O Sensei Florentin Marinescu: Sportul a ajuns în derizoriu. Facem legi pentru băieţi cu cămăşi roz. Partea I

"Trebuie să recunoaştem că de 27 de ani, din diverse motive - necunoaştere, dorinţa de a forma grupuleţe de interes - sportul a ajuns în derizoriu, a ajuns într-o poziţie de unde e şi greu să îl mai scoţi!", îmi spune preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale Florentin Marinescu, vorbind despre proiectul de act normativ prin care ministrul Tineretului şi Sportului îşi propune să modifice legea sportului.

Aşezat la biroul său din sediul plin de medalii, de cupe şi diplome al federaţiei pe care o conduce, Florentin Marinescu, O Sensei - mare profesor, cum îi spun elevii săi - se declară profund nemulţumit de modificările pe care ministrul Elisabeta Lipă vrea să le aducă legii sportului, lege care, de-a lungul anilor, a fost peticită de atâtea ori încât a devenit de nerecunoscut.

"Încep să mă îndoiesc eu personal că oamenii care fac aceste legi iubesc ţara! Ori n-au expertiză... Din ce observ eu, majoritatea legilor se dau strict pentru nişte grupuri care sunt în momentul acela într-o poziţie. După care pleacă grupul ăsta şi se peticeşte legea pentru celălalt grup, apoi iar se peticeşte legea! Deci nu este pentru naţie", spune sensei, care a avut amabilitatea de a ne acorda un lung interviu pe tema proiectului de lege propus de MTS, proiect care, reamintim, a stârnit vii polemici în spaţiul public.

Vă invităm să urmăriţi câteva dintre opiniile lui O Sensei Florentin Marinescu, unul dintre cei mai titraţi antrenori de arte marţiale, pe tema proiectului de modificare şi completare a legii 69/2000, a strategiei pentru sport pe perioada 2016-2032 propusă de ministrul Lipă, şi a principiilor şi viziunii ce ar trebui să stea la baza oricărei încercări de a reforma sportul românesc.

Cum comentaţi proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea legii educaţiei fizice şi sportului, proiect ce vizează modificări majore în sportul românesc, în special în ceea ce ţine de finanţarea federaţiilor şi cluburilor?

"Când mi-aţi adresat această întrebare, am înţeles, aşa cum probabil doream, "ce visează modificări majore", în loc de "vizează modificări". Am înţeles "visează", pentru că nu-mi pot închipui că nişte oameni care au trăit din sport, reţineţi, din sport, nu pentru sport, pot face atât de mult rău educaţiei fizice şi sportului naţional altfel decât în somn.

Apoi, am înţeles că, de fapt, în realitate, modificările majore cu pricina sunt… vizate, nicidecumvisate. Lăsând însă această glumă amară la o parte, constatăm că ne aflăm în faţa unor lucruri şi acţiuni incredibile, fără precedent. Aşa cum îi sesizam, printr-o scrisoare deschisă şi domnului Prim-Ministru Dacian Cioloş, maniera în care s-a elaborat proiectul de act normativ este total discriminatorie, iar ceea ce se forţează a deveni noua lege a educaţiei fizice şi sportului este lipsită de corectitudine, de logică, de profesionalism, de expertiză, de civism şi de patriotism.

Doamna ministru Lipă şi Grupul de lucru al domniei sale, visează la peticirea în continuare a Legii 69/2000. Fiecare ministru al sportului, când a venit a luat legea respectivă, a scos din ea lucruri şi a peticit-o. La ora asta e ca un pantalon pe care pui petice peste petice de nici nu mai ştii ce e!'', explică O sensei Marinescu, vizibil nemulţumit că "pe acest pantalon peticit de abia i se mai ghiceşte forma şi rostul", se vine din nou cu modificări care vor avantaja câteva sporturi olimpice în detrimentul celorlalte sporturi.

"Modificările la legea sportului, grosso modo, nu fac decât să scoată nişte oameni de la finanţare, stabilesc nişte priorităţi pentru un anumit grup. Hai să ne gândim aşa: Doamna ministru, înainte să fie ministru, făcea parte dintr-o grupare - mă gândesc la sport, nimic tendenţios - şi e de înţeles că acela care a făcut un sport o viaţă întreaga să îşi dorească ca sportul lui să fie mai sus, mai frumos. Este exact ca atunci când eşti într-un bloc : îţi vezi de copiii tăi şi nu prea te interesează de copiii vecinilor. Îi vezi pe culoar, te saluţi cu ei, simpatici, dacă te deranjează că vorbesc tare ieşi la ei şi ţipi puţin, depinde de poziţia pe care o ai în bloc. În momentul în care ajungi ministru însă, eşti mama sau tatăl tuturor copiiilor. Şi atunci nu mai ai dreptul să spui că unuia îi dai să mănânce, că e al tău, şi altuia nu îi dai! Că unuia îi dai fripturi şi altuia nu îi dai deloc, că pe unul îl scoţi să doarmă şi îl laşi să doarmă afară, sau îl dai afară definitiv! Nu mai ai dreptul ăsta!

Asta e în esenţă ceea ce se întâmplă. Zicând această poveste despre copii, înţelegem, de fapt, cum e legea. Nu poţi să faci o lege în care să stabileşti care dintre oamenii din ţara asta care îşi doresc să facă sport primesc finanţare şi care nu. Eşti părintele a 100 de copii şi tu alegi din copiii ăştia 5, îi îmbraci frumoşi şi îi pui deoparte. De unde ştii că ceilalţi 95 nu vor creşte mai frumoşi şi mai deştepţi? Şi sporturile olimpice se schimbă, apar mereu sporturi noi. Lasă oamenii să facă ceea ce-şi doresc, ajută-i să facă. Banii ăia din care zici tu că finanţezi, nu sunt banii tăi, sunt banii tuturor, şi atunci trebuie să ţii cont de ce vor acei tuturor! Eu nu îmi pot împinge acum copilul să facă canotaj fiindcă acolo sunt bani, când lui îi place fotbalul, îi place arta marţială, sau baschetul", punctează Marinescu, în contextul care proiectul de lege exclude de la finanţare federaţiile care nu au avut sportivi la ultimele 3 ediţii ale jocurilor olimpice sau jocurilor olimpice pentru tineret.

Bani pentru băieţi cu cămaşă roz

În opinia lui Florentin Marinescu, de ani de zile legea sportului a funcţionat la fel ca şi alte legi, în interesul unor grupuri, banii fiind alocaţi netransparent şi în baza unor criterii mai mult decât subiective.

"Nu vedeţi că nu s-a vrut deloc şi nu s-a vrut de 27 de ani criterii pentru finanţare, nu există nimic? Nu s-au dorit criterii... Ar trebui să ştii ce înseamnă club , de exemplu, un club nu înseamnă 3 persoane - să stiu precis ce înseamnă Federaţia Internaţională la care Federaţia Naţională este afiliată, nivelul respectiv, şi fiecare îmi dă un anumit punctaj, dacă face parte din sporturile care sunt agreate de SportAccord, de comitetul olimpic, câte puncte iau la nivel de federaţie, câţi practicanţi am, la câte campionate participă, dar corect să se facă treaba asta, şi în funcţie de aceste criterii îţi dă un punctaj, în funcţie de acest punctaj se finanţează... Este logic că întreţinerea Casei Poporului costă mai mult decât cea a unui bloc, şi dacă mâine sunt şmecher şi zic “nu dau un million de dolari la Casa Poporului, dau la blocul asta, înseamnă că există un interes, înseamnă că din blocul acela se vor deschide nişte ferestre pe care se vor da nişte bani", atrage atenţia Marinescu.

"Criteriile trebuie făcute cu specialişti, nu cu dorinţe de grup! Pentru că atunci sigur că criteriile se vor face cum facem toate celelalte: trebuie să fie îmbrăcat cu cămaşă roz, să aibă aia, aia, pentru că stiu că prietenii mei vor fi tot timpul îmbrăcaţi în cămaşă roz! Criteriile de acum din legea sportului sunt pentru băieţi cu cămăşi roz!", susţine sensei.

Cine sunt "băieţii cu cămaşă roz"? Câteva dintre sporturile olimpice, răspunde Marinescu, în opinia căruia Lipă uită ceva esenţial şi anume că scopul unei legi a sportului nu ar trebui să fie medaliile, ci sănătatea naţiunii.

"Pe mine mă interesează să am un popor sănătos, medaliile vin de la sine, sunt o urmare firească a unei activităţi. Dacă tu pui pom şi îl uzi, îl altoieşti, ai grijă de el, apar fructele! Ea (ministrul) zice, eu vreau fructe, nu mai interesează cum faceţi", subliniază Marinescu.

Ministrul pune boii înaintea căruţei. Vrem o lege înaintea unei strategii

În opinia lui sensei Marinescu, înainte să propui o lege, trebuie să ai o strategie, nu să se facă cum procedează Lipă acum - vrea să treacă legea şi după aceea să supună dezbaterii o strategie pentru sport.

"Nu poţi discuta de o lege atâta vreme cât nu ştii, de fapt, ce vrei, către ce te îndrepţi, ce vrei să faci din sport. Totul trebuie să plece de la dorinţă. Cei care conduc destinele acestei ţări trebuie să înţeleagă şi să îşi dorească foarte mult ca sportul să fie o prioritate naţională. Faptul că sportul nu a fost o prioritate naţională în cei 27 de ani a dus la acest moment în care suntem cu foarte mult sub zero", spune sensei.

Un exemplu de bune practici este Franţa, susţine Marinescu, punându-mi în faţa, pe un teanc de foi A4, înalt de 3-4 degete:

Codul sportiv al Franţei (Epoch Times)

"Ăsta e Codul sportului al Franţei! Evident, e făcut de aşa manieră încât să rezolve toate chestiunile din sport. Cel care s-a ocupat de chestia asta, un expert, în niciun caz ministrul sportului, povestea că a fost chemat de preşedintele statului, i s-a dat misiunea, moment în care a numit o echipă formată din mai multe persoane. Criteriul de bază a fost ca echipa să fie formată din experţi - expert nu înseamnă un om care a fost în domeniu sau a fost campion mondial, expertiza e cu totul altceva, noi avem senzaţia că dacă eşti în domeniu eşti şi expert! Fals! - iar experţii să fie patrioţi.

Ca să faci treaba asta (un cod al sportului) trebuie să fii expert şi să fii patriot! Nu poţi face o lege pentru o naţie decât dacă eşti expert şi patriot", adaugă sensei.

Cât despre legea noastră a sportului, în forma peticită în care a ajuns, sensei declară: "Încep să mă îndoiesc eu personal că oamenii care fac aceste legi iubesc ţara! Sau n-au expertiză. Din ce observ eu, majoritatea legilor se dau strict pentru nişte grupuri care sunt în momentul ăla într-o poziţie. După care pleacă grupul asta şi se peticeşte legea pentru celălalt grup, apoi iar se peticeşte legea! Deci nu este pentru naţie", conchide sensei.

Poate trăi în România o Federaţie fără bani de la stat?

"Noi vorbim în general despre sport trunchiat, foarte puţină lume prezintă imaginea de ansamblul, prezentăm bucăţi din legile din alte ţări, cum ne convine, fără să arătăm întregul. Acum, cu noua lege, practic, ni se spune: domnule, acum trebuie să veniţi cu banii de acasă că aşa face şi Franţa.... E foarte adevărat că în Franţa şi în multe ţări, fiecare familie, la cheltuielile lunare îşi notează şi pentru sport, dar asta se întâmplă după nişte generaţii care au fost educate în acest sens, şi au ajuns la concluzia că sportul este important pentru familie. La noi a fost exact invers, generaţiile au fost educate să nu facă sport!

Mergem mai departe, la sponsori. Ni se zice 'găsiţi-vă sponsori!' Ce sponsori să îţi găseşti, sponsorul plăteşte numai dacă numele lui apare undeva. Dar dacă eu sunt o federaţie mai mică dar doritoare de sport sau fac un sport cu număr mare de participanţi care nu înseamnă nimic pentru televiziuni, atunci sigur că raportul meu cu sponsorul este nul! Şi mi se zice: vino cu bani. De unde?

Spunem că vrem o naţie sănătoasă. Păi hai atunci să băgăm mulţi bani în sportul de masă, în sportul pe care să îl practice toţi! Şi apoi vor apărea şi performanţele", spune Marinescu.

Reamintim că Ministerul Tineretului şi Sportului a lansat recent în dezbatere proiectul de act normativ vizând modificarea şi completarea Legii educaţiei şi sportului. Dezbaterea urma să se încheie pe 29 iulie a.c., însă a fost prelungită, după ce în urma unui forum organizat joi de MTS şi ministerul Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic a rezultat că reprezentanţii mediului fie nu au fost consultaţi, fie nu s-a ţinut cont de opiniile lor.

Unul dintre cele mai controversate aspecte ale legii ţine de modul în care a fost gândită finanţarea sportului. Dacă actul normativ va intra în vigoare în forma propusă de MTS, parte dintre federaţii vor fi excluse de la finanţare de la buget, iar cluburile locale nu vor putea plăti salarii pentru sportivi şi antrenori cu bani publici. Mai mult, mulţi actori importanţi în domeniu acuză că opiniile lor nu au fost luate în considerate şi că legea trece înainte ca pe plan national să se fi dezbătut.

Pe fundalul discuţiilor stârnite de această lege, Epoch Times şi-a propus să prezinte opiniile mai multor specialişti în domeniu. Articolele dedicate acestui subiect pot fi accesate aici, aici, aici, aici şi aici.