerea sănătăţii celulelor Treg.

În afara medicinei de precizie şi a terapiilor bazate pe medicamente, studiile clinice sugerează că anumiţi factori legaţi de stilul de viaţă pot contribui, de asemenea, la menţinerea sănătăţii celulelor Treg.

S-a demonstrat că suplimentarea cu vitamina D creşte procentul celulelor Treg la persoanele sănătoase şi creşte activitatea supresivă la pacienţii cu diabet de tip 1. În mod similar, un studiu pe animale a descoperit că exerciţiile aerobice cresc nivelul celulelor Treg. Într-un alt studiu asupra cancerului la animale, restricţia calorică a redus activitatea celulelor Treg în tumori, schimbare care poate ajuta la prevenirea creşterii tumorii.

Pentru pacienţii obosiţi de imunosupresia generală, această descoperire este un far: vindecarea reală poate veni nu din lupta mai intensă, ci din învăţarea modului în care sistemul imunitar să se retragă.

Descoperirea celulelor Treg a deschis uşa către o nouă înţelegere. Acum, medicina învaţă cum să parcurgă această etapă.